Connect with us
Publicitate

EVENIMENT

VIDEO: Din Alba în Tanzania, pe urmele copiilor triști din Paradis. O poveste dintr-un altfel de concediu exotic


Publicat

Pe când așteptau în aeroport avionul care urma să îi ducă în concediu spre Zanzibar și Tanzania, Ciprian, Lenu, Bianca și Gabriela, patru tineri din Alba, nu și-ar fi imaginat niciodată ce aveau să găsească acolo și, mai ales, ce experiență extraordinară avea să le schimbe viețile. O vacanță în Paradis era promisiunea din pliantul turistic, dar Paradisul are dramele lui, care nu apar în pliante. 

africa

Un mic exercițiu de luciditate i-a purtat dincolo de hotelurile scumpe și plajele exotice, unde au găsit copii frumoși și triști, care nu mai văzuseră niciodată o jucărie și pentru care mâncarea și apa erau un lux. ”Micuții ăștia mai așteptau să pice un strop de apă dintr-o cană de plastic, încă un minut după ce cana se golise”, spune Ciprian.

Marea întâlnire cu cei mici, copiii dintr-un orfelinat de acolo, dar și cu ”îngerul” de 68 de ani care are grijă de ei, l-a făcut pe Ciprian să încerce să facă mai mult.

Va strânge bani cu care se va întoarce în Africa și va reconstrui orfelinatul iar apoi, lunar, va avea grijă ca acelor copii să nu le lipsească lucrurile de bază.

O poveste emoționantă, de la Sebeș în Tanzania, pe urmele copiilor triști din Paradis, spusă cu modestie chiar de Ciprian Boca.

Zâmbete din Africa – o relatare de Ciprian Boca

”Nu e nevoie de foarte mult timp pentru a te îndrăgosti de Tanzania. Nouă ni s-a întâmplat din prima clipă, de la primul contact. Am petrecut două săptămâni magice în Zanzibar, insula pe care s-a născut Freddie Mercury, pe țărmul de Est, în Paje și Uroa, apoi câteva zile în nord în Nungwi. Locurile sunt speciale, localnicii la fel.

După doar două zile, simțeam că suntem deja de câteva săptămâni și totuși, paradoxal, timpul trecea foarte repede. Fiecare clipă îți oferă ceva nou, ceva inedit. Totul e diferit de ceea ce suntem obișnuiți. E greu să descriu în cuvinte. Nici imaginile pe care le-am surprins prin obiectivul camerei nu pot să redea mai mult de 20%.

af

La fiecate pas, în fiecare secundă vezi ceva care să te surprindă. Un zâmbet, o privire, un copil cu chip de înger, un bătrân plin de viață, deși viața e cea care greu l-a încercat. Vezi culoare, vezi lumină, vezi viață, vezi fluxul.

Flux și reflux

Dar fluxul e în mod normal urmat de reflux. Zâmbetele ascund lacrimile din suflete, vezi copii dormind sub cerul liber, vezi femei cărând pe cap coșuri grele, pline cu pește. Da, în spatele Paradisului conturat în forma unor plaje de poveste, cu resorturi dichisite și scumpe, e un zid. Un zid deloc greu de trecut dacă venim dinspre ocean. Un zid care ascunde adevărata viață de pe insulă, întunericul, locul unde soarele nu mai e prietenul, ci dușmanul omului.

tan

Mame cu copii în brațe la umbra palmierilor, pescari bătrâni pe care e de ajuns să îi privești pentru a le cunoaște povestea. Cei mai măricei, aleargă, bat mingea sau se bucură de jucării încropite din sticle de plastic, cauciucuri de bicicletă, sârme sau lemne. Par fericiți.

Oamenii trebăluiesc, în cele mai multe cazuri în prispa casei, atunci când aceasta există și dacă îmi e permis să numesc astfel o construcție cu patru pereți, fără uși, geamuri sau acoperiș. 

Când vezi pentru prima dată o jucărie

E o lume fascinantă, nouă, deosebită, diferită. E un film bun cu o distribuție de excepție. Știam că viața acolo nu e roz. E roz doar pentru noi, cei care mergem să ne bucurăm de minunățiile pe care insula și țara, natura și oamenii, ni le oferă. Plătim pentru asta și e normal.

