Seria sărbătorilor de iarnă celebrate de creştini: Boboteaza – semnificaţie, obiceiuri şi tradiţii

La data de 6 ianuarie, Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică sărbătoresc Botezul Domnului. În primele secole, când era prăznuită odată cu Nașterea Domnului, Boboteaza era numită Arătarea Domnului sau Epifania, denumirea de „Bobotează” fiind mai mult una calendaristică.

Evenimentul biblic, relatat de toți cei patru evangheliști, ne înfățișează două personaje. Primul este Sfântul Ioan Botezătorul, ultimul dintre profeții Vechiului Testament și cel care avea menirea să-l prezinte lumii pe Hristos. Era un om atât de apreciat de către oameni, încât mulți credeau că el este Mesia. Ioan Botezătorul îi îndemna pe oameni la pocăinţă, fiind el însuşi un model de simplitate şi modestie: un pustnic cu părul lung şi barbă, cu o îmbrăcăminte simplă, făcută din păr de cămilă, cu o cingătoare de piele la mijloc, care se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

Al doilea personaj este Iisus Hristos, care își începe acum activitatea în lume, după 30 de ani în care a trăit asemeni oricărui om.

În perioada despre care vorbim, Sfântul Ioan propovăduia pocăința oamenilor și Îl vestea pe Hristos. Pe cei care promiteau să-și îndrepte viața, Ioan îi boteza cu apă, într-un botez al cărui simbolism îl recunoaște el însuși, spunând: „Eu vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine… vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc” – Matei 3, 11. În timp ce Ioan boteza pe oameni în râul Iordan, Hristos vine să se boteze. Recunoscând-L pe Mesia, Ioan îi spune:  „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” – Matei 3, 14 , dar Îl botează în cele din urmă, împlinind voia divină.

Imediat după botez s-a arătat, pentru prima dată, Dumnezeu întreit în persoane. Dumnezeu Fiul era botezat de către Ioan, Dumnezeu Tatăl apare prin glasul care spune „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”, iar Sfântul Duh apare sub forma porumbelului care se pogoară din cer.

În mod concret, Hristos nu avea nevoie să fie botezat, deoarece nu avea păcat, fiind Dumnezeu. ÎPS Bartolomeu Anania spunea că: „Botezul a fost cadrul cosmic în care ni s-a revelat Sfânta Treime și care ni-l prezintă pe Iisus Hristos ca Fiul al Lui Dumnezeu”.

Tradiţii şi obiceiuri de Bobotează

În ziua de Bobotează, după Sf. Liturghie, preoții săvârșesc slujba sfințirii Aghiasmei Mari. În zilele ce precedă sărbătoarea, preoții merg din casă în casă, sfințind locuințele, lucrurile, pe oameni și pe animale, prin stropirea cu această apă. Preotul este însoțit de cântăreț, care cântă troparul „În Iordan botezându-Te”, specific sărbătorii.

Una dintre superstițiile ce dăinuie în unele locuri și astăzi este legată de busuioc. Potrivit acesteia, dacă fata nemăritată își va pune un fir de busuioc sub pernă, în noaptea 5-6 ianuarie, își va visa viitorul soț. Meniul tradiţional de Bobotează este compus din piftie (sau „răcituri”, în limbaj popular), grâu fiert şi vin roşu.

Apa are o semnificaţie specială în această zi; se spune că apa sfinţită luată are puteri miraculoase, astfel, în ziua de Bobotează nu se spală rufe.

În satele de pe malul unei ape, în timpul slujbei de Bobotează, s-a împământenit obiceiul ca preotul să arunce o cruce de lemn în apa rece, uneori îngheţată, iar câţiva feciori curajoşi sar după ea şi o aduc înapoi.

Boboteaza este, simbolic şi o sărbătoare a purificării naturii de forţele răului, prin apa sfinţită. Tot acum, în anumite zone ale ţării, se fac previziuni despre condiţiile meteorologice din acest an, dacă acestea vor fi sau nu favorabile recoltei.

Dincolo de obiceiurile creştine din această zi, în tradiţia românească se practică şi unele ritualuri păgâne de purificare, de alungare a spiritelor rele din gospodării şi animale. Unii îşi afumă grajdurile şi vitele pentru a alunga duhurile rele din acestea, alţii aprind focuri pe câmp sau cântă melodii însoţite de strigături şi zgomote.

Toate acestea au, în esenţă, rolul de curăţire şi de îndepărtare a răului.

Surse foto: crestinortodox.ro, basilica.ro, debanat.ro

Adina E. CURTA

Serafim ARMANCA