Un moment istoric: situri arheologice – fortificații și așezări romane din județul Alba, vor intra în patrimoniul UNESCO

În data de 10 iunie, pagina oficială Limes – Frontierele Imperiului Roman în România a anunțat cu bucurie și satisfacție cele mai proaspete informații legate de dosarul „Frontierele Imperiului Roman – Dacia”: ICOMOS (Consiliul Internațional pentru Monumente și Situri) și Secretariatul Comitetului pentru Patrimoniul Mondial au supus atenției Comitetului Patrimoniului Mondial înscrierea monumentului pe Lista Patrimoniului Mondial.

O veste extraordinară pentru patrimoniul arheologic din România și un succes al acestui dosar imens la care au lucrat zeci de arheologi și specialiști în domeniul patrimoniului cultural. Astfel, 277 de situri componente au devenit părți ale patrimoniului universal!

Din cei peste 7000 de km ai Frontierelor Imperiului Roman, frontiera romană din Dacia (Limesul Dacic) reprezintă cel mai lung sector de graniță terestră al unei provincii, întinzându-se pe mai mult de 1500 de km. Granița romană din Dacia este alcătuită din situri arheologice: fortificații mai mari sau mai mici, turnuri de semnalizare, așezări civile, drumuri, instalații termale, valuri artificiale de pământ sau porțiuni de ziduri.

În cadrul dosarului Frontiers of the Roman Empire – Dacia, din județul Alba au fost nominalizate pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial următoarelele situri organizate în cadrul a două sectoare:

SECTOR 2 (Limesul vestic):

• situl Apulum (cluster): Castrul legiunii a XIII-a Gemina, Palatul Guvernatorilor, Domus I (str. Traian).
• Castrul auxiliar (ala I milliaria Batavorum, o unitate de cavalerie formată din aprox. 1000 de oameni, soldații fiind recrutați din tribul germanic al batavilor) și așezarea civilă de la Războieni-Cetate.
• Castrul (fortlet) de la Ighiu (Dealul Măgulici)
• Burgus-ul (turn roman) de la Trâmpoiele (Grohașu Mic)

SECTOR 8 (Castrele de marș din Munții Șureanu): Vârful lui Pătru, Cugir-Bătrâna, Muncelu-Lăutaorea (Pianu de Jos ), Comărnicel I, II, III, la granița dintre jud. Alba și jud. Hunedoara.

Înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO a frontierei romane este un moment istoric pentru Alba Iulia, pentru situl Apulum și pentru patrimoniul de epocă romană din orașul nostru. Apulum reprezintă cel mai important sit de epocă romană inclus pentru nominalizare în Lista Patrimoniului Mondial, fiind cea mai întinsă conurbație din provincia Dacia și una dintre cele mai mari din Imperiul Roman.

Clusterul Apulum nominalizat în UNESCO cuprinde mai multe părți componente care reflectă aspectele și dimensiunile sale militare, politice și civile: Castrul legiunii a XIII-a Gemina, Palatul guvernatorilor romani și Domus I (o reședință privată romană de tip domus).

Vestigiile vizibile și vizitabile aparțin castrului legiunii a XIII-a Gemina, aflat în interiorul fortificației bastionare de tip Vauban (sec. XVIII). Poarta de sud (porta principalis dextra) este parțial reconstituită în scopul valorificării sale istorice și turistice în cadrul Traseului celor Trei Fortificaţii. Alte porțiuni din incinta sudică a castrului s-au păstrat și sunt puse în valoare în zidul corpului sudic al Palatului Principilor Transilvaniei și în zidul Palatului Episcopal.

Via principalis (drumul care lega porțile castrului pe direcția N-S) este în prezent conservată și restaurată, fiind pusă în valoare pentru publicul larg. Amplasat în Piața Cetății, Spațiul Muzeal Principia, administrat de Muzeul Palatul Principilor Transilvaniei, este locul care păstrează in situ și valorifică pentru public o parte din clădirea comandamentului castrului. Zidul vestic este pus în valoare în paramentul clădirii Museikon, iar în interiorul muzeului este conservat un segment al canalului deversor de pe această latură a castrului.

Palantul guvernatorilor (praetorium consularis) de la Apulum reprezenta sediul oficial al administrației. Fiind un monument unic în provincia Dacia și unul dintre puținele păstrate în Imperiul Roman, valorificarea lui arheologică și turistică este extrem de necesară. În aceeași situație se află și Domus I, casa de tip domus, cea mai mare reședință privată romană cercetată în mediul urban din Dacia. Siturile romane de la Alba Iulia reprezintă cele mai importante vestigii arheologice ale fostei provincii romane Dacia, făcând parte din sistemul graniței romane de vest, situate pe drumul imperial care străbătea provincia de la sud la nord.

Ce înseamnă limes? Termenul latin limes (pl. limites) este un concept modern care denumește sistemul defensiv existent de-a lungul granițelor Imperiului Roman. Autorii antici, când se referă la granițe, nu înțeleg prin acest lucru o construcție (fortificații, valuri de pământ, șanțuri, etc.). Granițele erau complexe și constau în regiuni de frontieră, care formau zone de contact între culturi diverse și divergente.

Cuvântul folosit de romani pentru graniță era finis sau terminus, iar pentru o frontieră riverană ripa. Termenul limes apare prima dată la autorii antici pentru a denumi un drum militar utilizat de trupele romane în campaniile din Germania (sec. I – începutul sec. II d.Hr.). În această perioadă, termenul limes este definit mai mult geografic, fără a se referi la anumite construcții militare defensive de graniță. În sec. II – III d.Hr. este menționat și cu sensul de regiune frontalieră delimitată. Acum folosim termenul limes cu înțelesul de frontieră militară între două teritorii, cum începe să apară utilizat din secolul al IV-lea, când va fi asociat cu numele unor provincii.

Ministerul Culturii a inițiat și finanțat, începând cu anul 2014, Programul Național Limes, care a avut în vedere întocmirea documentaţiei privind monumentele care compun graniţa romană a provinciei Dacia. Felicitări Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei cu o contribuție fundamentală prin echipa de specialiști implicați în realizarea, depunerea și susținerea dosarului, precum și celorlalte instituții responsabile: Institutul Național al Patrimoniului, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și tuturor celorlalte instituții de profil din țară, care au crezut în acest proiect și au contribuit activ: Muzeul Național al Banatului, Timișoara, Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță, Caransebeș, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul Județean de Istorie și Artă, Zalău, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, Muzeul Județean Mureș, Muzeul Județean Vâlcea, Muzeul Județean Olt, Muzeul Olteniei, Muzeul Județean Argeș, Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea din București și Academia Română, prin filialele sale de la Cluj-Napoca și București.

Decizia va fi oficializată cu ocazia celei de a 46-a ediții a Comitetului Patrimoniului Mondial de la New Delhi, India (21-31 iulie 2024). Prin înscrierea pe listele UNESCO, siturile arheologice nominalizate nu vor mai aparține doar patrimoniului nostru național, ci vor deveni bunuri culturale ale întregii umanități, pentru a rămâne moștenire generațiilor următoare.

Documentul ICOMOS – AICI.

Dr. Anca Timofan – arheolog expert, membră a Comisiei Naționale „Limes”, coordonator științific al Sectorului 2 din dosarul de nominalizare în Lista Patrimoniului Mondial. Comisia Națională „Limes”, este o comisie de specialitate cu rol științific și de coordonare, care funcționează pe lângă Ministerul Culturii.