FOTO – VIDEO: Fotografii vechi de 80 de ani cu elitele orașului. Emoția unei femei din Israel după ce și-a revăzut tatăl pe Alba24

De la 2.000 de kilometri depărtare, din Asqelon (sudul Israelului), Nora Iancu este interesată de ceea ce se întâmplă în Alba Iulia, orașul din care a emigrat în anii `80. Când și-a văzut tatăl în câteva fotografii vechi de 80 de ani, postate într-un articol pe alba24, a fost extrem de emoționată și a decis să ne scrie. Este vorba despre un articol în care apăreau fotografii ale elitelor orașului din anii `30 ai secolului trecut, alături de mașinile lor luxoase. Identitatea și poveștile personajelor din fotografii nu erau cunoscute, însă locurile din oraș erau ușor de identificat.

”Am văzut pe alba24.ro articolul cu mașinile de lux… Am văzut pe tata în câteva fotografii făcute între 1936-1938. De la tata știu că în 1938, când și-a cumpărat mașina, în Alba Iulia, cu mașina lui au fost 3 în total. Mandel avea o mașină… a fost medic. (…) Spre marea mea surpriză, în mai multe fotografii a fost tatăl meu. Tatăl meu, Weinberger Israel (Zili). După 80 de ani, am trăit așa emoții… După 80 de ani!!! Așa o surpriză… și fiul meu se bucură de bunicul său și le-a arătat și fetițelor lui. Pentru mine este ceva deosebit. Înseamnă că tatăl meu a intrat în istoria orașului. În orice caz, mi-a făcut mare plăcere să revăd că sunt oameni care se ocupă cu istoria veche a orașului meu natal, Alba Iulia – Bălgrad. Mulțumesc!” ne-a scris Nora Iancu.

Istoria ”lumii bune” a orașului, prin ochii unui copil

Nora Iancu este unul dintre puținii oameni care mai cunoaște din experiență directă istoria ”lumii bune” a Bălgradului, numele vechi al orașului. I-a întâlnit pe cei mai prosperi oameni din Alba Iulia secolului trecut și a crescut în comunitatea evreiască destul de numeroasă la acea dată. Mai jos, redăm informațiile pe care ni le-a transmis aceasta, după apariția articolului cu fotografiile în care apărea tatăl ei, proprietarul mașinii cu „numărul trei” în oraș.

”Tata a locuit cu părinții în casa lor, pe strada București, unde am locuit apoi și eu cu ei, după moartea parinților lui (o perioadă după căsătorie tata a stat pe strada 1 Mai nr. 7 cu mama, în curte cu dr. Abraham Isac, acolo m-am născut și eu), iar de la 7 ani ani am stat în casa rămasă tatalui după moartea bunicilor.Eu am locuit acolo până în 1986, când am emigrat în Israel (tata a murit în 1981, mama a emigrat în 1984).

Născut în 1904, a crescut într-o familie bogată din Alba Iulia, (a avut o soră mai mică cu 2 ani, Ghizela) și a  făcut școala primară și apoi liceul în Alba  Iulia, terminând  prin 1922. Părinții lui erau mici comercianti având magazine cu alimente și băuturi, iar el probabil îi mai ajuta. În aceea perioada , erau mai multe familii înstărite, comerciantți, medici; aici pot insira: familia Grunberger Jani, fratele lui din fotografie în spatele lui tata, Feri,(aceasta familie avea până prin 1975-1978 un magazin comercial pe strada 30 Decembrie), familia Nathan Benjamin (zis Căldăraru), – soțul  Gizelei, mătușa mea; aceștia  stăteau pe strada Tudor Vladimirescu unde au avut câteva case… Mai era familia Osfeld care aveau două fete și doi băieți, unul fiind doctorul oftalmolog Ostfeld. Cea mai bogată era familia Gluk, care avea multe construcții mari în Alba Iulia, cea din centru pe colț unde este ”gospodina, o cofetarie și un magazin alimentar (clădirea cu ceas din centru), iar pe partea cealalta alte clădiri. Alta era fabrica de  spirt de pe str Traian, strada paralela cu șoseaua principală care merge spre gară și numeroase grădini, vii cu struguri etc. Mai era doctorul Abraham Isac, medic renumit care a lucrat până în 1975 (avea 72 ani). Ordinea ar fi de fapt Gluk, Nathan, Ostfeld, Weinberger… asta după câte îmi amintesc din ce mi se spunea, și îi și cunoșteam personal pe o parte dintre aceștia.

În anii 1936-1938, în Alba Iulia au fost 2 mașini, a treia a fost cumparată de tata în 1938. Mașinile erau americane. Moda hainelor, era cam aceeași la toți, probabil era moda luată din exterior. Cei de la sate or fi avut alt port, dar în Alba Iulia nu știu dacă atunci erau mai mult de 5000-7000 locuitori.

Tata W.Zili, a învățat 2 ani școala de șoferi la care se făcea și mecanica, și după ce a absolvit, a vrut să-și cumpere mașină și el. Mai departe, din 1938 a lucrat cu mașina lui ca taxi și făcea multe plimbări și chefuri cu prietenii – căsătorindu-se târziu  pe la 43 sau 46 ani”.

 

Au vândut o casă pentru a recupera mașina rechiziționată în timpul războiului

”În  timpul războiului, tata a luptat pe front. I s-a luat mașina (motivul era concentrarea – dar nu i-au mai dat-o înapoi), după care, parinții lui au vândut o casă pentru a da la avocati să lucreze pentru a reprimi mașina  dusă atunci pe la Oradea încolo… și nu a reprimit acea mașina ci o rablă pe care a dat-o prin 1948 la școala de șoferi pe nimica toată. Între timp a venit și comunismul și a intrat la Sfatul  Popular, ca funcționar la administrație, dar,neplăcându-i munca de birou (repet prin acele vremuri nu învățaseră mulți carte dar el avea liceul) totuși a cerut să-l pună pe mașină șofer, că asta a fost pasiunea lui, să conducă.

Asta era pe vremea când la sfatul popular era președinte Mureșan, erau vicepreședinți cu care a lucrat, care aveau școli, apoi facultati… dar înainte erau șefi pe care tata îi lua la liceu; zicea: mergeți la școala de noapte ? Nu zicea seral, așa să se amuze. Se ieșea la pesie pe atunci la 62 ani sau 60 la cerere, dar tata, Zili, nu a lăsat volanul până la 65 ani, iubind enorm să conducă (și mie îmi place să conduc mașina la 67 ani, de mică m-a învățat tata). A murit în 1981 febr, lasându-mi averea, casa de pe strada București nr. 30 cu marea gradina de 2550 mp, și în Cetate un pamânt 4350mp. Eu, Nora, am emigrat cu soțul și băiatul meu în 1986, la un an și 2 luni după mama.

Asta a fost adevarata poveste cu tata. Eu am mulți prieteni în Alba, pe toți îi îndrăgesc și ne reîntâlnim când se poate în țară”.

Vezi și:

FOTO: Mașini de lux și costume ”Al Capone” în Alba Iulia anilor`30. ”Elitele” orașului se îmbrăcau ca în filmele cu gangsteri