De unde vine expresia ”Am tras ca Berilă”. Povestea celui mai mare criminal în serie din România, poreclit ”ucigașul brutarilor”

Expresia „ca Berilă” este foarte uzitată de multă vreme. Cei care au muncit ore în şir la serviciu obişnuiesc să spună că au ”tras ca Berilă”. Expresia a devenit un simbol al muncii în exces sau al efortului întins pe o perioadă lungă de timp. Puţini sunt cei care cunosc faptul că în spatele expresiei stă povestea unuia dintre cei mai odioşi criminali din istorie.

Iancu Andrei Berilă a fost un criminal care a ucis cu sânge rece 20 de brutari. A fost condamnat la aproape 200 de ani de muncă silnică în închisoare şi a murit întemniţat.

În cartea „Cei mai odiosi 100 criminali romani”, scrisă de Traian Tandin, criminalul Iancu Berilă este clasat între cei mai odioşi criminali români. Povestea lui este mai puţin cunoscută în rândul românilor care i-au preluat însă , în necunoştinţă de cauză numele, folosindu-l ca simbol al efortului. Expresii precum ” am muncit ca Berilă” sau ”am tras ca Berilă” sunt des uzitate pentru a exprima un efort ieşit din comun.

În realitate, folosirea acestor expresii înseamnă o asemuire cu unul dintre cei mai odioşi criminali din istoria României.

Berilă, originar din Galaţi, a speriat România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Victimele favorite ale lui Berilă au fost brutarii, de aici ajungând să fie poreclit Ucigaşul Brutarilor.

Arhivele istorice notează că ucigaşul a ucis 20 de brutari, modul de operare al criminalului fiind de fiecare dată acelaşi. Berilă îşi analiza victimele, afla unde ţin brutarii banii şi ataca noaptea. A fost prins şi condamnat la muncă silnică. A reuşit să evadeze după o vreme şi a fost prins din nou, chiar în momentul în care se pregătea să mai facă o nouă victimă.

Ziua de 30 octombrie 1936 a înfiorat nu numai opinia publică gălăţeană, ci şi întreaga ţară. Odată cu ivirea zorilor a ieşit la iveală că şase persoane, printre care şi un copil au fost ucişi cu sânge rece. Criminalul era Andrei Berilă. După ce colindase întreaga ţară, acesta s-a instalat la Galaţi şi s-a angajat la o brutărie pentru a fi iniţiat în tainele meseriei. Brutăria unde se angajase aparţinea familiei Mandinis şi se afla pe strada Dogăriei. Deşi avea doar 39 de ani, Berilă ascundea o viaţă plină de fărădelegi. „Rămas orfan de tată la 6 ani, când a crescut a fost lăsat pe drumuri, fără pământ, fără casă, fără nimic şi a plecat la Bucureşti pe jos, tocmai din Olt pentru a exercita un comerţ ambulant. Berilă a căpătat darul beţiei şi, pe fondul acesteia, a comis fărădelegile de mai târziu, începându-şi «cariera» de spărgător şi tâlhar de la 17 ani, când a fost condamnat la închisoare. Fuseseră emise multe mandate de arestare pe numele lui. Unele la Craiova, altele la Bucureşti. Unele dintre mandatele de arestare au fost duse la îndeplinire, însă Berilă a reuşit să evadeze, altele nu au putut fi duse la îndeplinire, acesta fiind de negăsit, fiind plecat aiurea prin ţară”, a declarat Marius Mitrof, consilier superior Direcţia Judeţeană de Cultură, Galaţi.

Berilă a fost prins, într-un final, de Eugen Alimănescu, comisarul rămas în istorie drept „Comisarul de fier”. După evadarea din închisoare, Berilă se angajase ucenic la un brutar în 1947, în apropierea oraşului Slatina, şi se pregătea să atace.

Poliţiştii l-au imobilizat noaptea, în timp ce dormea, şi l-au întemniţat din nou. Se spune că asupra lui a fost descoperit şi cuţitul cu care se pregătea să-l omoare pe brutarul care îl angajase.

Sursa: adevarul.ro