Am luat cu noi 40 kg de hăinuțe, rechizite, încălțări. Peste 100 de jucării de pluș sau plastic. Le-am oferit copiilor de pe insulă. Majoritatea au plâns, s-au speriat, pentru că era pentru prima data când vereau o jucărie. Am vizitat o școală, am lăsat rechizitele și o mică donație.

Inițial oprisesm în dreptul unor grajduri. Dar nu! Erau tocmai sălile în care învățau copilașii, îmbracați în uniforme simple, dar curate.

După 12 zile de vis, am plecat pe continent. Am ales să stăm câteva zile în Arusha. Fascinant orașul. Acoperișul Africii-Kilimanjaro, plantații de cafea, sate tradiționale de Masaai, cascade. Cam asta am văzut în primele zile. Apoi am planificat două Safari. Parcurile naționale Ngorongoro și Tarangire. Am ales să locuim oarecum în pustietate, în apropierea lacului Manyara.

Marea întâlnire cu cei mici

În drumul spre unul dintre parcuri, pregătiți psihic și fizic să vedem “The Big Five” (elefantul, leul, rinocerul, leopardul, hipopotamul), am zărit o curte plină de viață. Am cerut ghidului să oprească mașina. Era un orfelinat. 

Am intrat și am găsit o mână de copii triști, foarte triști, dar care ne-au zâmbit, au salutat în cor în limba engleză, apoi tot în cor au spus o rugăciune. Au închis ochii și s-au rugat. Pentru ei și pentru noi.

africa

I-am găsit mâncând griș cu lapte. Mâncau afară, pentru că nu aveau unde. E trist să vezi că în timp ce noi citim eticheta sticlelor de apă plată analizând PH-ul și nu dăm copiilor noștri decât Evian sau Vittel (e bine că putem, nimic greșit în asta) micuții ăștia mai așteptau să pice un strop de apă dintr-o cană de plastic, încă un minut după ce cana se golise.

Ne-am jucat cu ei. Ei se înveseliseră, dar acum noi eram cei triști. Am plecat în Safari cu lacrimi în ochi. Animalele alea minunate, arată altfel când ai ochii umezi și sufletul sfâșiat. Mă simțeam vinovat că am lăsat ca donație doar 50€ (ultimii bani neplanificați). Mai aveam două zile și plecam spre România.

Dilemă sfâșietoare: 20 de brioșe, 21 de copii

În următoarea zi ne-am întors acolo. Le-am cumpărat banane, iar în ultima zi le-am dus dulciuri. Ghidul nostru estima că sunt 14 copii. Am ajuns la orfelinat. Aveam o pungă cu 20 de brioșe și una cu 50 de acadele. Am început să le împărțim. 

africa

Erau 21 de îngerași frumoși, toți orfani. Dar doar 20 de brioșe. A fost momentul în care mi-aș fi dorit să vina zâna cea bună și să mă transforme în brioșă. A fost greu. În astea trei zile, în puținele minute (poate 2 ore în total), micuții ne-au sărit în brațe și parcă nu ar mai fi vrut să se dezlipească de gâturile noastre.

Am fi vrut să îi luăm pe toți acasă. Acasă la noi. Am aflat de la directoarea orfelinatului, un înger de 68 de ani, cu un nume predestinat, Angela, că niciunul dintre copii nu are părinți. Muriseră din cauza bolilor, a sărăciei sau în urma unor accidente. Micuții dorm câte 3-4 în pat, în două dormitoare întunecate și sărace, mănâncă afară, de obicei orez fiert, lapte cu griș sau legume. Maxim două mese.

Maxim două mese pe zi. Apa e adusă în găleți de departe și e cu porția. Am întrebat-o care sunt prioritățile lor imediate. Mi-a răspuns zâmbind: Apă, Hrană și Medicamente. Plecând de acolo, am știut că mă voi întoarce. Am plecat înapoi acasă trist, dar hotărât. Hotărât să mă întorc imediat ce strâng destui bani pentru a le schimba micuților viața.

