Dosarul „Mia Carn” restituit la DNA. Vezi de ce a dispus Judecătoria Aiud refacerea actului de acuzare

Dosarul „Mia Carn”, în care patru angajate ale Romexterra Bank sunt acuzate de abuz în serviciu contra intereselor personale, cu consecinţe deosebit de grave se află în recurs la Curtea de Apel Alba Iulia. Judecătoria Aiud a dispus întoarcerea rechizitoriului întocmit de procurori în această cauză la DNA, deoarece au fost constatate nereguli la întocmirea acestuia. Printre altele, judecătorii au apreciat că actul nu indica exact persoanele responsabile de prejudiciul cauzat. Vedeţi motivele pentru care magistraţii au cerut restituirea dosarului la DNA.

În sentinţa Judecătoriei Aiud  se arată că inculpatele Marinela Ramona Nichimiş, Mihaela Carmen Vântu şi Stanca Şipoş au înregistrat la dosar un memoriu prin care au susţinut că rechizitoriul nu îndeplineşte condiţiile de fond şi formă prevăzută de art. 263 şi art. 317 Cod procedură penală, iar judecarea cauzei în baza acestui act de acuzare ar conduce la lezarea drepturilor la apărare şi la un proces echitabil ale inculpatelor, precum şi la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie ce operează în favoarea acestora.

„Astfel, în rechizitoriu nu au fost indicate clar normele de creditare nerespectate de către fiecare inculpată şi momentul la care s-a produs aceasta, neexplicitându-se în mod concret în ce a constat activitatea infracţională a fiecărei inculpate; nu a fost prezentată latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu, cu descrierea celor 52 de acte materiale reţinute în sarcina fiecărei inculpate, fiind vorba despre o infracţiune continuată. În concluzie, se opinează că rechizitoriul în forma în care este întocmit nu poate sta la baza trimiterii în judecată a inculpatelor, lipsindu-le pe acestea de posibilitatea de a lua la cunoştinţă de învinuirea efectivă care li se aduce şi de a efectua în acelaşi timp o apărare completă, încălcându-se prin aceasta atât normele legale interne, cât şi cele consacrate în practica CEDO”, se arată în sentinţa Judecătoriei Aiud.

Judecătorii au admis solicitările inculpatelor şi au dispus întoarcerea rechizitoriului la DNA, ţinând cont de următoarele considerente:

„Potrivit art. 264 alin.1 Cod proc. penală, Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată. Acesta trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prev. de art.203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată. Este de sesizat că, dintre menţiunile enumerate în art.263 Cod proc. penală, art.317 Cod proc. penală, care fixează obiectul judecăţii, adică limitele învestirii, se referă numai la faptă şi la persoană. În accepţiunea acestui text de lege, prin faptă arătată în actul de sesizare nu se poate înţelege simpla referire la o anumită faptă menţionată în succesiunea activităţilor inculpatului, ci la descrierea acestei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, o atare condiţie nefiind îndeplinită decât în cazul în care fapta arătată prin rechizitoriu este descrisă în amănunt, descriere ce trebuie să fie aptă a primi o încadrare juridică. Prin urmare, rechizitoriul ca act de sesizare a instanţei trebuie să cuprindă în mod detaliat, precis şi complet acuzaţiile formulate.”

Magistraţii au arătat că cele 52 de acte materiale reţinute în rechizitoriu nu sunt prezentate de o manieră aptă a permite identificarea clară a fiecărei inculpate,în calitate de autor sau complice la sâvărşirea faptelor şi a normelor, a prejudiciului produs, a momentului comiterii faptelor de către fiecare dintre acestea:

„Spre exemplificare, la punctul 3 din rechizitoriu (fila 47) se reţine că, prin contractul de credit din data de 21.11.2006 încheiat între S.C. ROMEXTERRA BANK S.A. Sucursala Alba Iulia, şi T.A.S. în calitate de împrumutat, ca urmare a cererii de credit  din data de 22.11.2006 aprobată de Bancă, s-a acordat împrumutatului un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 RON. Din adresa emisă de MKB Romexterra Bank SA – Sucursala Alba Iulia la data de 25.05.2010 rezultă că această persoană vătămată apare înscrisă în evidenţele băncii cu un debit total de 0 lei RON faţă de această unitate bancară, din care 0 lei RON credit curent şi 0 lei RON datorii restante (credit, dobândă, comisioane). Fiind audiată persoana vătămată T.A.S., aceasta a precizat că în luna noiembrie 2006, la cererea învinuitei I.M. de a o ajuta pentru aprobarea unui contract de credit, s-a deplasat la MKB Romexterra Bank SA – Sucursala Alba Iulia, unde a semnat mai multe înscrisuri, dar nu i-au fost eliberate nici un exemplar de pe înscrisurile semnate şi nici nu a primit vreo sumă de bani de la unitatea bancară susmenţionată. Deoarece, în anul 2007 persoana vătămată a fost nevoită să obţină un contract de credit, în urma insistenţelor sale şi a soţului său creditul a fost achitat de către învinuita I.M..

Din descrierea acestui act material instanţa nu poate stabili în concret în sarcina căror inculpate este reţinută săvârşirea acestei fapte, care a fost modul şi momentul comiterii faptei, contribuţia concretă a fiecărei inculpate în calitate de autor sau complice la producerea prejudiciului, norma legală încălcată, vătămarea produsă”, se mai arată în sentinţa instanţei de la Aiud.

Judecătorii au mai identificat şi alte nereguli în realizarea actului de trimitere în judecată realizat de procurori, respectiv:

– „Este esenţial a se indica pentru fiecare act material ce intră în conţinutul infracţiunii continuate, adică la încheierea în mod nelegal a fiecăruia din cele 52 de contracte de credit, momentul în care s-a consumat infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei fizice şi momentul distinct la care a fost săvârşită infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor MKB Romexterra Bank SA, pentru fiecare dintre inculpate, rechizitoriul necuprinzând nici o referire sub acest aspect”.

– „În ceea ce priveşte prejudiciul reţinut în sarcina inculpatelor, în cuantum de 1.835.000 lei şi 5.000 euro, actul de sesizare al instanţei nu cuprinde nici o menţiune referitoare la modul de calcul al acestuia. Nu se poate stabili dacă prejudiciul a fost calculat prin însumarea tuturor celor 52 de credite acordate, prin raportare doar la cele 50 de credite nerambursate sau având în vedere doar creditele şi datoriile (dobândă, comisioane) restante. Ambiguitatea actului de sesizare sub aspectul prejudiciului este determinat şi de împrejurarea că în sarcina tuturor inculpatelor, indiferent de numărul de acte materiale la săvârşirea cărora au participat, li se impută acelaşi cuantum al prejudiciului, de 1.835.000 lei şi 5.000 euro. Astfel, inculpatelor N. (n.r. – Nichimiş) şi V. (n.r. – Vântu) li se impută comiterea a 52 de acte materiale, prin care au provocat un prejudiciu total de 1.835.000 lei şi 5.000 euro, iar inculpatelor B.M. (n.r. – Barbu Mihaela) şi Ş.S. (n.r. – Şipos Stanca), în sarcina cărora se reţine săvârşirea a 36 acte materiale, respectiv 16 acte materiale, li se impută acelaşi prejudiciu total de 1.835.000 lei şi 5.000 euro. Indicarea în concret a modului de stabilire a prejudiciului este crucială în cauză, întrucât cuantumul acestuia a atras încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatelor, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată”.

– „Acelaşi prejudiciu în cuantum de 1.835.000 lei şi 5.000 euro a fost stabilit şi faţă de MKB Romexterra Bank SA, din nou fără vreo justificare a modului de calcul, deşi aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.135.901,74 lei şi 3.957,99 euro reprezentând datoriile restante ale celor 50 de persoane vătămate.

Omisiunea precizării modului de stabilire a cuantumului prejudiciului prin rechizitoriu încalcă dreptul la apărare al inculpatelor, acestea neputând formula apărări eficiente faţă de această sumă, în condiţiile în care nu cunosc modalitatea de calcul şi motivul pentru care în sarcina tuturor se reţine acelaşi prejudiciu total, deşi numărul de acte materiale săvârşite este diferit”.

– „Rechizitoriul nu stabileşte clar actele materiale de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor reţinute în sarcina fiecărei inculpate, modul de prezentare al stării de fapt nepermiţând identificarea manierei şi momentului săvârşirii faptelor de către fiecare inculpată, a normei legale încălcate, a cuantificării prejudiciului; de asemenea, actul de sesizare nu conţine nici o referire la temeiurile reţinerii concursului real de infracţiuni şi este ambiguu în ce priveşte participaţia la săvârşirea infracţiunii.

Prin aceasta a fost încălcat principiul egalităţii armelor care se aplică atât în relaţiile dintre părţile din cadrul unui proces penal, cât şi în relaţiile dintre acestea şi Ministerul Public şi implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi şi procurorului posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiţii care să nu o plaseze într-un net dezavantaj în raport cu adversarul său. În doctrină s-a arătat în mod întemeiat că <principiul egalităţii între acuzare şi apărare este o cerinţă şi garanţie pentru echilibrul între interesele individului şi ale societăţii, pentru armonizarea şi salvgardarea acestor interese, ceea ce constituie un interes public, o necesitate pentru realizarea justiţiei penale>.”

Decizia Judecătorilei Aiud de restituire a rechizitoriului la DNA în vederea refacerii actului acuzare a fost atacată cu recurs, care se judecă la Curtea de Apel Alba Iulia.

Citeşte mai multe despre Dosarul „Mia Carn„.