Sfântul Haralambie, sărbătorit de creștini în 10 februarie. Ce nu ar fi bine să faci în această zi. Tradiții și superstiții

Sfântul Haralambie este sărbătorit de către Biserica Ortodoxă la data de 10 februarie a fiecărui an. Este cunoscut mai ales datorită faptului că era apărător împotriva foametei. Este cel mai bătrân mucenic prăznuit de către creștini.

Sfântul Haralambie a fost episcop la cetatea Magnezia situată în Asia Mică. Odată cu începerea prigonirii creștinilor de către Septimiu Sever, a fost arestat la ordinele proconsulului Lucian. Acesta și-a închinat viața pentru a-l sluji pe Iisus Hristos și pentru a-i îndruma, sprijini, sfătui și învăța pe credincioși în acea perioadă de persecuție.

Lucian, proconsulul cetații Magnezia s-a arătat foarte deranjat de faptul că Haralambie continuă să convertească foarte mulți păgâni la creștinism, așa că a decis să ordone arestarea lui Haralambie. Pentru a nu-l tortura și pentru a-i cruța viața, Lucian i-a cerut lui Haralambie să se închine zeilor păgâni. Haralambie a refuzat categoric acest lucru, iar Lucian a ordonat că Haralambie să fie torturat, în ciuda vârstei sale înaintate, până când acesta va renunța la credința sa (avea 113 ani).

I-au jupuit pielea de pe tot corpul, supunându-l la chinuri inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier și l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulțumea călăilor săi, spunând: „Vă mulțumesc, fraților, că mi-ați reînnoit sufletul care dorește să se unească cu veșnicia!”. Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldați care îl păzeau, Porfirie și Vaptos au mărturisit credința lor în Hristos, dar au fost omorâți pe loc, prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos și au fost și ele imediat martirizate.

Se spune că proconsulul Lucian, cuprins de mânie, a apucat el însuși instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul sfântului. Atunci, l-a scuipat în față pe sfânt, dar gura i s-a strâmbat și i s-a întors la ceafă. Lucian, disperat, l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale și să se milostivească de el. Sfântul martir, în bunătatea lui, s-a rugat pentru Lucian, care s-a vindecat pe loc.

La vederea acestor minuni, mulți dintre cei prezenți au trecut la creștinism, printre care și Lucian, care a căzut la picioarele sfântului episcop și l-a rugat să-l boteze. De asemenea, proconsulul Lucian a oprit persecutarea creștinilor din provincia pe care o guverna, intenționând să-i raporteze împăratului toate cele întâmplate. Între timp, Haralambie a făcut multe alte minuni, ca vindecarea unor bolnavi, redarea vederii unui orb, și chiar și învierea unor morți. Locuitorii întregii regiuni din jurul Magneziei au început să creadă în Iisus Hristos.

Auzind de toate acestea, Împăratul Septimiu Sever a ordonat ca Haralambie să fie arestat și adus la Antiohia să fie supus la o serie de încercări. Reușind să săvârșească o serie de minuni și văzând mulțimea adunată pentru a renunța la credințele păgâne și a-și însuși credință, împăratul a dat ordin să i se zdrobească gura cu pietre și să i se ardă barba. Sfântul Haralambie a supraviețuit și acestei torturi.

La noul refuz al Sfântului mucenic de a se închina zeilor păgâni, împăratul a dat ordin să i se zdrobească gura cu pietre și să i se ardă barba, dar sfântul a întors flăcările asupra chinuitorilor săi.

În cele din urmă, împăratul a pronunțat sentința de condamnare la moarte a lui Haralambie, prin tăierea capului cu sabia. După execuție, fiica împăratului, Galinia, care trecuse la creștinism, a îngropat trupul martirului cu multă onoare.

Moaște aparținând sfântului Haralambie putem găsi și pe teritoriul României în biserica Mănăstirii Miclauseni din Iași sau la Catedrala episcopală din Galați printre altele.

Tradiții și superstiții

O serie de superstiţii sunt legate de această sărbătoare. Femeile obișnuiau să înconjoare casa de trei ori, în pielea goală. Se spunea că astfel se ţin departe spiritele rele.

Se crede că Sfântul Haralambie este cel care ia sufletul omului când moare. Celui care lucrează în această zi se spune că îi iese sufletul cu chinuri.

De asemenea, se spune că sfântul apără oamenii şi vitele de boli, dar şi de fiarele pădurii.

Tradiţia spune că femeile trebuie să facă, în această zi sfântă, un colăcel, pe care îl coc înainte de răsăritul soarelui, îl rup în patru bucăţi pe care le aruncă în cele patru puncte cardinale.

Dacă în ziua de Sf. Haralambie plouă, se spune ca va mai ploua încă 40 de zile.