27 august: Sfânta Monica, mama Sfântului Augustin. Modelul mamei care nu își abandonează copiii, oricât de rătăciți ar fi

27 august: Sfânta Monica este una dintre cele mai luminoase figuri de mamă creștină din primele veacuri, un chip al răbdării și al rugăciunii neîncetate. Ea este sărbătorită la acestă dată, în calendarul latin. 

S-a născut în secolul al IV-lea, la Tagaste, în nordul Africii, într-o familie creștină. Încă din copilărie a fost crescută în spiritul credinței, iar această temelie i-a rămas sprijin toată viața.

Monica s-a căsătorit cu Patriciu, un bărbat cu fire aprigă și obiceiuri păgâne. Căsnicia lor nu a fost deloc ușoară, însă Monica a rămas o soție devotată, răspunzând la asprimea soțului cu blândețe și cu o credință neclintită.

Prin exemplul ei, prin rugăciune și prin răbdare, a reușit în cele din urmă să-l aducă pe Patriciu la credință înainte de moartea acestuia.

Dar cea mai grea încercare a vieții ei a fost legată de fiul său, Augustin. Tânărul Augustin era strălucitor la minte, dar în tinerețe s-a lăsat atras de plăcerile lumii și de diverse curente filosofice și religioase care l-au îndepărtat de credința creștină.

Monica a suferit nespus, dar nu l-a judecat și nu l-a părăsit niciodată. Ea l-a urmat chiar și atunci când a plecat din Africa în Italia, sperând mereu că Dumnezeu îl va întoarce la lumină.

Rugăciunile ei au fost stăruitoare și pline de lacrimi.

Tradiția spune că, la un moment dat, Monica a primit încurajarea unui episcop, care i-ar fi spus: „Fiul atâtor lacrimi nu are cum să se piardă.”

Această profeție s-a împlinit: în cele din urmă, Augustin a fost botezat de Sfântul Ambrozie, la Milano, și avea să devină unul dintre cei mai mari părinți ai Bisericii, Sfântul Augustin.

Monica a murit la Ostia, lângă Roma, în anul 387, la scurt timp după botezul fiului ei. Ultimele ei cuvinte, consemnate chiar de Augustin în Confesiuni, au fost pline de pace: nu mai avea dorințe pământești, ci doar nădejdea întâlnirii cu Dumnezeu.

Astăzi, Sfânta Monica este cinstită ca model de mamă care nu își abandonează niciodată copiii în rugăciune, oricât de rătăciți ar fi.

Este protectoarea mamelor creștine, a soțiilor și a tuturor celor care se roagă pentru întoarcerea celor dragi la credință.