24 martie: Ziua Mondială de Luptă Împotriva Tuberculozei. Expert: Există o stigmă pentru pacienții cu această boală

24 martie: Ziua Mondială de Luptă Împotriva Tuberculozei. Un expert spune că există o stigmă pentru pacienții cu această boală, iar ei preferă să nu fie văzuți. 

Directorul executiv al Parteneriatului Global pentru Oprirea Tuberculozei al Naţiunilor Unite, Lucica Diţiu, atrage atenţia că există o stigmă pe care pacienţii cu TBC o resimt, iar România ar trebui să se implice mai mult în desfăşurarea unor programe de informare şi conştientizare, ţinând cont că ocupă locul I în Europa în ceea ce priveşte cazurile de îmbolnăvire.

Data de 24 martie este dedicată marcării Zilei Mondiale de Luptă Împotriva Tuberculozei, una dintre cele mai frecvente boli contagioase, care continuă să reprezinte o problemă de sănătate publică în întreaga lume.

Lucica Diţiu, directorul executiv al Stop BT Partnership, entitate a Oficiului Naţiunilor Unite pentru Servicii de Proiecte (UNOPS), a precizat pentru AGERPRES că România nu se regăseşte în topul ţărilor cu cele mai multe cazuri la nivel global, în schimb ocupă prima poziţie în Europa.

„Tuberculoza continuă, din păcate, să fie o problemă la nivel mondial. Estimăm că în jur de 20-25% din populaţia lumii este infectată şi în fiecare an în jur de 10-15 milioane de oameni se îmbolnăvesc.

Dintre cei infectaţi nu toată lumea face tuberculoză. Înainte de 2019, TBC era pe primul loc în topul bolilor infecţioase care ucid cel mai mult, a urmat COVID, după care tuberculoza a revenit ca principalul agent infecţios letal, după HIV-SIDA, malarie.

Sunt în jur 1,6 milioane de oameni care mor de tuberculoză pe an, cam 4.000 pe zi.

Rezervoarele mari sunt ţările din Asia cu populaţii mari, India şi Indonezia, apoi Pakistan, Bangladesh, Filipine, dar avem şi ţări din Africa, Republica Democrată Congo, Africa de Sud, Nigeria. Sunt şi ţări cu populaţii mai mici cum ar fi Lesotho, Swaziland, dar cu incidenţe mari de îmbolnăviri la suta de mii de locuitori.

La nivel mondial, România se poziţionează în partea de jos a clasamentului, dar este pe primul loc în UE”, a declarat Lucica Diţiu.

24 martie: Ziua Mondială de Luptă Împotriva Tuberculozei. Bărbații, mai afectați

Potrivit expertului în sănătate publică, tuberculoza afectează în mod frecvent bărbaţii, iar diagnosticarea şi tratarea se dovedesc în dese rânduri dificile ca urmare a stigmei asociate cu afecţiunea în cauză.

„Ceea ce contează este câţi sunt diagnosticaţi. Dacă îi tratezi pe toţi cei 10.000 să spunem, la un moment dat, opreşti transmisia. Interesul este o diagnosticare cât mai precoce a tuberculozei.

Din fericire, foarte multe ţări, inclusiv România, încearcă să îi depistează pe cei bolnavi. Cei mai afectaţi sunt bărbaţii la vârsta activă, este specificul TBC, între 20 şi 40 de ani.

Femeile nu sunt atât de mult afectate, dar au o reticenţă în a merge să fie diagnosticate. În continuare există o stigmă asociată cu tuberculoza şi atunci omul preferă să nu fie văzut.

Este foarte trist. Problema cu toate programele naţionale sunt fondurile, nu sunt suficiente, în general există o problemă de personal, cred că situaţia este valabilă şi în România, iar reţelele de ambulatorii, spitale sunt oarecum învechite.

Se pune accent acum pe prevenţie, pe consiliere psihologică, să înţelegi stigma. Unii dintre pacienţi întrerup tratamentul nu neapărat că îşi doresc, ci că au diverse motive”, a mai precizat medicul specialist în boli pulmonare.

Sărăcia și hrana precară, cauzele tuberculozei

Printre cauzele care determină în general apariţia tuberculozei se numără şi sărăcia, sub toate aspectele sale.

Dacă în anumite ţări din Asia malnutriţia este factorul determinant al afecţiunii, în România hrana slabă în nutrienţi poate provoca, în anumite circumstanţe, dezvoltarea TBC.

