2 februarie: Ziua Ursului. Ce spune tradiția despre animalul care prevestește cât va mai dura iarna

Ziua Ursului este sărbătorită în România și în alte țări europene, la data de 2 februarie. Potrivit tradiției populare, se spune că ursul prevestește cât va mai dura iarna.

De Ziua ursului, la Stretenie și de sărbătoarea Întâmpinării Domnului în calendarul creștin, se spune că ursul iese din bârlog și își privește umbra, potrivit Agerpres.

Conform tradiției, el își privește umbra în zăpadă. Dacă este frig sau ceață și nu-și vede umbra, își dărâmă bârlogul, trage un joc, merge la râu, bea o gură de apă și își vede de treburi prin pădure.

Dacă vremea este frumoasă, cu soare și își vede umbra pe zăpadă, intră din nou în bârlog, pentru că iarna va mai dura 40 de zile.

Din popr, comportamentul ursului este asociat cu timpul capricios de la sfârșitul iernii, așa cum și Baba Dochia este răspunzătoare de zilele schimbătoare de la începutul primăverii.

Ursul, asociat cu zeița Artemis

Ursul a intrat în mitologia popoarelor încă din paleolitic. La vechii greci, ursul era asociat oarecum cu zeița Artemis, divinitate a lunii și vegetației, vestalele ei fiind îmbrăcate cu blană de urs.

Nimfa Calisto și fiul ei au fost transformați de Hera în constelațiile ursului, respectiv Ursa Mare și Ursa Mică.

La celți, ursul era simbolul și emblema clasei războinicilor, scrie Agerpres.

Unii istorici consideră că numele zeului Zalmoxis (Zamolxes, Zamolxis, Zamolxe) - considerat zeul suprem din panteonul geto-dacic, Marele Reformator al religiei geto-dacilor, ar deriva din cuvântul Zalmos, care înseamnă ''piele de urs'', deoarece atunci când s-a născut a fost învelit cu blana acestui animal.

Sân-Martinii sau Martinii de iarnă

Conform legendelor populare, Moș Martin ar fi fost, în vremuri imemoriale, un om obișnuit, morar sau păstor în satul său, indică lucrarea 'Sărbători și obiceiuri românești' (Ion Ghinoiu, Editura Elion, 2002).

Ziua ursului, cunoscută și ca Martinul cel Mare, este la mijlocul celor trei zile succesive ale Martinilor de iarnă, sau Sân-Martinii.

În credința populară, puterea acestui animal este transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, prin îndeplinirea a diferite obiceiuri și practici magice.

Copiii erau unși cu grăsime de urs, iar bolnavii de „sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs.

Astfel, în această zi, ursului nu i se spune pe nume, ca o dovadă a caracterului său divin, ci se vorbeşte despre el, cu respect, folosind denumiri precum "Moş Martin" sau "ăl Bătrân". Toate aceste ritualuri sunt menite să apere gospodăriile de agresiunea urşilor.

Foto: arhivă/Parcul Natural Apuseni