Viața și moartea lui Yuguo, adolescentul chinez venit la Alba Iulia de 1 Decembrie, înfofolit în tricolor, într-un film pe Netflix

Yin Yuguo, studentul chinez înfofolit în steaguri tricolore, adolescentul ochelarist filmat de Recorder în gara din Alba Iulia, în dimineața zilei de 1 decembrie 2018, de Centenar, care ne-a urat tuturor, la 100 de ani, „un viitor strălucit“, a devenit subiect de documentar, la 4 ani de la moartea sa tragică. 

Filmul e pe Netflix și se numește The Joys and Sorrows of Young Yuguo.

Pornit de unul singur cu un tren personal să vadă Cetatea Neamțului, băiatul de 16 ani a încurcat gările, și a sărit din vagon.

Personalul era în mișcare, iar în săritură Yuguo s-a lovit cu capul de o bornă kilometrică și asta a fost tot. A murit pe loc.

Trenul și-a văzut de drum, iar trupul băiatului a rămas aproape o oră în zăpadă, până când l-a văzut un ceferist care trecea prin triaj.

Povestea s-a transformat într-un film documentar realizat de Ilinca Călugăreanu.

Yuguo a ajuns în România în toamna anului 2018 apentru a studia literatura română la Universitatea din Bacău.

De 1 Decembrie 2018, cu prilejul anului Centenar, era la Alba Iulia.

Jurnalistul Cristian Delcea, de la Recorder, unul dintre reporterii care a lucrat la reportajul ”România. Portret la 100 de ani” (în care apare adolescentul chinez), a scris despre Yuguo și despre documentarul Ilincăi Călugăreanu:

”A trăit aici 80 de zile fericite, sub soarele blând al după-amiezilor românești, a scris pe un blog tot ce-a văzut: frumusețea acestor păsări ciudate și necunoscute care sunt ciorile, prima ninsoare din viața lui, ziua de 1 decembrie la Alba Iulia, unde a dat peste niște reporteri de la Recorder, gravând în memoria lor această introducere în hazard: “I am a student in Bacău!”.

Și a mai scris Yuguo în jurnalul său despre Eminescu. Și ce frumos o fi să-l descoperi pe Eminescu fără bagajul de festivism și morgă românească.

De nicăieri să vină peste tine aceste versuri despre gânduri și păsări: „Şi se duc pe rând, pe rând/ zarea lumii-ntunecând“.

Iar atunci când timpul lui Yuguo s-a terminat, s-a urcat într-un tren și a plecat pentru totdeauna. 80 de zile fericite la Bacău.

Dar documentarul se încheie la celălalt capăt al lumii, acolo unde au rămas mama și tata. Unicul lor fiu a murit în triajul unei gări de lângă munții Carpați.

Cum să trăiești cu piatra asta de grafit în suflet? Cum să găsești vreun sens în hazardul acestui sfârșit?

Filmul ne spune că e dragostea cea care învinge doliul. Yuguo a fost fericit îndrăgostindu-se de România și de oamenii ei.

Le-a învățat limba, imnul, poeții și mersul trenurilor. A fost aici cu toată ființa lui, mai mult decât suntem noi în ani sau vieți.

Dragostea învinge hazardul. Mama și tata oferă astăzi burse pentru studenții remarcabili ai Bacăului. Și astfel, rămâne caldă și curată amintirea copilului pe care-l țineau în brațe când era mic și-l mângâiau pe spate, iar el inunda casa cu râsul lui”.

Filmul e pe Netflix și se numește The Joys and Sorrows of Young Yuguo.

Ce a scris Yuguo despre 1 Decembrie, la Alba Iulia

”Privind înapoi la călătoria mea în Ardeal în urmă cu mai mult de o lună, mă simt încă foarte entuziasmat.

Evenimentele uimitoare, atmosfera înflăcărată și oamenii minunați nu m-au lăsat indiferent. Amintirile mă vor însoţi o perioadă foarte lungă.

Am ajuns cu trenul la Alba Iulia în dimineața lui 30 noiembrie. Era încă rece. De aceea, mi-am cumpărat o cafea la magazin, în incinta gării, și o carte intitulată „România în 100 de ani“.

Până în prezent nu pot să o citesc, deoarece textul este în limba română, dar voi fi capabil în viitor, când voi face progrese în studiul meu.

În gară am văzut doi oameni bătrâni și am încercat o discuție cu ei.

Din păcate, nu ne-am putut înțelege reciproc foarte bine, pentru că vorbeau doar în limba română, dar cel puțin am ajuns să aflu că și ei au venit cu trenul din Moldova.