„Sărăcia este o cauză a îmbolnăvirilor, sărăcia prin proasta alimentaţie. În India este o problemă de malnutriţie, sunt oameni la 40 de kilograme.

La noi este nutriţia proastă, avem mâncare, dar slabă în nutrienţi. Sărăcia prin lipsa unui spaţiu adecvat. Locuri în care domiciliază mai multe persoane şi atunci dacă o persoană este bolnavă îi poate îmbolnăvi şi pe ceilalţi.

În urmă cu câţiva ani, tuberculoza simplă se trata pe o perioadă de 6 luni şi până la 2 ani – tuberculoza rezistentă.

Există medicamente noi care fac ca tratamentul tuberculozei rezistente să fie redus de la 2 ani la şase luni, neinjectabil, şi pentru cea obişnuită s-a redus de la 6 la 4 luni.

Oferim fonduri cercetătorilor să le reducă la 2, respectiv 1 lună. România are medicamente, oamenii se pot trata în mod normal şi, dacă nu este aşa, atunci există o problemă”, mai adaugă cercetătorul român.

• Lucica Diţiu este medic specialist în boli pulmonare şi cercetător. S-a născut la Buzău, a absolvit în anul 1992 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti.

După pandemia de coronavirus, s-au înregistrat persoane cu forme din ce în ce mai grave de tuberculoză, iar semnalul de alarmă este dat de faptul că pacienţii au început să dezvolte rezistenţă la medicamentele noi folosite pentru tratarea bolii.

„După COVID, formele de tuberculoză care au apărut au fost foarte complicate, oamenii au stat acasă şi nu s-au tratat şi când s-au dus la spital au ieşit cu nişte forme de tuberculoză în majoritatea ţărilor foarte grave.

Ce începem să vedem acum şi asta este cel mai înfiorător este un fenomen referitor la tratamentul tuberculozei rezistente. Se foloseşte un medicament nou, bedaquilină, dar, când tratamentul este făcut prost, intervine o rezistenţă la antibiotic.

Orice afectare a unui tratament cu antibiotic în sensul duratei, frecvenţei sau calităţii medicamentului poate duce la rezistenţă şi ceea ce vedem după COVID este o creştere a rezistenţei la acest antibiotic, ceea ce este foarte grav pentru că este un medicament nou în care ne punem multe speranţe.

Dacă faci rezistenţă la el este grav pentru că nu prea mai ai ce să dai. Am văzut asta deja în India”, atrage atenţia ea.

Pentru diagnosticarea timpurie a pacienţilor şi limitarea transmisiei bacilului care provoacă tuberculoza este nevoie de cercetare.

Un political push, pe de altă parte, precizează specialistul în pneumologie, ar fi necesar astfel încât programele naţionale de sănătate să conducă la scăderea incidenţei afecţiunii în rândul românilor.

„România ar trebui să facă mai multă cercetare, are capacitate, date, oameni pregătiţi. Se cunosc foarte puţine despre tuberculoza la copii, despre formele acestea de rezistenţă. Pe baza datelor şi a cercetărilor, poţi să modifici programele de sănătate.

Pacientul să aibă acces la informaţii, să beneficieze de suport. Spre exemplu, caravanele de informare sau prevenire ar putea fi implementate în anumite zone.

Am o tristeţe…ne întâlnim în lume cu reprezentanţi de stat, am vorbit cu prim-ministrul Indiei, preşedintele Indoneziei, al Braziliei, mergem în Filipine.

Nu zic că trebuie să fie prioritatea numărul 1 a preşedintelui sau a primului-ministru, dar având în vedere că România este pe locul I din UE la tuberculoză ar trebui să stârnească interesul.

Fără un political push nu se va întâmpla nimic şi, din păcate, eu nu am văzut niciun political push în acest domeniu.

Banii pe care noi îi gestionăm sunt pentru ţările cu cei mai mulţi bolnavi de tuberculoză din întreaga lume, din fericire România nu este acolo, dar încerc să văd dacă pot să pornesc o iniţiativă la nivel de oraşe.

Sunt tot felul de proiecte de tipul ‘0-TB cities’ şi să încerc să includ câteva oraşe din România, inclusiv oraşul Buzău, pentru a informa cetăţenii, pentru a-i determina să vină de bunăvoie la spital, de a înlătura stigma”, mai precizează directorul executiv al Stop BT Partnership.