VIDEO: Povestea tânărului Napoleon Dolar Muntean din Alba Iulia, spusă ”La Măruță”. De la orfelinat, la catedra de profesor

Napoleon Dolar Muntean este un tânăr din Alba Iulia care a pornit în viață cu aproape toate dezavantajele: rom, abandonat timp de doi ani în maternitate, transferat pentru alți trei ani într-o casă de copii, bolnav și cu dizabilități, toate într-o Românie a anilor 90 plină de prejudecăți.

De-a lungul școlii, bullyingul a fost pentru el ”like a shadow”, o umbră care l-a însoțit până în liceu. Cu toate acestea, Napoleon a terminat o facultate, a început o alta și și-a găsit un serviciu de profesor la o școală gimnazială.

Totul cu ajutorul unei familii care a avut grijă de el, al lecturii și al educației prin care a reușit să răzbească. ”Cărțile nu judecă, dar te ajută să judeci”, spune el. 

Vineri, acesta a fost invitat la emisiunea La Măruță, de la ProTV.

Cine este Napoleon Muntean

La naștere, Napoleon Dolar Muntean a fost abandonat în spitalul din Ocna Mureș.

Avea un handicap grav la picioare, tetrapareză spastică, iar părinții lui nu l-au dorit, așa că maternitatea spitalului a devenit primul său cămin.

A stat acolo doi ani, după care a fost dus la o casă de copii din Alba Iulia.

Una dintre primele sale amintiri țin de curentul pe care îl simțea pe sub ușa salonului 1, unde erau ținuți copiii cu handicap. Pentru că nu putea merge, era nevoit să se târască.

A stat în acel centru până după vârsta de 5 ani.

O mamă ca un înger

”Mama lucra acolo, era infirmieră și o doctoriță a venit cu ideea: ești cea mai potrivită pentru a lua un copil acasă. Gândește-te că erau anii 90 și puțini tratau copiii corect. Mama era printre ei: era atentă cu copiii. Cam toată lumea brusca copiii în afară de ea și încă o persoană. De acolo a plecat totul” își amintește acesta.

Liana Bota l-a luat acasă dar s-a transformat rapid din asistent maternal, în mamă.

Au urmat ani grei: operații la București, recuperări, sport și răbdare din partea noii familii, din care făcea parte și un frate mai mare, care l-a îndrăgit și l-a ajutat.

A suportat patru operații de îndreptare a picioarelor. De fiecare dată, urmau 2, 3 luni de durere extremă.

”Urlai. De câte ori puneai piciorul jos, urlai. Când puneam piciorul jos, auzea tot blocul. Ziceau că s-a trezit copilul de la 1 și încearcă să umble” își amintește el.

A fost ajutat de mama lui, care l-a ispirat și a fost alături de el în lungile lor plimbări comune, de recuperare.

Ea a fost cea care l-a cărat în brațe, la școală, până la etajul al doilea și tot ea l-a inspirat în ceea ce privește lectura. Napoleon se trezea noaptea, la ore târzii, iar mama sa îl veghea cu o carte în mână.

Povestea lui completă poate fi citită AICI.