Sfântul Serafim de Sarov, aniversat de creștini. Află povestea vieții celui care s-a rugat o mie de zile și o mie de nopți

Sfântul Serafim de Sarov este unul dintre cei mai cunoscuți și mai îndrăgiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe. Încă din vremea vieții sale, mii de pelerini se îmbulzeau către mănăstirea Sarov pentru a-l vedea. La 70 de ani după moartea sa, dragostea față de el se înrădăcinase atât de mult printre credincioși încât sute de mii de oameni au participat la slujba de canonizare a sfântului.

Cine este Sfântul Serafim de Sarov?

Sfântul Serafim de Sarov s-a născut la 19 iulie 1759 în orașul Kursk din Rusia, primind la botez numele de Prohor. Părinții săi, Isidor și Agatia Mosnin, erau oameni înstăriți, însă evlavioși și foarte milostivi. Rămas orfan de tată la 3 ani, micuțul Prohor a fost crescut de mama sa. Încă din copilărie, s-a bucurat de vădita ocrotire a Maicii Domnului.

Viața într-o chiliuță din desișul pădurii

De copil, s-a afundat în scrierile și în slujbele bisericii. A început viața monahală în mănăstirea Sarovului, la vârsta de 19 ani. După opt ani petrecuți ca frate, Prohor s-a învrednicit a primi chipul îngeresc, primind numele de Serafim, iar un an mai târziu a fost făcut ierodiacon. În 1793, la 35 de ani, a fost ierotonit ieromonah.

Curand dupa aceasta, împlinind 16 ani de mănăstire, cu binecuvântarea bătrânului său, egumenul Pahomie, Sfântul Serafim s-a retras la pustie, într-o chiliuță din desișul pădurii, aflată pe malul râului Sarovka, la câțiva kilometri de mănăstire.

Aici și-a făcut o grădină de zarzavat și a adus doi stupi, iar ziua și-o petrecea muncind, în rugăciune neîncetată și citind Noul Testament, cu precădere Sfintele Evanghelii. Nu neglija nici cele 7 laude, metaniile și alte nevoințe.

O mie de zile și o mie de nopți de rugăciune

După cum chiar el a mărturisit unui ucenic al său, obișnuia să plece din chilia sa seara și, pe o piatră anume, priveghea toată noaptea în rugăciune, iar dimineața se întorcea la chilie și priveghea pe o altă piatră, toată ziua. Această nevoință a ținut-o sfântul vreme de o mie de zile și o mie de nopți.

Sfantul Serafim a petrecut trei ani în zavorare, în tăcere desăvârșită.

Bătut de tâlhari

În anul 1804, într-o noapte, trei tâlhari, crezând că Sfântul primește bani de la oameni, au gândit să-l prade. Deși era în putere (46 de ani) și ar fi putut opune rezistență, Sfântul Serafim și-a încrucișat mâinile pe piept și le-a zis: „Faceți ce vreți”, iar tâlharii l-au bătut, lăsându-l abia viu. Nu au găsit decât o iconiță și niște cartofi. Sfântul a fost aflat a doua zi, plin de sânge, de niște părinți, care l-au dus la mănăstire. Acolo a refuzat ajutorul doctorilor și Maica Domnului i s-a arătat și l-a vindecat întocmai cum o mai făcuse odinioară.

Vizitat de mii de pelerini

Supunându-se cererii Stareților (Bătrânilor) mănăstirii, s-a întors în mănăstire în 1810, continuându-și însă viața în rugăciune și zăvorâre tăcută pentru încă zece ani. În 1825 s-a întors la chilia sa din pădure, unde primea mii de pelerini din întreaga Rusie. Fiindu-i dat darul înainte-vederii, Sfântul Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, oferea tuturor mângâiere și povață. Sfântul întâmpina pe oricine venea la el cu o închinăciune, un sărut duhovnicesc și cuvintele urării pascale „Hristos a Înviat!”.

Un chip plin de strălucire

Îi numea pe toți „bucuria mea”. El era binecunoscut pentru afecțiunea maternă pe care o arăta tuturor celor care veneau la el cu sinceritate. Dând sfaturi unui viitor stareț, îi spuse acestuia: „Fii ca o mamă și nu ca un tată față de frați”. Acest mare sfânt își revărsa dragostea dumnezeiască către toți cei care îl vizitau, țărani și nobili, mireni și mirence, monahi și monahii. Simpla sa prezență îi întărea, îi înveselea duhovnicește și îi vindeca. Câțiva dintre fiii săi duhovnicești au fost binecuvântați să vadă o mai mare strălucire a sfântului în Duhul Sfânt. Ei povestesc faptul că chipul său era atât de plin de strălucire încât era imposibil să-l privești. Învățătura sa cu privire la țelul vieții creștine – dobândirea Duhului Sfânt – a fost oferită într-un astfel de moment de strălucire. El ne descrie și felul în care se dobândește acest dar al lui Dumnezeu: prin sfânta ascultare monahală și prin asceză severă.

În data de 2 ianuarie 1833, Sfântul Serafim de Sarov a fost aflat adormit întru Domnul în chilia sa, la rugăciune, în genunchi, cu mâinile încrucișate pe piept în fața icoanei Maicii Domnului.

Sursa: crestinortodox.ro