Ce e de făcut?

Am inițiat demersurile pentru înființarea unui ONG. L-am numit “TwentyOne” (Douăzeci și unu) marcat fiind de experiența celei de-a XXI-a brioșe care lipsea. În cadrul cursurilor de fotografie dentară pe care le susțin în mai multe țări ale lumii, anul viitor, o să prezint proiectul, în speranța că cei cărora mă adresez vor fi principala sursă a donațiilor. Am realizat o pagină de Facebook, “Smiles for Tanzania” și urmează inițierea unui Fundraiser, pentru colectarea donațiilor și în mediul on-line. Mi-am propus ca până în vara lui 2019 să strâng cel puțin 35.000 euro.

af

Un arhitect lucrează deja la planul unei noi construcții. Pentru că asta e ceea ce o să facem. Să le dăm micuților o nouă casă, una frumoasă cu pătuțuri moi și destule, cu o bucătărie echipată în care să miroase mereu a mâncare proaspăt gătită, cu loc de joacă, cu toalete moderne  curate, cu rețea de curent electric.

Vom merge 6-8 voluntari, iar timp de 3 săptămâni vom locui în  corturi și colibe, vom construi, ne vom juca, vom desena, vom cânta… vom fi familia celor cărora le lipsește una.

Nu doar construirea unei noi case este obiectivul nostru. Vrem mult mai mult. Vrem să îi facem fericiți, să le dăm motive să zâmbească să le oferim dragoste și în continuare, lunar, să ne asigurăm că zâmbesc, că au apă și hrană. Să ne ocupăm de educația lor, să îi ajutăm să devină la maturitate, sprijin pentru ceilalți.

africa

Nu pot să  nu explic ce înseamnă acest “noi” pe care l-am folosit în atâtea rânduri. Noi, Lenu Boca (soția mea), Bianca Medrea și Gabriela Lascu, alături de care am trăit cea  mai frumoasă experiență  de până acum. Noi înseamnă Junior, ghidul nostru, cel care ne-a purtat în povestea asta.

af

Ulterior am aflat. Junior e orfan. Fusese înfiat. Noi  spunem “Junior our hero”. Noi înseamnă grupul minunat de prieteni care s-au oferit să ajute ca voluntari, dar și financiar. Noi înseamnă tu, voi,  ei… toți cei care veți alege să fiți parte a unei povești frumoase, care va schimba viața unor ființe care nu au greșit cu nimic altceva, decât că s-au născut într-un loc atât de nepotrivit, la prea puțin timp înainte ca părinții lor să moară!”

Cine este Ciprian Boca

Ciprian Boca este producător video și a dezvoltat un brand propriu care se numeste Monkey Media. În ultima perioadă, 90% din activitate și-o desfășoară în domeniul stomatologic, cooperând cu clinici, academii si cu cei mai buni medici din mai multe țări, în calitate de lector internațional, speaker și trainer în fotografia dentară.

ciprian

Anual este invitat să țină seminarii și workshopuri în cadrul unor conferințe stomatologice în  mai multe țări, din America de Sud, până în Asia și Europa.

În paralel, realizează videoclipuri pentru diferiți artiști din România. Recent are o colaborare cu Mihail.

Vezi și: FOTO: Africa, prin ochii unui albaiulian. Peste 8.000 de kilometri cu mașina prin Namibia, Africa de Sud, Bostwana, Zambia și Zimbabwe

FOTO: Un misionar creștin din Alba, în Africa sălbatică. Printre elefanți, șerpi și crocodili, în ajutorul sărmanilor


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


TOP articole in ultimele zile

Publicitate

EVENIMENT

Ovidiu Kiss, albaiulianul care transformă piesele auto vechi în adevărate opere de artă, pe scena de la Românii au talent

Publicat

Albaiulianul Ovidiu Kiss cunoscut, atât în oraș, cât și în țară, după ce a început să realizeze ”sculpturi” din piese auto vechi, a fost prezent, vineri seara, la concursul ”Românii au talent”, de la PRO TV.

Creațiile pe care le-a adus cu el pe scenă, între care o motocicletă și un autocamion la construcția căruia a mărturisit că a lucrat aproape trei luni au fost admirate de cei patru jurați, însă la final aceștia au hotărât că albaiulianul nu va trece în următoarea etapă a concursului.

”Aș vrea să mă fac bine înțeles, apreciez ce faci. Bravo ție! Reciclezi, transformi lucruri moarte în artă, însă așteptam un număr de spectacol. Din partea mea este nu, astăzi”, a spus Mihai Petre.

Din același motiv, albaiulianul a primit un ”nu” și de la Andra, iar Andi Moisescu a fost singurul care a spus ”da”.

Ovidiu Kiss are 38 de ani și este pasionat de maşini şi motociclete. Și-a descoperit talentul în urmă cu mai mulţi ani, în Spania, unde lucra ca mecanic auto și i-a venit ideea să realizeze o motocicletă în mărime naturală, din piesele stricate rămase de la mașini.

El a revenit apoi în țară, iar de câțiva ani și-a deschis un atelier unde realizează tot felul de obiecte unicat din resturi metalice.

Operele sale au putut fi admirate la mai multe expoziții, între care „Despina Camino Art“ de la Palatul Noblesse din Bucureşti şi ”Transilvania Tattoo Expo”, de la Sibiu.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Părinții copiilor cu vârste până la 12 ani vor avea zile libere și în timpul vacanțelor școlare, în perioada stării de urgență

Publicat

Părinții care își supraveghează acasă copiii cu vârste de până la 12 ani, după instituirea stării de urgență, vor beneficia de zile libere și în timpul vacanțelor școlare, potrivit unei Ordonanțe de Urgență adoptată de Guvern.

”Măsura era necesară în contextul restricționării drastice a circulației persoanelor în ultima perioadă, printr-o serie de ordonanțe militare, mai ales a persoanelor vârstnice, care, în marea lor majoritate, se ocupau de supravegherea nepoților pe timpul zilei”, precizează reprezentanții Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

Potrivit acestora, în cazul părinților care beneficiază deja de zilele libere acordate în baza Legii nr. 19/2020, prelungirea acestei perioadei se face din oficiu, angajatorul urmând să-i înștiințeze despre acest drept prin mijloace de comunicare electronice.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia, inclus în sistemul național de diagnosticare COVID-19

Publicat

s

Începând de luni, Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia va fi inclus în sistemul național de diagnostic pentru COVID-19, a anunțat vineri deputatul PNL Florin Roman. 

El a explicat că a început, în calitate de parlamentar, demersurile de includere a unității medicale din Alba Iulia în rețeaua națională, la solicitarea președintelui Consiliului Județean Alba, Ion Dumitrel și a managerului Spitalului Județean de Urgență Alba Iulia, Diana Mârza.

”Astăzi (n.r. vineri), ministrul Sănătății, dr. Nelu Tatar și secretarul de stat Andrei Baciu mi-au confirmat că de luni, după publicarea ordinului de ministru în Monitorul Oficial, spitalul județean devine parte a sistemului național, ceea ce înseamnă o creștere a capacității de testare la nivelul județului Alba.

Totodată, includerea în rețeaua națională, asigură fluxul necesar de kituri de testare din partea companiei Unifarm, dar și decontarea sumei de 200 lei/test, de către stat, prin Ministerul Sănătății.

În calitate de parlamentar mulțumesc conducerii Ministerului Sănătății pentru celeritatea cu care a răspuns solicitărilor noastre, dar și firmei Transavia, care a donat unul din cele mai performante PCR-uri de testare din România, peste 3.500 de kituri și contravaloarea extractoarelor automatizate.

Așadar, cu DSP Alba și Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia, ca centre autorizate de testare la nivel național, Alba devine practic unul dintre cele mai importante centre de la nivel național, cu o putere de testare ca marile orașe și rezultate în doar câteva ore.

Asta înseamnă că putem apăra medicii, pacienții și bolnavii, că putem depista virusul în timp util și lua măsurile care se impun. Pe scurt: salvarea de vieți omenești! Doamne ajuta!”, a declarat deputatul.

