VIDEO: Sute de români au urcat pe Muntele Găina, chiar dacă Târgul de Fete din acest an a fost anulat din cauza inundațiilor

Viiturile, inundațiile, alunecările de teren și drumurile blocate în Apuseni au făcut ca Târgul de Fete de pe Muntele Găina să fie anulat în acest an. Cu toate acestea, tradiția moțească a fost continuată de câteva sute de români care au urcat pe munte.

Vezi și UPDATE CNAIR: Rute ocolitoare pentru evitarea zonei afectate de viituri în Apuseni. DN 74A Abrud-Câmpeni, încă blocat

Sâmbătă, persoane din Alba, Hunedoara, Arad și Bihor se aflau pe Muntele Găina.

S-au bucurat de produsele tradiționale și de vremea mai bună.

Citește și Totul despre Târgul de Fete de pe Muntele Găina 16-17 iulie

Imagini au fost postate pe Facebook:

Târgul de Fete de pe Muntele Găina este una dintre cele mai vechi sărbători tradiționale cu o vechime de sute de ani, care este organizat anual în cea mai apropiată duminică de sărbătoarea Sfântului Ilie (20 iulie).

„Muntele Găina are legendele lui, dar are şi legenda legendelor. Locul acesta, aşezat la poalele norilor, sub ocrotirea sfântă a razelor soarelui rostogolite peste chipul muntelui, îşi are povestea lui. Se spune că, în vremea când moţii îşi lucrau băile de aur, o găină cu pene de aur – Vâlva băilor, ieşea din băi şi se aşeza în vârful muntelui, pe cuibul său, în care depunea ouă de aur. Într-o singură zi din an, de Sfântul Ilie, moţii îi vedeau faţa. În ziua aceea, locuitorii ţinutului se adunau pe munte, laolaltă cu fetele şi feciorii, ca pâraiele în matcă, să-şi spună păsurile, iar tinerii să se întâlnească, să se îndrăgească şi să se unescă pe viaţă prin căsătorie, oficiată de nenumărate ori de preoţii prezenţi la „Târgul de fete” de pe Muntele Găina.

De aceşti tineri se apropia găina care-şi avea cuibul nevăzut, chiar pe vârful muntelui, unde astăzi sălăşluieşte, întru eternitate, Crucea Iancului, bătea o dată din aripi şi se transforma într-o zână frumoasă, care ţinea în palme un ou de aur. Zâna se apropia de tinerii căsătoriţi şi le oferea oul ca dar, pentru fericire şi viaţă lungă.

Oamenii se mirau, se minunau, se rugau şi-i mulţumeau. Apoi, zâna ridica mâinile spre cer, se preschimba în găină, cu aripile deschise peste imensitate şi se făcea nevăzută. Multă vreme, moţii s-au întâlnit pe muntele pe care l-au numit „Găina”, la cunoscutul „Târg de fete”, în frumosul obicei al iubirii şi încrederii. Numai că armonia dintre ei a fost tulburată de nişte ochi nechibzuiţi, care au descoperit cuibul  Găinii şi i-au furat ouăle.

Găina a făcut gălăgie şi răufăcătorii au rupt-o la fugă. În graba lor, s-au împiedicat şi-au răsturnat coşul cu ouăle de aur, care s-au rostogolit pe panta muntelui, până în râul din sat, care a fost numit „Aurarul”, iar mai târziu, Arieş” – profesoara Elena Pogan din Avram Iancu.

Legenda Muntelui Găina, relatată încă de la 1888 de neobosiţii cercetători Teofil Frâncu şi George Candrea, spune că „în timpul când şi în munţii Bihariei se lucrau băile (minele de aur), o găină de aur ieşea din băi spre a se aşeza în vârful muntelui, pe cuibul său, în care erau ouăle sale de aur.

Vidrenii, atraşi de frumuseţea nemaipomenită a găinei, în mai multe  rânduri au încercat s-o prindă, ea însă a fugit în jurul minelor de aur de la Roşia Montană. De atunci, nemaiputându-se găsi aur în băile din acest ţinut, moţii au încetat de a le mai lucra, deoarece găina din poveste era vâlva băilor (zâna) şi ea a dus aurul cu sine, în părţile unde a zburat”.

Pe legendarul platou al „găinei de aur”, „târgul” sau „Datul de la Găina” se organiza în plină vară, după solstiţiu, când „se întorceau vremările”, iar seceta era „tăiată” de ploile lui Sântilie.

La „Datul de la Găina” se adunau tinerii şi gospodarii din cele patru ţinuturi străjuite de platoul legendar, Bihorul, Zarandul, Clujul şi Alba, aducând ţesături alese şi furci „împistrite” (cei de pe Crişul Alb), fluiere acordate şi „bote ghintuite” (moţii de la Câmpeni şi Arieşeni), lână şi tiocuri de răşină (mocanii de pe Arieş), ceramică (olarii din Făget şi Tinca), „cojoace înflorate şi sumane-mbăierate” (meşterii din Beiuş, Vaşcău, din Brad sau din Abrud şi Feneş), fructe de pădure şi plante medicinale (de la Poienile de Jos), scoarţă de stejar, pentru argăsitul pieilor (de pe Crişul Pietros) şi răşină de la Buru.

Toate acestea deveneau obiecte de schimb sau daruri între tinerii care se cunoşteau aici sau se reîntâlneau an de an, exprimându-şi bucuria în joc şi descântece, laolaltă, moţi şi mocani, crişeni şi zărăndeni, în aceeaşi simţire şi trăire a apartenenţei comune, de neam, cultură, tradiţie.

Scriitorul Ioan Slavici, bun cunoscător al etnografiei carpatice şi colaborator la elaborarea unei monografii a popoarelor din Imperiul Austro-Ungar, releva legătura târgului de la Găina cu păstoritul montan, afirmând însă că acolo sus „se făceau logodne şi mai ales ale tinerilor înţeleşi încă dinainte de a se urca pe munte”.

În cadrul marii sărbători a muncii, a soarelui şi a luminii era firesc să se sărbătorească şi legăturile noi, sociale între familii şi neamuri. Iar „târgul”, „datul” în semantica graiului Apusenilor, nu însemna vânzare-cumpărare de fete, ci „tocmeala”, „credinţarea”, „logodna”, convenţie premaritală de comuniune spirituală.

Astăzi, Târgul de fete de la Găina s-a transformat într-o mare sărbătoare folclorică, cunoscuta nedeie „Târgul de fete” fiind vizitată de un mare număr de turişti atraşi de cântecele şi dansurile cu specific local, de parada costumului popular diferenţiat după satele participante şi de târgul meşterilor populari.

An de an, aici îşi dau întâlnire, într-o amplă manifestare a frumosului, soli ai artei din judeţele Alba, Arad, Bihor, Cluj şi Hunedoara.