Statuie din piatră a Fecioarei Maria, exponatul lunii octombrie la Muzeul Municipal ”Ioan Raica” din Sebeș

Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş prezintă, ca exponat al lunii octombrie, o statuie din piatră care o reprezintă pe Fecioara Maria cu Pruncul în brațe. Lucrarea datează din perioada medievală, cel mai probabil din secolul al XV-lea, și prezintă numeroase trăsături stilistice specifice goticului transilvănean.

Intrată în patrimoniul muzeului în anul 1958, statuia – cu dimensiunile de 104 x 65 cm – provine de la biserica mănăstirii franciscane din Baia de Criș. Aceasta a servit în trecut drept lăcaș de cult al comunității romano-catolice.

Nu se cunoaște traseul urmat de sculptură de-a lungul timpului și nici modul în care aceasta a ajuns la Sebeş. Cert este că a fost demontată din locul său inițial, cel mai probabil în contextul Reformei, dar și ca urmare a degradării bisericii, începând cu secolul al XVI-lea, transmit reprezentanții muzeului.

În veacul următor, statuia a fost refolosită ca parte a unui monument funerar, fapt dovedit de un epitaf din care se pot distinge clar cuvintele „Korosbanya” – Baia de Criș – și anul „1677”, probabil data înhumării defunctului al cărui mormânt îl acoperea.

Statuia din piatră care o reprezintă pe Fecioara Maria. Elemente

În starea actuală, statuii îi lipsesc câteva părți, pierdute în timpul refolosirii ca monument funerar: din Prunc sunt vizibile doar picioarele, trunchiul și capul fiind martelate, iar Fecioarei îi lipsesc umărul și brațul drept, precum și o parte a veșmântului în zona respectivă. Nici chipul nu i se păstrează în întregime.

De altfel, capul statuii a fost rupt la reutilizare sau ulterior, fiind reatașat cândva în anii ’60 ai secolului trecut, folosindu-se ca adeziv un mortar pe bază de ciment. În cadrul unei restaurări din 2021, acesta a fost desprins și lipit corespunzător, utilizându-se ca liant un mortar compatibil. Tot atunci au fost realizate o serie de completări ale unor lacune, iar finisarea intervențiilor a inclus și integrarea cromatică a acestora.

În ciuda pierderilor, statuia este una foarte expresivă. Detalii precum părul, redat cu volum, care coboară pe spate, și faldurile veșmântului demonstrează că a fost opera unui sculptor talentat și cu experiență. Deși fața i se păstrează doar parțial, modul de redare, cu capul ușor plecat spre Prunc, transmite o atitudine pioasă și protectoare.

Pe partea din spate a sculpturii se află epitaful amintit, cu o scriere îngrijită, dar al cărui text este păstrat doar fragmentar. Rândurile inscripției nu au logică de sine stătătoare, textul continuând, cel mai probabil, pe un alt bloc de piatră care nu s-a mai păstrat.