Unul dintre ei venea de la Botoşani, iar celălalt, de la Vaslui.

Am luat numele lor și modul de conectare și intenționez să le trimit un mesaj în ziua de Anul Nou. Îmi imaginez că în timpul șederii mele în România îi voi putea vizita într-o zi, ca prieten. Dar ei nu sunt singurii prieteni pe care i-am făcut la Alba Iulia. Am ajuns, de asemenea, să cunosc oameni din diferite locuri: Timişoara, Constanţa, precum și o familie locală. Sunt fericit să cred că va fi posibil pentru mine să-i întâlnesc din nou în viitor. Sunt dispus să-mi petrec ceva timp la malul mării, la vară, și să merg la Timişoara în data de 16 decembrie 2019. Vor fi 30 de ani de la Revoluția din România, care a izbucnit acolo; o dată semnificativă.

După o scurtă conversaţie, cei doi bătrâni s-au oferit să mă ducă la hotel. Am apreciat oferta lor și am pornit de la gară cu ei. Pe drum m-au întrebat dacă mi-a plăcut România și am răspuns cu sinceritate că da. Vântul a răspândit steagul omului și atunci mi-am dat seama că era steagul revoluționar, cu o gaură în mijloc.

Înainte de a merge la hotelul meu, m-am dus în orașul de jos și mi-am cumpărat un steag. În magazin, vânzătorul a spus că steagul costă 15 lei, dar când i-am dat o bancnotă de 100 de lei, mi-a întors 90 și mi-a spus „Mulțumesc”. I-am mulțumit și eu și am fost foarte fericit.

Când m-am întors la hotel, am întâlnit un om de la Constanţa, care locuia într-o cameră de șase paturi. Am ieșit împreună cu el și ne-am întâlnit cu prietenii săi, care erau foarte generoși: m-au tratat cu sarmale la cină şi cu vin fierbinte. Toți erau ca și prietenii mei şi am petrecut toată seara împreună.

Când m-am întors la hotel, un grup de tineri vorbea tare în lobby. M-am alăturat și a fost momentul în care l-am cunoscut pe tânărul meu prieten de la Timișoara.

În conversația cu ei am întrebat dacă aș putea merge cu ei dimineață, la parada Marii Uniri, și au spus că da. M-am simțit foarte bucuros pentru asta și m-am culcat la ora 2 dimineața, deși trebuia să ne ridicăm din pat la șase și jumătate.

Desigur, nu a fost suficient timp pentru somn, dar când m-am trezit în dimineața zilei celei mari, 1 Decembrie, n-am simțit oboseala: eram foarte entuziasmat.

La scurt timp am pornit spre gară, unde erau deja mulți oameni. Am așteptat acolo înainte ca grosul paradei să înceapă, iar oamenii se întorceau să-mi facă fotografii cu steagul meu.

Am avut și primele mele interviuri în acea zi: mai multe grupuri de reporteri mass-media m-au intervievat mergând pe drum. Am vorbit atât în limba română, cât și în limba engleză pentru ei.

Imaginea poporului entuziasmat a fost uimitoare, în ciuda vremii de congelator. Toată lumea era încântată.

Parada a avut un drum lung și i-au trebuit câteva ore pentru a ajunge în centrul orașului. L-am văzut pe președintele Iohannis acolo, înainte de începerea paradei militare.

La început, fanfara militară a interpretat faimoasa melodie „Treceţi, batalioane române, Carpații!”, pe care deja o cunoşteam și am auzit-o de mai multe ori în timpul paradei de dimineaţă.

Am avut un loc bun de a urmări parada forțelor aeriene: a fost într-adevăr o experiență foarte șocantă și de neuitat de a avea elicoptere și avioane trecând pe deasupra capului, în special MiG-21, cu un sunet special, foarte rapid.

Am părăsit hotelul la ora 18.30, în timp ce trenul meu era programat să părăsească Alba Iulia la ora 22.38.

Prin urmare, înainte de a merge la gară, am trecut prin fața Universității și m-am bucurat de un festival minunat de muzică populară românească și apoi de focuri de artificii fascinante.

M-am simțit într-adevăr mulțumit de tot timpul petrecut la Alba Iulia.”

Visul lui Yuguo era să învețe limba română și să traducă literatură românească în limba chineză.

Sursa textului lui Yuguo: Revista „Ateneu”, Bacău, anul 56, serie nouă, nr. 593, ianuarie 2019.

Foto/Video: Recorder (print screen/youtube)

Articol integral pe Recorder.ro