15 ianuarie, Ziua Culturii Naţionale. Cinci detalii mai puţin cunoscute din viaţa lui Mihai Eminescu

Luni, 15 ianuarie, românii sărbătoresc Ziua Culturii Naţionale. Pe aceeaşi dată, se împlinesc 168 de ani de la naşterea marelui poet naţional Mihai Eminescu. Dacă operele sale sunt cunoscute de toţi iubitorii de poezie şi nu numai, creaţiile sale fiind învăţate în şcoală, unele detalii din viaţa sa au fost mai puţin mediatizate.

Citește și 15 ianuarie: 169 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. „Luceafărul”, cel mai lung poem de dragoste

1. Nu i-a plăcut matematica

“N-ajunsesem nici la vârsta de douăzeci de ani să ştiu tabla pitagoreică, tocmai pentru că nu se pusese în joc judecata, ci memoria! Şi, deşi aveam o memorie fenomenală, numere nu puteam învăţa deloc pe de rost, întrucât îmi intrase în cap ideea că matematicile sunt ştiintele cele mai grele de pe faţa pamantului”, scrie în “Viaţa lui Mihai Eminescu”, de George Călinescu.

2. Îi plăcea să joace fotbal şi să înoate

Cunoscuţii poetului spuneau că îi plăcea să joace fotbal şi că avea reale calităţi pentru jocul cu mingea. Fotbalul l-ar fi deprins de la Aron Pumnul profesorul său din perioada adolescenţei, când era elev la Cernăuţi, scrie adevărul.ro. Era şi un foarte bun înotător, capabil chiar de trucuri în apă.

3. Verişoara lui Caragiale, muza pentru poezia “Pe lângă plopii fără soţ”

În vremea în care Eminescu a scris poezia „Pe lângă plopii fără soţ”, ar fi fost îndrăgostit de Cleopatra Leca Poenaru. Aceasta era fiica pictorului Constantin Lecca şi verişoara lui Caragiale. Cleopatra avea casă pe strada Cometa nr. l6, o stradă cu plopi, pe care Eminescu i-a numarat şi a observat că îi dă un număr fără soţ, mai scrie sursa citată.

4. A vrut să se călugărească

Pe 23 iunie 1883, Eminescu i-ar fi cerut lui Maiorescu să intre la o mănăstire din Bucureşti şi să fie acceptat în rândurile călugărilor. Detaliile se regăsesc într-o lucrare a eminescologului Theodor Codreanu.

5. Salutul lui Eminescu: “Trăiască naţia”

Obişnuia să-şi salute cunoscuţii cu „Trăiască naţia!” Acest salut al său strârnea, de obicei, simpatia. Unii prieteni obişnuiau să-i “împrumute” formula de salut, când îl întâlneau, spunându-i înainte “Trăiască naţia!”, iar el le răspundea răspicat: “Sus cu dânsa!”.

sursă: adevărul.ro