Borbolatița, obiceiul străvechi al veseliei, al ploii și al belșugului, ținut a doua zi de Paște în satul Limba din Alba. FOTO

Borbolatița, obiceiul străvechi al veseliei: Locuitorii salului Limba (comuna Ciugud) au sărbătoresc luni Borbolatița, un obicei păstrat în judetul Alba din moși strămoși.

Borbolatiţa este un obicei care se desfăşoară în ziua de „Sfântul Gheorghe”, dar când 23 aprilie cade în post, obiceiul se desfăşoară în a doua zi de Paşte. Este un ritual pentru dezlegarea ploii fertilizante.

Unul dintre tinerii satului se îmbracă în crengi, pentru a reprezenta o creatură verde, care semnifică abundența.

Este vorba despre o tradiție străveche, în care borbolatița merge prin sat, cu un întreg alai și este stropită de săteni, în semn de belsug.

Alaiul borbolatiței primește de la localnici mici cadouri, dar mai ales ouă. Tot ce se strânge merge la căminul satului, unde seara se organizeaza o un eveniment pentru cei implicați.

În Alba, sărbătoarea este activă la Dumitra și la Limba.

Borbolatița, obiceiul străvechi al veseliei

Flăcăii din sat se adună și merg în pădure, unde își taie crengi și adună frunzare cu care se duc la una dintre familiile din sat, gazda.

În vârful prăjinilor lungi leagă mănunchiuri dese de frunzare, pe care, apoi, le tăvălesc în apă și în noroi.

Cu aceste prăjini vor alunga sătenii care încearcă să arunce găleți cu apă pe borbolatiță.

Tot în frunzare este îmbrăcat unul dintre feciori, personaj central al alaiului și numit borbolatița, care își dă pe față cu cărbune, pentru a fi cât mai înfricoșător și mai greu de recunoscut.

Se formează un alai în fruntea căruia un băiat îmbrăcat în costum popular duce un coș în care va aduna ouăle date de locuitorii satului.

Atmosfera este una de mare veselie și amuzament, cei care aleargă după borbolatiță cu găleți cu apă fiind, cel mai adesea, „bătuți” cu prăjinile și umpluți de noroi.

Obiceiul începe după-amiaza, când ceata de ficiori se adună în capul satului şi aleg pe cel care urmează să fie borbolatiţă, apoi îl îmbracă în fruze de soc, au scris reprezentanții satului Limba, pe Facebook.

Se formează alaiul care umblă prin sat de la o casă la alta, cântând un cântec ritual.

Doauă ouă şi mai două/

şi găina să se ouă/

ia mătuşă cratiţa/

udă borbolatiţa, /

vino de ne udă /

cu galeata-leata /

peste toata ceata; /

cu ciubărul –bărul /

peste tot poporul.

Să pornească ploile, /

să curgă şiroaiele /

să umple pâraiele. /

să ude pământurile /

Să sporească grânele /

Să umple pătulele. /

Doauă oauă şi mai doauă/

şi găina să se ouă/

Două ouă și slănină/

Și-un ciubăr cu apă lină), bătând din palme, iar borbolatiţa joacă un dans săltăreţ.

În timpul jocului sau după terminarea lui este obligatorie udarea cu apă a borbolatiţei, ori a întregului alai.

Borbolatiţa are în mâini un par lung cu frunze de soc în vârf, pe care îl foloseşte pentru a-i atinge pe cei care încearcă să-l ude şi care, odată atinşi, trebuie să intre în alai.

Pentru dansul lor sunt răsplătiţi prin daruri rituale ce semnifică abundenţa şi belşugul.

Oamenii din sat îi așteaptă în poarta caselor, și pun în coșul ținut de feciorul din fruntea alaiului ouă crude și alte daruri (băutură, cozonaci sau chiar bani).

După ce au terminat cu mersul prin sat, alaiul se retrage la o gazdă, unde se pregăteşte o păpărdă mare din ouăle adunate şi se petrece pe cinste.

Borbolatiţa îmbrăcată în verdeaţă reprezentă spiritul vegetaţiei, iar stropirea cu apa simbolizează ploaia.

Foto: Satul Limba – Facebook