EDITORIAL | Cazul BERBECEANU: Până unde poate merge ura

Ştiu că am avut dreptate. Nu am bombănit degeaba când am scris  pentru ziarul Alba 24 că groparii de suflete ajung să regrete până la urmă şmecheria lucrativă, folosită ca vârf de lance pentru punerea la punct a unor oameni consideraţi incomozi. Indiferent de locul ocupat în societate, de relaţii sau de norocul de care au avut parte adeseori , mai devreme sau mai târziu le vine şi lor rândul să cadă în groapa săpată altora pentru că au fost necinstiţi în evoluţia cotidiană.

Un exemplu de circumstanţă îl constituie demersul unor oameni care au dorit, pare-se, să-l îngroape moral pe un comisar de poliţie, un om considerat de ispravă, premiat de superiori cu ceva timp înainte, din motive greu de identificat şi clasat uman.

Auzi dumneata, ditamai calificatul în drept penal, om cu funcţie primă într-o instituţie-cheie din judeţul Alba, tânăr cu stare, vajnic în luptă nemiloasă cu necuraţii, să-l obsedeze gândul că un coleg de breaslă, recompensat pentru dibăcie profesională , trebuie „lucrat” pentru că nu a vrut să fie drăgălaş cu un prietenar de-al lui, un subcomisar cu ambiţii grăbite. S-a supărat aşa de tare prea cinstitul om cu carte, încât s-a hotărât să-l facă pe comisar, n-are importanţă numele, cum n-a visat neam de neamul lui.

Să fie adevărat? Se aude că i-ar fi instrumentat un dosar bine ticluit, punându-i pe opozanţi, cu resentimente anticomisar, să dea declaraţii mincinoase, risipite pe foi multe, o adevărată „pleaşcă” pentru anchetatori, extrem de grăbiţi să-l înfunde pe cel aflat în calea planurilor lor.

Intră bietul poliţist la groapă fără să vrea, intră! Unii spun că pe nedrept, alţii, inşi care n-au raportat nicio ispravă, au zis „pe bune”, gurile rele invocând anumite legături avute cu lumea interlopă…

A reuşit să fie prezent mulţi ani pe scena tumultoasă a luptei cu răufăcătorii şi, dintr-o dată, fără să viseze că aşa ceva i se poate întâmpla, cineva îi scuipă în farfurie, spre satisfacţia celor care au conspirat împotriva lui, fie din invidie, fie din răzbunare sau, de ce nu, din necunoaşterea adevărului.

Imaginaţi-vă, stimaţi cititori, ce bucurie le-a adus arestarea comisarului incomod nelegiuiţilor aflaţi în faze de cercetare, anchetă sau chiar judecată, acuzaţi de comiterea unor fapte penale. Ce putea fi mai îmbucurător pentru infractori decât să-l vadă la televizor, în Breaking News, cu cătuşe la mâini, pe cel care i-a dovedit că au încălcat legea!  Surprinşi, uneori contrariaţi, oamenii, puţini-mulţi, cine mai ştie, au socotit în mintea lor că ofiţerul nu ar mai fi un om aflat în slujba binelui dacă a ajus să fie închis!

Nu aveau de unde să intuiască ce va scrie, după câteva luni, în ordonanţa DNA, dată publicităţii recent, despre un alt gropar de suflete, aflat în cârdăşie cu alţii, care până în vara anului 2013 a funcţionat ca procuror în cadrul DIICOT Alba.

Nu ştiu cât este adevăr sau nu, însă cei de la Anticorupţie sunt de părere că persoana despre care discutăm „a pus la dispoziţie procurorului anchetator şi unui ofiţer de poliţie, în înţelegere cu aceştia, martori dispuşi să dea declaraţii împotriva comisarului. Acelaşi personaj a manipulat anumiţi martori prin furnizarea, anterior audierii lor, a unor informaţii nereale, pe care aceştia să le expună procurorului anchetator. Ofiţerul de poliţie le-a facilitat martorilor aflaţi în arest preventiv comunicarea cu familia şi utilizarea telefoanelor mobile fără supraveghere”, după cum scriu anchetatorii Anticorupţie, care dau de înţeles că au probe.

Dacă aşa stau lucrurile şi DNA are dreptate încă din primele cercetări, avem în acest caz un chip de ticăloşie în toată regula. Asemenea personaje, deloc singulare în peisajul autohton, trăiesc într-un cult vioi al mătrăşirilor grosolane. De la găinării binecunoscute la vânzarea propriului suflet nu a fost decât un pas.

Evident, au fost şi persoane cu scaun la cap, aşezate mental, care au priceput de la început că acest caz ar putea fi o făcătură, la care, aici este marele semn de întrebare, unii dintre procurori au pus botul, la început, la căsăpirea comisarului, până atunci considerat model de urmat, trimiţându-l în arest în baza unor acuzaţii considerate a fi dubioase, dacă iau în calcul punerea în libertate a arestatului după un număr de zile.

Nu aş fi vrut să scriu despre asemenea specimene nici acum, nici altădată. La Judecata de Apoi vor da socoteală, fireşte, cei care, să zicem, au greşit, însă ticăloşia lor, mă refer la cei care declară că sunt „apărători ai legii”, în realitate oameni fără ştaif moral dacă au coborât în ticăloşia subterană pentru a-l înfunda pe om cu acuzaţii fabricate, se cuvine sancţionată cum trebuie. Dacă este adevărat ce a descoperit ulterior DNA, mă tem că undeva-cineva a cam pierdut simţul orientării, despre morală persoanele vizate neavând nicio idee. Învăţătura unor oameni care trăiesc printre noi are alte valenţe, cu motivaţii impure, dacă sunt în stare să-i discrediteze pe unii apelând la cele mai josnice mijloace existente pe piaţa mătrăşirilor grosolane.

Un ins oarecare ar putea să spună că, indiferent de rezultatul final al anchetei, neclar câtă vreme procurorul anchetator din Alba, vizat în material de DNA, este în funcţie, având aceleaşi atribuţiuni, scopul operaţiunii de pedepsire a comisarului şef a fost atins pe undeva. Cine era, cu vreo jumătate de an în urmă, spaima grupărilor din crima organizată? Traian Berbeceanu. Astăzi, ofiţerul mută niște hârtii de pe un birou pe altul la Departamentul de logistică din cadrul IPJ Hunedoara!

*Eliade Bălan este colaborator al ziarului Alba24. În  perioada 1993-2010, a fost secretar general de redacție, redactor șef și editorialist la ziarul România liberă