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

OPINIE/ România, mereu surprinzătoare: Ni se îmbolnăvesc medicii în spitale și noi combatem pandemia cu imnu’ tare-n difuzoare

Publicat

Sunt unul dintre oamenii care iubește din tot sufletul România. Sunt mândru când văd tricolorul fluturând și mă emoționează mereu imnul național. Și nu arunc aceste vorbe în vânt… Nu pot însă să accept ipocrizia și modul în care guvernanții noștri au încercat în aceste zile să ne manipuleze emoțional folosind valorile naționale în care credem.

Guvernanții par în aceste vremuri niște copii prinși că nu și-au învățat bine lecția și vor să fenteze audiența cântând cu patos patriotic imnul de stat. Și toate acestea într-o încercare disperată de a scăpa de corigența care le amenință procentele de încredere și voturile de la următoarele alegeri. Așa am ajuns ca să ni se îmbolnăvească medicii în spitale și noi să combatem pandemia cu imnu’ tare-n difuzoare.

Mai băieți, voi, ăștia care va jucați în aceste zile cu România, nu vă mai comportați ca niște comuniști notorii. Sunteți liberali, ce naiba! Dar nu ați învățat nimic despre democrație și despre faptul că orice stare de panică se tratează, nu cu un fals patriotism, ci cu informare corectă și continuă. Așa că în difuzoarele alea mai bine ați transmite numărul de testări făcute în fiecare comunitate, numărul de măști și combinezoane pe care le-ați cumpărat pentru medici, numărul de aparate de ventilație și așa mai departe. Așa poate v-am crede și noi ca munciți, dar mai ales că ne respectați cu adevărat și că iubiți țara asta, al cărei imn îl folosiți în aceste zile într-o campanie de manipulare.

Ce naiba vă deosebește de comuniștii de la Beijing, care mint și manipulează populația și opinia internațională? Ascundeți în aceste zile sub preș informațiile în speranța că noi, proștii ăștia care vă votăm, vom vedea în roz situația dezastruoasă din sănătatea românească.

Băieți, suntem o țară bolnavă, pe care ați infestat-o cu toții. Voi, liberali, pesediști, pediști, feseniști, comuniști sau cum naiba vă mai spuneți. Noi știm asta…

Nu credeți? Deschideți larg ochii și priviți situația reală din spitalele din România, spitalele în care și voi riscați să ajungeți, acum când nu mai puteți fugi în clinicile de fițe din Viena sau Turcia. În primul rând spitalele astea colcăie de învârteli și interese economice cu firme de casă, transpartinice. Apoi, în vremuri de criză, stăm bine la planuri și strategii, în timp ce în realitate totul se desfășoară haotic din cauza celor pe care voi i-ați plantat politic în punctele cheie. Vreți să știți de ce sunt speriați medicii și asistentele din spitalele astea? Pentru că sunt trimiși să lupte cu moartea doar cu mâinile goale. O mască, o pereche de mănuși și un halat de vizitator pe zi, dezinfectant cu rația și sub cheie, dar mai ales direcții și ordine incoerente. Acestea sunt realitățile cărora le fac față ei, cei din linia întâi. Cu toate acestea, sunt oameni care nu fug, care luptă chiar și cu mâinile goale cu virusul și moartea. Le e frică însă de incompetența voastră și a celor pe care vă încăpăținați să îi susțineți în posturile cheie, la conducerea spitalelor sau a direcțiilor de sănătate.

Și revenind la imn. Dați tare în difuzoare, nu imnul național, ci informații și comunicări. Spuneți-le oamenilor realitatea cu care ne confruntăm, chiar dacă e dură și greu de digerat. Fiți transparenți, fiți coerenți în informații, fiți calmi și lucizi! Renunțați la politicianismele ieftine și la gargara dâmbovițeană și treceți de la vorbe la fapte! Doar așa aveți șansa să ne liniștiți și să trecem împreună cu bine peste această situație grea.

Nu uitați că orice virus poate fi tratat, mai devreme sau mai târziu, dar teama, neîncrederea, panica, generate de lipsa de informare, vor lăsa răni necicatrizabile în fiecare român.

Dan Lungu

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate