Connect with us
Publicitate

EVENIMENT

VIDEO: Secretele cimitirului evreiesc din Alba Iulia. Povestea unui obiectiv turistic pe care nu îl vizitează nimeni


Publicat

Într-o zonă centrală a municipiului Alba Iulia, în spatele unui gard ușor deformat de vreme, cimitirul evreiesc își doarme somnul de sute de ani, în anonimat. Este monument istoric, identificat ca atare de primărie, dar nu îl vizitează nimeni.

Puțini locuitori ai orașului i-au trecut vreodată pragul, mai ales în ultimii 40 de ani și la fel de puțini știu ce moștenire importantă a orașului lor se ascunde acolo.

La câțiva metri de străzile zgomotoase, monumentele funerare și clădirile rămase în picioare din alte vremuri, reprezintă semnele unei civilizații cosmopolite și vorbesc despre un oraș în care trăiau toate națiunile din Transilvania.

Comunitatea de evrei din oraș era foarte mare. Acum, situația stă diferit, dar în ciuda acestui lucru, cimitirul pare să fie foarte bine îngrijit.

Cel mai vechi cimitir din Transilvania

Cimitirul este în mod oficial obiectiv turistic și reprezintă cea mai mare concentrație de monumente funerare din județ. Fiecare mormânt spune povestea unei familii prin decorațiunile și inscripțiile de pe pietrele funerare.

Există chiar o secțiune destinată copiilor, înmormântați în spatele cimitirului, pe ultimele rânduri.

c

”Parte integrantă a comunității izraelite din Alba Iulia este cimitirul secular de pe strada Vasile Alecsandri. Este cel mai vechi din Transilvania și printre cele mai vechi din România. Un record al cimitirului din Alba Iulia este că are o continuitate de aproape 300 de ani.

În plus, a fost folosit, deopotrivă, de comunitatea evreilor sefarzi, de rit spaniol, și de cea a evreilor așkenazi, din zona de influență germană” se arată într-o prezentare a obiectivului turistic.

Spre deosebire de celelalte cimitire din Alba Iulia, unde reînhumarea este posibilă și locurile de veci (sic!) se refolosesc, acest lucru nu este posibil în cimitirul evreiesc.

Dimensiunea sacrală a acestui lăcaș este una extrem de importantă, în sensul că monumentele de aici nu pot fi afectate de intervenția umană, nu există posibilitatea unei refolosiri a mormintelor.

Rabinul Iezechiel Paneth

Potrivit informațiilor disponibile, unul dintre cele mai importante monumente funerare este cel al rabinului Iezechiel Paneth (sau Yeheskel), cel care a ridicat în Alba Iulia prima sinangogă de zid din Transilvania, în 1840.

Rabinul Yeheskel Paneth fost o personalitate importantă. În fiecare an, câteva sunt persoane din diferite colţuri ale lumii, vin să îi viziteze mormântul. Aceștia sunt descendenţii familiei sale, răspândiți în toată lumea.

 

Sinagoga şi cimitirele sunt întreţinute şi cu ajutorul financiar al federaţiei comunităţilor evreieşti din ţară. Ar putea fi incluse într-un circuit turistic, având în vedere că reprezint bunuri istorice de mare valoare.

În fiecare an, cimitirul este vizitat de evrei din Israel şi SUA, care vin la Alba Iulia pentru a se reculege la mormintele unor membri de familie.

Vezi și poveștile unor familii de evrei din Alba Iulia, prin ochii unui copil: FOTO – VIDEO: Fotografii vechi de 80 de ani cu elitele orașului. Emoția unei femei din Israel după ce și-a revăzut tatăl pe Alba24

Rabinul Şef a păstorit comunitatea între 1823 şi 1845 și a avut un rol covârşitor în organizarea şcolilor religioase, instalarea de rabini în diferite localităţi din Transilvania, ridicarea de sinagogi noi şi modernizarea vieţii sociale şi a justiţiei comunitare.

cA fost un mare gânditor. Evreii din Alba Iulia i-au păstrat amintirea, considerându-l unul dintre înţelepţii cu trecere în faţa lui Dumnezeu. Există credinţa că dorinţele înscrise pe bileţelele depuse în capela rabinului Paneth, vor fi îndeplinite.

Cimitirul

Atestat pe actualul amplasament (strada Vasile Alecsandri, nr. 43) de două planuri ale esplanadei fortificaţiei habsburgice din anii 1804 și 1858, cimitirul modern al comunităţii evreiești din Alba Iulia era, de fapt, funcţional încă de la mijlocul secolului al XVIII-lea.

alba iulia

Conform consemnării autorilor planului din anul 1804, terenul său fusese achiziţionat de la oraș în anul 1764, dar el apare ca loc de înmormântare a evreilor și într-un plan al orașului din anul 1752. Situarea lui la limita exterioară a esplanadei sud-estice a cetăţii, care corespundea străzii denumite până la începutul secolului XX.

Pietrele funerare din cimitirul evreiesc din Alba Iulia sunt interesante prin formă şi dimensiune, prin raportul dintre inscripţie şi ornamentare, dar și prin mesajul pe care-l transmit simbolurile zugrăvite de meșterii pietrari.

pietre funerare

Cimitirul cuprinde 2038 de morminte și 1960 de monumente funerare. Stilistic, majoritatea conțin elemente baroce sau neoclasice, cu motive specifice culturii evreiești, cum ar fi: spălarea ritualică, steaua lui David, măslinul.

În contrast cu simplitatea tradițională a mormintelor evreiești, familiile cele mai prospere din orașul Alba Iulia au ridicat, la începutul anilor 1900, cripte monumentale.

evrei

Construcțiile reflectă și integrarea evreilor bogați în comunitatea maghiară a orașului Alba Iulia.

Inscripțiile funerare au păstrat, până la jumătatea secolului al XIX-lea, exclusiv limba ebraică, pentru ca mai apoi să fie dublate de texte în maghiară și germană, gravate pe spatele monumentelor.

Astfel de lucruri arată și modul în care societatea evreiească a evoluat în pas cu zorii modernității, de la tradiționalismul conservator la o societate mai deschisă.

Comunitatea evreiască din Alba Iulia

Comunitatea evreiască mai numără până într-o sută de membri, deşi, până la 1848, a fost cea mai mare comunitate din Ardeal, când era singura comunitate evreiască recunoscută de principii Transilvaniei. A fost foarte puternică și numeroasă până în perioada interbelică.

Acesta este unul dintre motivele pentru care la Alba Iulia se găseşte una dintre cele mai frumoase sinagogi din ţară.

Evreii sosiţi la Alba Iulia în veacul al XVI-lea, erau de origine sefardă, fiind descendenţii celor expulzaţi din Spania şi stabiliţi la Constantinopol. Din acest motiv erau prigoniți de principi Transilvaniei. Sigismund Báthori a ordonat prinderea evreilor şi spânzurarea lor de-a lungul zidurilor cetăţii.

Sub domnia lui Gabriel Bethlen, lucrurile s-au schimbat: în 1623 le-a acordat evreilor sefarzi, sosiţi de la Constantinopol, dreptul de a se aşeza la Alba Iulia. Principele i-a sprijinit pe evrei pentru a impulsiona comerţul cu ţările limitrofe şi, în primul rând, cu Imperiul Otoman. Politica lui Bethlen a fost urmată şi de succesorii săi, care au înţeles importanţa acestui act.

După anexarea Transilvaniei la Imperiul Habsburgic, în viaţa evreilor din Alba Iulia s-a petrecut o întorsătură majoră, fiind puşi sub jurisdicţia episcopului romano-catolic al Diecezei de Alba Iulia.

Vezi și: Femeia din Alba Iulia care a supraviețuit infernului de la Auschwitz. Povestea tristă a Irinei Berenstein

z

Încă foarte prezenți în perioada interbelică, majoritatea evreilor din Alba Iulia și împrejurimi s-au mutat în Israel în perioada comunistă, când statul român le-a permis plecarea în schimbul unor sume de bani, exact ca și în cazul sașilor din Transilvania care au plecat în Germania.

Mulți însă s-au adaptat foarte greu în noua lor țară și au rămas cu sufletul la Alba Iulia, unde au continuat să țină legătura cu prietenii lor de aici, în general prin scrisori și prin vizite (foarte rare).

Surse: Evreii din Alba Iulia, o istorie în piatră – Daniel Dumitran, albaiuliaqr.ro, acum.tv

 



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Publicitate

ECONOMIE

Proprietarii de centrale de apartament, vizați de o nouă taxă. Revenirea la sistemul centralizat, imposibilă la Alba Iulia

Publicat

Proprietarii centralelor de apartament riscă să fie taxaţi în câţiva ani cu sume importante. Cel care a readus în discuție acest lucru este președintele PSD, Marcel Ciolacu. 

Taxa despre care se discută neoficial este de aproximativ 150-200 de euro pe an pentru o centrală individuală, dar suma ar putea fi adaptată pentru fiecare țară, prin legislația națională, la fel cum se întâmplă la taxele pentru autoturisme.

Statele Uniunii Europene încearcă să dezcurajeze centralele individuale pe gaze, sub pretextul poluării.

În această vară se discută ținta de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030.

Printre măsurile discutate sunt inclusiv cele legate de centralele de apartament.

O alternativă ar putea fi centralele de bloc sau de cartier.

Introducerea unui alt sistem de încălzire în România este nu doar costisitor, dar și greu de gestionat.

București vs. orașele mici

Spre exemplu, la București unde oamenii au fost împiedicați să își instaleze centrale și sunt dependenți de centralele de cartier, sistemul este complet nefuncțional.

Sute de mii de locuitori ai Capitalei nu au avut căldură și apă caldă în perioada iernii, iar costurile cu gigacaloria au ajuns la cote istorice.

Acest lucru nu s-a întâmplat în orașele din provincie, spre exemplu la Alba Iulia.

”Centralele de apartament sunt folosite doar atunci când ai nevoie, centralele de cartier funcționează non-stop.

Sunt curios dacă cineva poate pune la dispoziție niște studii care să arate că e mai eficient așa și că merită investiția.

Dacă este vorba doar despre taxe, atunci e clar” a spus Marius B., proprietarul unei firme care vinde centrale de apartament din Alba Iulia.

Dumitru Chisăliță, de la Asociația Energia Inteligentă, ia în considerare și alte soluții:

„Cred că trebuie să avem în vedere că România, în ultimii 30 de ani, a avut o politică puternică pro-instalare gaz pentru încălzire.

O posibilitate pentru cei care stau la casă reprezintă pompele de căldură, respectiv centralele pe peleti. Sistemul care rămâne este încălzirea electrică, dar este mult mai scumpă”.

La Alba Iulia, revenirea la un sistem centralizat ar fi extrem de dificilă, dacă nu imposibilă. Asta cel puțin din punct de vedere al costurilor.

Centralele de cartier au fost dezafectate de mult, iar rețelele de distribuție din canale s-au deteriorat odată cu trecerea timpului.

Ultimii albaiulieni au renunțat la încălzirea centralizată acum 9 ani, în 2012.

Oamenii folosesc centralele individuale, multe dintre ele eficiente și extrem de confortabile din punct de vedere al vieții de zi cu zi.

La fel se întâmplă și în alte orașe din țară, unde oamenii e puțin probabil să fie dispuși să renunțe la ele.

Ce se întâmplă la nivel european

Brian vad Mathiesen este un cercetător universitar, specializat în sisteme inteligente de energie, la Universitatea Aalborg, Danemarca.

El a spus că centralele pe gaz au o viață de 12-15 ani, astfel încât orice interdicție ar trebui stabilită în următorii câțiva ani pentru a face diferența – și pentru a pregăti cetățenii pentru o nouă paradigmă.

Brian vad Mathiesen spune că acest lucru nu ar trebui să fie decis de Comisie. Ar trebui să solicite statelor membre să decidă și să aibă o dezbatere la nivel național, astfel încât fiecare țară să poată veni cu propriul ei termen.

Cercetătorul crede că soluția ar fi extinderea sistemelor de încălzire centralizată, alături de folosirea noilor tehnologii pentru încălzire, și anume pompele de căldură, care au devenit accesebile pentru mare parte populație, combinate cu folosirea panourilor fotovoltaice.

Noua directivă europeană revizuită pentru energia regenerabilă, care ar urma să fie adoptată la jumătatea acestei veri descurajează puternic folosirea gazelor pentru încălzire, pe viitor, scrie euractiv.

Va fi descurajată utilizarea gazelor naturale pentru încălzire și, mai mult, s-ar putea chiar impune ținte temporale pentru a se renunța la actualele sisteme de încălzire cu gaze care sunt deja în funcțiune.

Foarte pe scurt spus: va fi descurajată inclusiv montarea centralelor termice individiuale pe gaze, utilizarea celor actuale și, pe viitor, ele s-ar putea chiar interzice, pe baza unui calendar.

Citeste mai mult
Publicitate

ACTUALITATE

Câți români au fost informatori ai fostei Securități, în România comunistă. Marius Oprea: Au fost preluați de noile structuri

Publicat

Peste o jumătate de milion de români au fost informatori ai Securității în perioada comunistă, potrivit cercetătorului Marius Oprea. 

Acesta citează date din arhiva lui Constantin Ticu Dumitrescu, cel care s-a ocupat intens de această problemă și care a creat și o lege care îi poartă numele.

Potrivit lui Oprea, CNSAS nu a avut acces la cartoteca fostei Securități, care conținea evidența informatizată a ”rețelei informative”, care a fost preluată din mers de noul SRI.

Citește și: VIDEO: Cum erau ascultați ambiental cetățenii din Alba Iulia, în comunism. Documente inedite din arhiva fostei Securități

Câți au fost

”Informatorii Securităţii au fost mulţi: în total, peste jumătate de million de oameni (mai precis, există 507.003 ”dosare de reţea” arhivate).

Dintre aceştia, 144.289 erau activi şi furnizau informaţii Securităţii în 1989, dosarele lor fiind ”în lucru” la ofiţeri. Deci, în total 651.302 de informatori despre care ”se ştia”.

Ei n-au rămas de izbelişte: au fost preluaţi de noile ”strucruri de informaţii”, în special de SRI – cum s-a întâmplat şi cu securiştii care-i recrutaseră.

Aşa s-a făcut că numărul doarelor acestora care au ajuns la Consilul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a fost mult mai mic” arată cercetătorul Marius Oprea, într-un articol publicat de Mediafax.

Categorii de informatori, potrivit lui Marius Oprea:

Prima categorie, aşa-zisele gazde, erau cei care, cu voie sau de nevoie (adică în urma unui şantaj), îşi puneau locuinţa periodic la dispoziţia unui ofiţer de Securitate.

Acesta din urmă îşi putea întâlni astfel sursele de informaţii în condiţiile de conspirativitate prevăzute de regulament.

A doua categorie o constituiau colaboratorii Securităţii, care erau cam jumatăte din totalul celor înregistraţi în evidenţele reţelelor informative. Ei aveau întâlniri ocazionale cu securiştii, oferindu-le informaţii semnate.

Cei care acceptau compromisul până la capăt, deveneau informatori. În acel moment, declaraţiile anterioare sau orice document care cuprindea datele lor de identitate, excluzând angajamentul si registrul de evidenţă erau distruse, pentru a se asigura protecţia reţelei informative.

După ce, printr-un acord scris, informatorul primea un pseudonim operativ, colaborarea lui cu Securitatea lua un caracter organizat, întâlnirile cu ofiţerul de legătură devenind mai mult sau mai puţin periodice.

Ultima categorie la care registrele reţelei informative a Securităţii fac referinţă o constituie rezidenţii. Ei erau oameni în care Securitatea avea deplină încredere, fiind capabili să-şi dezvolte chiar o mini-reţea informativă proprie şi chiar să treacă la iniţiative, în postura unor ofiţeri de Securitate sub acoperire.

Fiind lunar plătiţi pentru activitatea lor, rezidenţii erau consideraţi un fel de securişti cu jumătate de normă.

De altfel, foarte mulţi dintre ei erau capabili prin poziţie socială şi pregătire de o colaborare la un asemenea nivel cu Securitatea.

O categorie aparte au fost membrii de partid folositi în “munca de Securitate”, numiţi în documentele  operative “persoane de sprijin”.

După 1968, conform ordinelor date de Ceauşescu personal, un comunist nu putea fi racolat de Securitate ca informator, decât cu avizul forurilor de partid locale, cerut expres şi nominal de către şeful inspectoratului Securităţii. Acordul nu era niciodată refuzat.

Evidenţa acestor informatori mai de soi era ţinută de primul secretar al judeţului, de ofiţerii care îi aveau în reţea şi de şeful Inspectoratului, care emitea adresele în vederea aprobării către primul secretar.

Ceea ce se poate reconstitui mai greu, dar totuşi se poate, prin cercetarea dosarelor celor urmăriţi de ei (pentru că delaţiunile nu li se păstrau în mape nominale), este activitatea de turnător a fiecăruia. Cum s-a întâmplat cu Traian Băsescu…

Ofițerii de Securitate aveau obligația de serviciu de a racola minim 40 de informatori.

Sursă: Marius Oprea – Mediafax

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Românii se vor putea trata în spitale private, de la 1 iulie. Cum va funcționa sistemul bazat pe ”contribuția personală

Publicat

Românii se vor putea trata în spitalele private, o parte din bani fiind suportați de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Măsura intră în vigoare de la 1 iulie. 

Fiecare asigurat va primi înaintea acordării serviciilor medicale un deviz cu costurile estimative, valabil 5 zile lucrătoare.

În acest interval, beneficiarul  poate căuta şi alte oferte pentru tratamentul necesar, a explicat, vineri seara, la Digi24, șeful Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate, Adrian Gheorghe.

De la 1 iulie, va fi introdusă „contribuția personală” pentru pacienți, care este o chestiune diferită de coplată.

„Contribuția personală” reprezintă, în cazul unei spitalizări, diferența dintre tariful decontat din Fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate pentru rezolvarea cazului și tariful perceput de furnizorul privat pentru rezolvarea aceluiași caz.

Pacientul se va prezenta la spitalul privat, va primi în primă fază ceea ce se cheamă un „deviz estimativ”, care i se va prezenta transparent: cât decontează Casa din Fond pentru intervenția pe care urmează să o suporte pacientul asigurat și cât percepe în plus spitalul privat pentru rezolvarea cazului – detaliat, pe categorii de cheltuieli (resursă umană, medicamente, materiale sanitare etc), conform unui model standard, care se găsește în normele de aplicare ale contractului-cadru, a explicat Adrian Gheorghe.

Acest „deviz” este de fapt o ofertă, care va fi valabilă 5 zile lucrătoare. Pacientul are astfel la dispoziție 5 zile să se gândească dacă să accepte oferta sau să meargă la alte spitale private pentru a obține oferte similare, să le compare și să ia cea mai bună decizie pentru situația în care se află.

Alte detalii pe: Digi24

Foto: Arhivă

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Primarul comunei Lupșa anunță că DN 75 intră în reparații, după intervenția sa la ministrul Transporturilor și la vicepremier

Publicat

Primarul comunei Lupșa din județul Alba, Radu Penciu, a anunțat că DN75, aflat într-o stare deporabilă, va intra în reparație. 

Acesta a spus că a avut o întâlnire cu ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă și cu vicepremierul Dan Barna, colegii săi de partid.

Penciu a postat de altfel o fotografie pe contul său de Facebook, în care apare împreună cu cei doi.

”Vești bune pentru locuitorii din Apuseni! DN 75 va intra în reparație!

Am avut o întâlnire de lucru cu vicepremierul Dan Barna și ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă, solicitând sprijin urgent pentru repararea infrastructurii rutiere din Munții Apuseni, Ministrul Cătălin Drulă m-a asigurat că, în această vară, va începe reabilitare Drumului Național 75, principala rută de acces în Munții Apuseni.

Starea deficitară a drumului este o problemă pentru toate localitățile din zonă, având un impact negativ atât asupra turismului, cât și asupra economiei locale.

Am încredere în promisiunile colegilor mei și sper ca în curând să circulăm în condiții normale pe DN 75” a scris primarul, pe contul său de Facebook.

Reparația la drumul respectiv era oricum în planurile Guvernului.

Un sector în lungime de 50 de kilometri din drumul național DN 75, care trece prin orașul Baia de Arieș și comunele Bistra, Lupșa, Sălciua, Poșaga și Ocoliș din Munții Apuseni, va fi asfaltat printr-o investiție de peste 17,8 milioane de lei.

Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri (DRDP) Cluj a lansat în data de 11 mai, în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) o licitație pentru executarea de covoare asfaltice la cald, cu mixtură asfaltică tip BA16 de 6 cm, cu frezare, pe drumul național DN 74, între km 85+000 și km 135+000.

Detalii despre ”marea asfaltare din Apuseni” puteți citi AICI.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate