16 decembrie: Cum a început Revoluția Română acum 36 de ani. ”Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”. DOCUMENTAR

Cum a început Revoluția Română: Evenimentele care au dus la schimbarea regimului comunist au început în decembrie 1989, pe fondul unei crize profunde și al prăbușirii regimurilor comuniste din Europa de Est. În ziua de 16 decembrie 1989, Timișoara a dat tonul. 

Țara se zbătea într-un regim dictatorial avându-l în frunte pe Nicolae Ceaușescu. Populația trăia deja de ani buni într-o criză economică gravă: lipsuri extreme (alimente, căldură, electricitate). Toate aveau drept rezultat un nivel de trai foarte scăzut. Acesta era contextul în care urma să izbucnească revolta populară.

Încă din ziua de 15 decembrie 1989, zeci de credincioși începuseră să se adune în preajma bisericii reformate din Timișoara, după ce pastorul László Tokés îi anunțase că va fi evacuat de autorități, urmând să oficieze slujbe în satul Mineu, din județul Sălaj, trasmite Agerpres, într-un documentar realizat cu informații de pe site-ului Asociației Memorialul Revoluției din Timișoara.

Reformații au vegheat pe trotuar și au aprins lumânări în fata lăcașului de cult, iar în zonă au venit și alți timișoreni. În cursul serii, aceștia au intrat în conflict cu ofițerii de Securitate și Miliție prezenți acolo pentru a supraveghea zona, iar autoritățile locale au venit la fața locului, încercând să detensioneze situația.

Cum a început Revoluția Română

A doua zi, la 16 decembrie, credincioșii reformați au rămas în apropierea bisericii, însă în zonele din preajmă s-au adunat tot mai mulți oameni.

Pe fundalul nenumăratelor nemulțumiri față de puterea locală, se formează coloane de cetățeni timișoreni care se îndreaptă spre centrul orașului, încercând să atragă cat mai multă lume, se menționează în lucrarea Istoria României în date (coordonator Dinu C. Giurescu, Ed. Enciclopedică, 2003).

Izbucnește, astfel, o revoltă anticomunistă pe fondul scăderii dramatice a nivelului de trai al populației, ca și al destrămării sistemului comunist european în fostele țări socialiste.

După ora 17.30, tramvaiele sunt blocate în stația din Piața Sf. Maria și se aud primele lozinci în favoarea libertății, fiind formulate și cereri privind îmbunătățirea nivelului de trai.

În Piața Maria, care este ocupată de câteva sute de persoane, se scandează 'Libertate', 'Dreptate' și se cântă 'Deșteaptă-te, române!'

Coloanele de manifestanți s-au îndreptat spre Comitetul județean al Partidului Comunist Român (PCR). Au fost mobilizate forțele de ordine ale Ministerului de Interne, ale Miliției, armata, gărzile patriotice, pompierii, iar manifestanții au fost întâmpinați cu jeturi de apă, gaze lacrimogene. Au avut loc ciocniri violente între demonstranți și forțele de ordine și au fost operate arestări.

La 17 decembrie 1989, timișorenii se adună în stradă în număr foarte mare, manifestanților alăturându-li-se muncitori din fabrici și uzine. Se scandează: 'Jos Ceaușescu!', 'Jos comunismul!', 'Nu vă fie frică!'

Comitetul județean al PCR este luat cu asalt de către demonstranți, care pătrund în clădire prin geamurile sparte, și intervine armata.

Vezi și DOCUMENTAR Momentul zero al Revoluției din Alba: Cum s-a revoltat Cugirul în 21 decembrie 1989. Filmul unor zile teribile

La miezul nopții, forțele de ordine deschid focul asupra manifestanților, fiind uciși și răniți copii, tineri, femei și bătrâni. ''La teleconferința convocată de Nicolae Ceaușescu, prin indicațiile transmise, se instituie, de fapt, starea de necesitate în întreaga țară:

”Am convocat această conferință având în vedere unele evenimente care au avut loc ieri și azi la Timișoara...Am dat ordin să se tragă...să se someze și dacă nu se supune, să se tragă' '' ('Istoria României în date', coordonator Dinu C. Giurescu, Ed. Enciclopedică, 2003).

''Ceaușescu și-a imaginat tulburările de la Timișoara (comitetul de partid a fost atacat și devastat) ca o reeditare a celor din 15 noiembrie 1987 de la Brașov.

Pentru a nu dramatiza situația, el a hotărât să efectueze vizita de mult programată în Iran, lăsând conducerea țării în seama Elenei Ceaușescu și a lui Manea Mănescu. Încercările de a reprima revolta timișoreană s-au dovedit infructuoase.

Sentimentul că trebuie mers până la capăt, că nu mai există întoarcere, pusese stăpânire pe toți. Represiunea - arestări, morți și răniți, ca urmare a deschiderii focului de către armată și securitate - nu mai speria mulțimea.

Un sentiment de solidaritate și de forță unea pe cei hotărâți să răstoarne acum un conducător detestat (...)'', arată istoricul Florin Constantiniu în lucrarea sa ''O istorie sinceră a poporului român'' (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002)

În ziua de 18 decembrie 1989, un grup de aproximativ 30 de tineri s-au îndreptat spre Catedrala din Timișoara, au aprins lumânări pe scările acesteia și au cântat Deșteaptă-te, române!'

Imediat s-a deschis focul asupra lor, înregistrându-se morți și răniți.

În seara de 18/19 decembrie, pentru a se șterge urmele masacrului de la Timișoara, din ordinul Elenei Ceaușescu, sunt ridicate de la morga Spitalului Județean aproximativ 40 de corpuri neînsuflețite ale martirilor Timișoarei, pentru a fi transportate la București, la 19 decembrie, și incinerate la crematoriul Cenușa (19-20 decembrie).

Cenușa lor a fost aruncată într-o gură de canal.