Sfântul Daniel Stâlpnicul, sărbătorit pe 11 decembrie, una dintre cele mai neobișnuite figuri ale spiritualității creștin

Sfântul Daniel Stâlpnicul, sărbătorit pe 11 decembrie, este considerat a fi una dintre cele mai neobișnuite figuri ale spiritualității creștine din primele secole.

Trăitor în secolul al V-lea, în zona Siriei, el s-a făcut cunoscut prin forma extremă de nevoință pe care a ales-o: viața petrecută pe un stâlp.

Această practică ascetică, inițiată de Sfântul Simeon Stâlpnicul, presupunea retragerea totală din lume, în înălțime, pentru rugăciune neîncetată și pentru lepădarea de toate grijile pământești.

Daniel a fost atras încă din tinerețe de viața monahală, iar disciplina și asprimea lui spirituală au fost remarcate de cei din jur.

Dorința lui era să se dedice în întregime rugăciunii, iar după întâlnirea cu un alt sihastru, a decis să urmeze același drum al stâlpniciei.

A urcat pe un stâlp unde a trăit ani îndelungați în condiții greu de imaginat: expus la vânt, ploi, arșiță și frig, cu foarte puține alimente și cu somn puțin.

Pentru Daniel, toate acestea reprezentau o modalitate de a se apropia de Dumnezeu și de a-și purifica mintea și sufletul.

Ziua sa de prăznuire, 11 decembrie, îi reamintește Bisericii și credincioșilor de puterea sacrificiului și de legătura dintre tăcerea rugăciunii și vocația de a fi lumină pentru ceilalți.