Topul celor mai citite cărți ale anului 2019. Ce autori români și străini au preferat cititorii

Librăriile și editurile din România și-au tras linie la finalul anului pentru a afla care sunt cele mai citite cărți ale anului.

Chiar dacă în România se citește puțin și se cumpără și mai puțin, spun statisticile, luna decembrie a fost bună pentru librari. 

Citește și MESAJE DE ANUL NOU 2020: SUTE de URĂRI de ANUL NOU, SMS cu FELICITĂRI. MESAJE frumoase de REVELION 2020

Românii continuă să ofere drept cadou cărți. Editurile au realizat un top cu cele mai citite cărți.

Desigur, nu este exhaustiv și nici concluzii definitive nu pot fi trase de aici, cu privire la preferințele de lectură ale cititorilor din țara noastră. Totuși, se poate observa că autorii români sunt printre preferați. 

Cele mai citite cărți ale editurii Humanitas

• „Orașul fetelor”, Elizabeth Gilbert
• „Medicină, nutriție și bună dispoziție”, Simona Tivadar
• „Orice om îi este teamă. Un partid, doi ani și trei premieri”, Radu Paraschivescu
• „În lume nu-s mai multe Românii (planetei noastre asta i-ar lipsi)”, Radu Paraschivescu
• „Tatuatorul de la Auschwitz”, Heather Morris

Cele mai citite cărți ale editurii Polirom

• „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, Yuval Noah Harari
• „Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului”, Yuval Noah Harari
• „21 de lecții pentru secolul XXI”, Yuval Noah Harari
• „Arsă de vie”, Souad și Marie-Thérese Cuny

Cele mai citite cărți ale editurii Corint

• „Evadare de la Auschwitz”, de Joel C. Rosenberg
• „Conversații cu Regele Mihai”, de Stelian Tănase
• „Maria Tănase. Artista, omul, legenda”, de Stejărel Olaru

Un eveniment cultural important al anului 2019 poate fi considerat apariția cărții despre Maria Tănase a lui Stejărel Olaru. 

Cartea acordă o atenție aparte relației Mariei Tănase cu lumea serviciilor secrete în care a fost atrasă fără voia ei prin prisma marii ei iubiri pentru corespondentul Agenției de Presă Havas (viitoarea France-Presse) la București, Maurice Nègre, totodată agent secret.

• Povestea, așa cum a desprins-o Stejărel Olaru din documentele consultate, are toate ingredientele unui scenariu de film.

Cu toate că s-a scris mult despre Maria Tănase, acesta este, probabil, prin prisma documentelor utilizate, cel mai complex portret al artistei.

”La ora 23.00, silueta firavă a Mariei Tănase își făcea apariția pe ușa din fundul sălii, îmbrăcată într-o rochie înflorată, având prinse la piept, în deschizătura sânilor, câteva garoafe albe. Pe neașteptate, rumoarea se sfârșea, atmosfera devenind o liniște de catedrală.

Clienții lăsau jenați tacâmurile deoparte, pe lângă farfurii, iar chelnerii rămâneau nemișcați, rânduiți lângă perete, cu gura căscată. Așa era de fiecare dată.

Din respect și admirație, chiar și într-un restaurant nimeni nu îndrăznea să vorbească peste vocea ei, cum se întâmpla de obicei când cântau alți artiști. Iar dacă acest lucru totuși se petrecea, Maria se uita semeață la cei neaveniți, luând o poziție gravă și țintuindu-i cu ochii ei verzi, până când se așternea tăcerea.

Abia atunci își îndrepta privirea către orchestră, căreia îi schița un semn discret. Închizând ochii și strângând microfonul în brațe, începea să cânte legănându-se ușor.”

Așa descrie Stejărel Olaru apariția Mariei Tănase într-una dintre cârciumile de cartier ale Bucureștiului. Și tot așa trebuie să o fi văzut pentru prima dată Maurice Nègre, corespondentul Agenției de Știri Havas  la București.