Directorul adjunct al Muzeului Național al Unirii, Constantin Inel, despre semnificația zilei de 15 martie pentru românii din Transilvania: ”unirea forțată cu Ungaria”

Directorul adjunct al Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, Constantin Inel a analizat, pentru Alba24.ro, semnificația zilei de 15 martie pentru românii din Transilvania. Potrivit acestuia, punctul 12 al Proclamației din 15 martie impunea ”națiunilor conlocuitoare” unirea forțată cu Ungaria, iar națiunii române nu i se recunoșteau drepturile sociale și politice pe care însăși Revoluția Maghiară le predicase. Stabilirea unei zile a maghiarilor din România în data de 15 martie a fost subiectul fierbinte de negociere între PSD și UDMR pentru susținerea de către maghiari a moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Grindeanu. 

Constantin Inel:

”Deși pentru multe națiuni europene, data de 15 martie 1848 reprezenta un moment al renașterii identităților naționale, o zi a victoriei dorințelor de libertate, egalitate și fraternitate, pentru românii ardeleni aceste năzuințe s-au dovedit iluzorii, vremurile și faptele politice se dovedeau potrivnice lor.

Ba mai mult, dintre cei care proclamau cele trei principii revoluționare traduse în fiecare limbă a națiunilor europene, guvernul revoluționar de la Pesta le-a încălcat flagrant în defavoarea românilor din Transilvania, prin însăși punctul 12 al Proclamației din 15 martie, care impunea națiunilor conlocuitoare unirea forțată cu Ungaria, iar națiunii române nerecunoscându-i-se drepturile sociale și politice pe care însăși Revoluția le pusese pe stindardul său.

Nu poate fi tăgăduită de nici o categorie a istoriografiei epocii, dorința de negociere și ascultare a vocii națiunii române, la momentele de mare cumpănă ale primăverii anului revoluționar 1848.

Nu au fost ascultate cererile națiunii române, spuse prin gura și condeiul reprezentanților și conducătorilor săi: Simion Bărnuțiu, George Barițiu sau Avram Iancu. Însă, pornind din această ”primăvară a popoarelor”, pentru românii transilvăneni nu va mai exista cale de întors, pentru că altfel, nația lor ar fi fost ștearsă de pe harta Transilvaniei.

Atunci s-a ridicat Iancu în fruntea mulțimilor și a strigat cu atâta hotărâre: ”să punem pumnul în pieptul furtunii sau pierim”! Iar exemplul cel mai grav, al dublei măsuri aplicate de liderul Revoluției maghiare, este autorizarea misiunii trupelor maghiare, să intervină chiar în timpul negocierilor pe care deputatul Ioan Dragoș le ducea cu revoluționarii conduși de Avram Iancu în munții Apuseni (6 mai 1849).

Fostul general Dembinski al trupelor maghiare revoluționare, scrie clar în memoriile sale: Kosuth Lajos ”s-a făcut vinovat de un act reacredință din cele mai nedemne, când, în disprețul deplinelor puteri date deputatului Dragoș pentru a trata cu românii din Transilvania, el autoriza pe foarte faimosul Hatvany să atace fără veste pe aceiași români…”!