Bianca Iuga și Alba24, în căutarea modelelor. Grațiela Andrei: ”Dacă nu crezi că ai motive să te admiri, uită-te mai cu atenție”

România dă semne că se schimbă și că poate merge spre normalitate, iar modelele noastre sunt de cele  mai multe ori lângă noi.

Împreună cu Bianca Iuga, Alba24 a plecat în căutare de modele, de români care îi inspiră și pe cei din jurul lor, de oameni care au ceva de spus, deși nu au căutat niciodată expunerea publică.

Cu optimism, îi căutăm pe oamenii valoroși în toată țara, ba chiar și în Diaspora.

Astăzi, prin implicarea Biancăi, Alba24 găzduiește un text dedicat Grațielei Andrei, pe care multă lume o cunoaște drept Lola, numele sub care scrie și sub care face mărgele din lut pictat, uneori îngeri și, mai nou, ciocolată artizanală, după rețete tradiționale mexicane, învățate în țara soțului ei, Ramon.

”Dacă ar fi să sugerez o persoană admirabilă, aș spune fiecăruia: uită-te la tine și admiră-te pentru că ai de ce, iar dacă nu crezi uită-te mai cu atenție”

de Bianca Iuga

Pe Grațiela Andrei, multă lume o cunoaște drept Lola, numele sub care scrie și sub care face mărgele din lut pictat, uneori îngeri și, mai nou, ciocolată artizanală, din boabe de cacao prelucrate după rețete tradiționale mexicane, învățate în țara soțului ei mexican, Ramon.

E greu să o descrii altfel pe Grațiela-Lola pentru că e greu să descrii drumul pe care, într-un fel sau altul, îl face fiecare dintre noi spre sine.

Grațiela a plecat din țară probabil mai mult ca să se descopere decât ca să descopere lumea, iar apoi s-a întors poate ca să închidă un cerc sau poate ca să se reconecteze la rădăcini.

Dincolo de drumul ei, de căutarea ei, este o prezență atât de luminoasă, de feminină și de asumată încât inspiră lumină și celor din jur. De aceea și invitația aici, să vorbească despre modele și repere înainte de Crăciun, la final de an, când ne uităm în spate și facem un bilanț, când ne uităm înainte și facem planuri.

Ce răspunzi, dacă ai fi întrebat foarte simplu care este modelul tău în viață?

Acum a devenit ușor să aleg pentru că toată iluzia lumii s-a făcut suficient de străvezie încât să văd că mi-a rămas doar un singur model de urmat, Iisus. La nivelul iubirii lui pentru noi vreau să ajung și să trăiesc în starea aceea ca în cel mai natural lucru.

Cum ai fi răspuns în liceu?

Nu mai știu cum aș fi răspuns exact, dar știu că dintotdeauna am admirat poeții, asceții și marginalii, oamenii pe care, instinctiv, i-am simțit autentici în căutarea asta a interiorului ființei.

Cum ți s-au schimbat reperele de-a lungul timpului, dacă s-au schimbat?

Dacă te referi la reperele-oameni, da, s-au schimbat, în sensul în care fiecare mi-a fost, la timpul lui, un atât de bun profesor încât a venit momentul să nu mai am nevoie de el, să nu mai aibă ce să-mi predea și să plec mai departe, singură, dar cu inima plină de recunoștință. Dacă mă uit înapoi, îmi văd viața jalonată de oameni incredibili care m-au sprijinit și inspirat, care mi-au arătat cum sau pe unde.

Dacă reperele înseamnă acele lucruri spre care tind în viață, ele au rămas constante. Motorul meu este curiozitatea pentru ființă și scopul desăvârșirea. Acum pot defini așa, în alte etape poate le-aș fi spus altfel, dar diferența constă doar în nivelul de înțelegere și în puterea de a le numi, în rest am căutat, mai conștient sau nu, mereu aceleași două lucruri, să aflu cine sunt și să îmi împlinesc potențialul.

O carte/ un sfat/ o poveste care îți definește viața, care ți-a definit reperele:

Reperele astea funcționale, valorile umane, le-am găsit într-un basm, Fata moșului și fata babei. Drumul fetelor din poveste e inițiatic, marcat de probe esențiale. Felul în care îl face fiecare mi-a arătat limpede că ar fi de ales: grija, compasiunea, modestia, hărnicia, prezența, răbdarea, curajul. Nu numai că sunt răsplătite când vine timpul, dar că aduc cu ele o anume bucurie pe care o resimțeam, copil fiind.

Am recitit povestea de curând și i-am mai găsit înțelesuri. Fata moșului îngrijește cu dragoste fiarele pădurii. Nu cumva e acolo indicația că trebuie să ne îngrijim cu iubire fiarele interioare, care numai asta vor, să nu le mai înfometăm și ignorăm, să nu le mai negăm dreptul de a exista, că în acceptare și dragoste chiar și cele mai înfiorătoare bestii devin inofensive?

Dacă ai face o listă cu personaje care ar putea fi modele pentru tinerii de azi, ce nume ar cuprinde lista asta?

Pitagora, Charles de Foucauld, Brâncuși, Elena Petrovna Blavatschi, Nicola Tesla, Gellu Naum, Krishnamurti. Alejandro Jodorowsky, Papa Francisc.

Ce persoane mai mult sau mai puțin publice de azi ar putea fi modele de urmat, persoane la care să ne uităm cu admirație?

Sunt mulți, foarte mulți oameni care merită admirație. De fapt, în clipa în care decidem să ne oprim și să ascultăm, cu prezență, povestea unui om, a oricărui om, vom descoperi acolo lucruri demne de admirat: idei strălucitoare, acte curajoase, o inimă plină de compasiune.

Suntem bucățele ale unui întreg desăvârșit, așa fragmentați cum părem cuprindem această desăvârșire oricum, e natura noastră, adevărul nostru, deci dacă ar fi să sugerez o persoană admirabilă, aș spune fiecăruia: uită-te la tine și admiră-te pentru că ai de ce, iar dacă nu crezi uită-te mai cu atenție.