Două românce, nominalizate în topul mondial „35 de inovatori sub 35 de ani” al MIT Technology Review. Ce realizări au avut

Două tinere din România, Raluca Ada Popa şi Mariana Popescu, se regăsesc în topul „35 de inovatori sub 35 de ani” al realizat în fiecare an de renumita publicație MIT Technology Review.

”Lista realizată de noi, a celor 35 de inovatori mai tineri de 35 de ani este un mod de a adăuga o față, ideilor… Lista din acest an arată că chiar și în lumea noastră grea și cinică, există încă mulți oameni inteligenți, dornici să își dedice viețile ideii că tehnologia poate crea o lume mai bună și mai corectă” au scris jurnaliștii publicației.

Raluca Ada Popa a găsit o soluție pentru una dintre importante provocări ale securității cibernetice: securizarea sistemelor informatice fără a se baza pe firewall-uri pentru a-i feri pe hackeri.

Lucrările avansate ale Ralucăi Popa au început cu sisteme practice de gestionare a bazelor de date care ar putea funcționa pe date criptate. Deși criptarea datelor a funcționat pentru aplicații simple de mesagerie, cum ar fi WhatsApp, a fost prea lent pentru sistemele care trebuiau să execute și calcule pe date, cum ar fi baze de date și aplicații web.

Dar ea a găsit o modalitate de a rezolva problema. Astăzi, sistemele ei de criptare funcționează cu o serie de aplicații și oferă un nivel de protecție pe care firewall-urile nu îl pot: chiar dacă atacatorii se desprind, nu au cum să descifreze datele.

Raluca spune că tehnicile sale permit sistemelor să funcționeze ca și cum ar fi fost legat la ochi. Pot calcula datele fără să le vadă, ceea ce deschide câmpul de securitate cibernetică pentru o serie de aplicații noi.

O inovație mai recentă a ei, Helen, poate fi folosită de spitale pentru a împărtăși și agrega înregistrările pacienților fără a compromite confidențialitatea.

Un alt sistem al ei, Opaque, protejează sisteme hardware împotriva software-ului potențial compromis și este folosit acum de companii precum IBM.

Mariana Popescu a dezvoltat un proces și care însoțește instrumente de calcul capabile să transforme textilele tricotate în matrițe complexe pentru clădiri din beton.

Inovația ei face posibilă construirea unor modele complexe realizate la comandă mai rapid, cu mai puține deșeuri și emisii reduse de carbon.

„Dacă doriți cu adevărat să faceți structuri bune care folosesc mai puțin material, ajungeți să aveți geometrii complicate, care sunt adesea duble curbate sau au alte caracteristici dificil de modelat”, spune Popescu.

Construcția tradițională care folosește lemnul sau spuma sprijinită de schela grea pentru a crea forme pentru turnarea betonului durează luni și limitează formele posibile. Nu trebuie decât să te uiți la un pulover, spune ea, pentru a vedea că materialele textile sunt perfecte pentru a face o gamă largă de găuri, canale și alte forme 3D complicate, căutate în clădirile contemporane.

Așadar, Mariana Popescu a dezvoltat algoritmi care traduc automat un design arhitectural într-o matriță pe bază de textile care poate fi tricotată de mașini industriale în doar câteva ore.

Împreună cu restul echipei sale, a dezvoltat un sistem care folosește cabluri de oțel pentru a ține matrița pe loc, în timp ce betonul este turnat peste el.

Inovația ei reprezintă o modalitate eficientă și conștientă din punct de vedere ecologic de a construi structuri complexe cu o amprentă ecologică minimă, în timp record și la costuri reduse.

Sursă: technologyreview.com