VIDEO: Trei deținuți închiși pe viață și-au spus povestea dură, alături de colegii lor, într-un spectacol pe scenă la Alba Iulia

Trei deținuți închiși pe viață și-au spus povestea dură de viață, alături de colegii lor de penitenciar, pe scenă la Alba Iulia. O poveste dură, dar reală, despre consumul de droguri, despre dependență, lupta cu demonii interiori și libertatea sufletului chiar dacă trupul este închis după gratii.

Prima regulă nescrisă a spectatorilor care intră într-o sală de spectacol este să uite tot ceea ce știu despre actorii care urcă pe scenă. Roluri, piese jucate, premii obținute, tot. Să îl privească pe actor ca și când ar fi prima dată. Dacă știu și lucruri de ”după cortină” cu atât mai mult.

Să lase la intrarea în sală că știe că actorul din rolul principal este primul la barul din fața teatrului, că poate este misogin, că actrița calcă pe cadavre pentru roluri, sau regizorul este sărit de pe fix. Mai pe scurt să privească doar prin prisma actorului, nu a omului. 

Însă ce te faci dacă cei pe care urmează să îi vezi pe scenă sunt oameni închiși pe viață într-un penitenciar?

Poți trece peste preconcepții? Poți trece cu vederea că cei de pe scenă au oprit viața unor oameni? Cu gândul acesta am plecat joi, 2 octombrie, la Casa de Cultură a Studenților din Alba Iulia, la primul spectacol din cadrul Festivalului ”Apollo”, eveniment organizat de Grupul Skepsis.

Pe scenă urmau să urce actorii trupei de teatru Blitz. Trupa este de fapt grupul de teatru al Penitenciarului Arad. O activitate prin care deținuții își pot exterioriza gândurile și trăirile. Iar actorii sunt deținuți ai penitenciarului.

Aceștia au participat la Alba Iulia cu spectacolul „Cinci avioane în șapte ani”, o poveste dură despre dependența de droguri. O luptă interioară, trăită de fiecare actor pe scenă, în viața pe care au avut-o înainte să ajungă în penitenciar.

Cine au fost actorii. Rechizitorii pe post de distribuții

La mare parte dintre actori, fie ei mai cunoscuți sau nu, există o pagină de Google. Un link către o cronică de spectacol, sau măcar o trimitere către site-ul teatrului.

Însă, personajele din spectacolul de joi au pe post de repertorii, rechizitorii, zeci de articole și condamnări scrise pe zeci de rânduri.

Distribuție spectacolului este: Ionescu Dragoș, Minea Florin, Bălan Mihai, Belyazid Mehdi, Rădulescu Florin, Epure Elvis, Ganea Darius, Vornicu Constantin, Dumitrașcu Vasile.

Cei trei protagoniști care au comis o dublă crimă

Dragoș Ionescu, Dorin Mihai Bălan și Florin Mînea au fost condamnați în 2014 la închisoare pe viață. Cei trei fac parte dintr-un caz care în 2013 a șocat Oltenia. Au ucis în bătaie două persoane, pe dealerul lor de droguri, în vârstă de 28 de ani și pe iubita sa, o tânără în vârstă de 19 ani.

După ce i-au ucis în bătaie, le-au băgat trupurile într-o mașină căreia i-au dat foc. Totul a pornit după ce nu s-au înțeles cu suma de bani pe care trebuiau să o achite pentru droguri.

Studentul din Maroc care a ucis un tunisian

De asemenea, Mehdi Belyazid, un tânăr student din Maroc a fost condamnat la șapte ani de închisoare, tot pentru omor, după ce împreună cu un alt coleg de facultate au ucis un tunisian. S-a întâmplat în 2022, când pe fondul consumului de alcool și droguri cei doi marocani l-au ucis pe tunisian.

Radulescu Florin pare a fi fost condamnat la opt ani și șase luni de închisoare cu executare, pentru tentativă de omor, după ce a atacat cu cocktail-uri Molotov, alături de alți prieteni, casa unei persoane cu care au avut o altercație.

Gânduri înainte de spectacol

Dragoș Ionescu, Dorin Mihai Bălan și Florin Mînea au fost prezenți în holul Casei de Cultură înainte de începerea spectacolului. Aceștia au avut un vernisaj de picturi, inspirate tot din viața lor și discuțiile cu psihologii Penitenciarului.

Trei bărbați cu o statură impozantă, tatuați din ”cap până în picioare” cu fapte grave la activ, care au vorbit despre artă și încercarea lor de a se reabilita. Este o discuție grea, care poate fi privită din două unghiuri.

Cea umană în care încerci să înțelegi că acei trei caută reabilitarea și iertarea zi de zi, și cea dură în care nu poți trece peste faptul că cei trei au comis cea mai grea faptă din codul penal: crima.

„Cinci avioane în șapte ani”. Lupta unui consumator de droguri cu demonii interiori

Spectacolul pus în scenă de trupa de teatru a Penitenciarului Arad spune povestea unui consumator de droguri. Cine este el? Poate fi oricine. Însă mai mult de atât spune povestea sa, spune o poveste despre anturaj și dependendență.

Este povestea unui tânăr marginalizat de părinți, de societate, care și-a găsit refugiul în prima țigară cu droguri fumată. Care și-a găsit scăparea pentru câteva zile din realitatea și viața dură pe care o avea în anturaj.

Un anturaj care apoi îl părăsește după ce dependența pune stăpânire pe el. Deși textul este unul relativ simplu, personajul principal abordează surprinzător filosofia. Nu aia din cărți, nu aia scrisă ci rescrisă, ci cea a vieții dure, filosofia unui om aruncat pe stradă care trebuie să înțeleagă lumea, iar apoi să se înțeleagă pe el.

Vorbește despre viață, despre trecerea timpului și încearcă să facă pace cu demonii săi.

Spectacol ca și campanie socială anti-drog

Spectacolul pus în scenă de actorii Penitenciarului Arad este și o campanie pentru prevenția consumului de droguri. Dar nu una sterilă, fără fond. Ci una spusă de cei care au trecut prin consumul de droguri, dependență și lupta pentru încă o zi de a fi curat.

Fundalul sonor este asigurat de câteva melodii ale rapperului Dragonu” Ak47, unul dintre cei mai ”toxici” la propriu și figurat rapperi români, care în anii 2010 a promovat în versurile sale consumul de droguri.

Actorii penitenciarului se adresează în primul rând tinerilor, adolescenților, cei care la un moment dat au fost ei. Este un semnal de alarmă pe care vor să îl tragă față de cei tineri. Să nu cadă în capcana anturajului și al drogurilor. Este un spectacol manifest, o campanie reală, chiar dacă este pe scenă, care arată toate tenebrele consumului de droguri.

Un spectacol care pleacă de la prieteni și anturaj, trece prin extaz, trăiri interioare, amintiri dure despre copilărie și se duce spre agonie. Se duce spre cele mai rele trăiri ale omului și gânduri și acțiuni față de alt om.

Finalul spectacolului îl găsește pe protagonistul principal între două lumi: cea fizică, după gratii și cea spirituală în care el se simte liber, liber de dependență, dar închis pe viață.