Tranzacțiile online transfrontaliere vor ajunge la ANAF și apoi la Eurofisc. Trebuie raportate prin CESOP până în 30 aprilie

Tranzacțiile online transfrontaliere vor ajunge la ANAF și apoi la Eurofisc. Prestatorii de servicii de plăți online trebuie să transmită către ANAF, până pe 30 aprilie, prima raportare trimestrială despre beneficiarii plăților transfrontaliere din sistemul lor. 

Supranumită CESOP (Sistemul Electronic Central de Informații de Plată), raportarea îi vizează pe comercianții online care încasează peste 25 de plăți transfrontaliere în fiecare trimestru.

Aceste informaţii vor fi apoi centralizate într-o bază de date europeană, Sistemul Electronic Central de informaţii de Plată (CESOP), unde vor fi stocate, agregate şi verificate cu alte baze de date europene.

Toate informaţiile din CESOP vor fi apoi puse la dispoziţia experţilor antifraudă din statele membre prin intermediul unei reţele numite Eurofisc.

Obiectivul acestei noi măsuri este de a oferi autorităţilor fiscale ale Statelor Membre instrumentele adecvate pentru a detecta eventualele fraude în domeniul TVA în comerţul electronic efectuate de vânzători stabiliţi într-un alt Stat Membru sau într-o ţară terţă.

Noi obligații propuse pentru comercianții online: vor trebui să afișeze pe site toate informațiile de pe ambalajele produselor

„Declaraţia informativă privind plățile transfrontaliere efectuate de prestatorii de servicii de plată” se va depune exclusiv online, până cel târziu la sfârşitul lunii care urmează după expirarea trimestrului respectiv.

Ce va conține, printre altele:

• Numele beneficiarului plății, inclusiv denumirea juridică și denumirea comercială, și adresa
  Codul TVA/NIF, codul IBAN sau orice alt identificator
• Restituire: dacă tranzacția este o restituire, se menționează legătura cu tranzacția anterioară raportată
• Suma, moneda, data și ora efectuării operațiunii de plată sau a restituirii
• Statul membru de origine a plății primite de beneficiar și informații privind locul unde se află plătitorul, inclusiv mențiuni care indică prezența lui în spațiile fizice ale comerciantului în momentul plății.
• Datele vor fi centralizate în CESOP și puse la dispoziția experților antifraudă din statele membre, prin rețeaua Eurofisc.

Următoarele termene de raportare, după cel din 30 aprilie, sunt 31 iulie, 31 octombrie, 31 ianuarie 2025.

Tranzacțiile online transfrontaliere vor ajunge la ANAF: Cui i se aplică obligaţia de raportare

„Prestatori de servicii” de plată înseamnă:

• instituţiile de credit, categorie care cuprinde, de exemplu, băncile complet autorizate care sunt stabilite în Europa, precum şi sucursalele europene ale instituţiilor de credit care îşi au sediul central în afara UE şi care prestează servicii de plată;
• instituţiile emitente de monedă electronică, categorie care cuprinde toţi prestatorii de servicii de plată care prestează servicii de plată în monedă electronică, de exemplu emitenţii de portofele electronice şi emitenţii de cupoane valorice (vouchere)/carduri electronice;
• instituţiile de plată, categorie reziduală care poate cuprinde toate întreprinderile care prestează servicii de plată şi care nu îndeplinesc criteriile de includere în niciuna dintre celelalte categorii enumerate mai sus. Această categorie poate cuprinde întreprinderile care prestează servicii de plată, precum emiterea de carduri de credit/de debit, acceptarea operaţiunilor de plată, procesarea plăţilor, iniţierea plăţilor sau platformele, care prestează servicii de plată şi care acţionează atât pe seama plătitorului, cât şi pe seama beneficiarului plăţii etc.
• instituţiile de virament poştal care prestează servicii de plată.

Servicii de plată vizate

Sunt supuşi obligaţiei de raportare numai prestatorii de servicii de plată care prestează următoarele servicii de plată:

• executarea de operaţiuni de plată şi de transferuri de fonduri în conturi de plăţi;
• executarea de operaţiuni de plată acoperite de o linie de credit;
• emiterea de instrumente de plată şi acceptarea de operaţiuni de plată;
• instituţiile de virament poştal care prestează servicii de plată.

Nu sunt supuşi, aşadar, obligaţiei de raportare prestatorii de servicii de plată care prestează servicii legate de funcţionarea unui cont de plăţi, servicii de plasare şi retragere de numerar, servicii de iniţiere a plăţilor şi servicii de informare cu privire la conturi.

Motivul acestei excluderi este că respectivele tipuri de servicii fie nu se referă la executarea de operaţiuni de plată, fie ar furniza informaţii care sunt deja furnizate de ceilalţi prestatori de servicii de plată implicaţi în operaţiuni de plată.

Monitorizarea şi declanşarea obligaţiei de raportare

Există trei cerinţe care trebuie îndeplinite pentru declanşarea obligaţiei de raportare a unui prestator de servicii de plată (entitatea raportoare):

• entitatea raportoare trebuie să fie un prestator de servicii de plată, astfel cum este definit la articolul 243a punctul 1 din Directiva 2006/112/CE (punctul 1);
• entitatea raportoare trebuie să presteze servicii de plată, astfel cum sunt definite la articolul 243a punctul 2 din Directiva 2006/112/CE (punctul 2);
• entitatea raportoare trebuie să fie implicată în procesarea unei plăţi, astfel cum este definită la articolul 243a punctul 3 din Directiva 2006/112/CE, dintre un plătitor şi un beneficiar al plăţii, în cazul în care plătitorul se află într-un stat membru, iar beneficiarul plăţii se află într-un alt stat membru, pe un teritoriu terţ sau într-o ţară terţă.

Când sunt îndeplinite condiţiile de mai sus plata intră în domeniul de aplicare al obligaţiei de raportare.

Ea nu este însă raportată decât dacă sunt îndeplinite două condiţii suplimentare, ceea ce se stabileşte pe baza unui test de monitorizare efectuat de prestatorii de servicii de plată.

Aceste două condiţii suplimentare sunt următoarele:

• plata raportată trebuie să fie o plată transfrontalieră şi
• prestatorul de servicii de plată care prestează servicii de plată într-un stat membru trebuie să execute în statul membru respectiv cel puţin 25 de plăţi transfrontaliere pe trimestru către un singur beneficiar al plăţilor, pentru a se declanşa obligaţia de raportare.