FOTO: Biserica Sfântului Ierarh Nicolae de la Mănăstirea Lupșa, cea mai veche biserică de lemn din Transilvania

Cea mai veche biserică de lemn din Transilvania se află la Mănăstirea Lupșa, în Munții Apuseni. Lăcașul de cult a fost ctitorit la 1429, fiind resfințit în anul 2009 cu hramul Sfântul Nicolae. Pentru a încăpea pe uşă este nevoie să te apleci, însă interiorul din stejar ascunde comori pentru iubitorii de artă veche.

Situată pe DN 75, între Câmpeni și Turda, Mănăstirea Lupsa este una din cele mai vechi așezări monahale de pe Valea Arieșului. În cadrul Mănăstirii se află o biserică de lemn veche datând din secolul al XV-lea, biserică ce a fost resfințită în anul 2009 cu hramul Sfântul Nicolae. Refăcută în anul 1694, biserica a devenit greco-catolică de la cca. 1832 până în 1948, când a fost redată Bisericii Ortodoxe. Află pe lista monumentelor istorice din județul Alba, nu trebuie confundată cu biserica de zid din satul Lupșa, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, monument istoric care datează din 1421.

Biserica de lemn are o mare importanță istorică datorită vechimii, 1429, și a implicării în ridicarea sa a familiei cneziale Cândea de Lupșa. Izvoarele documentare au reținut intenția de a o dărâma a generalului austriac Buccow, din cauză că ieromonahul Procopie, un călugăr al mănăstirii, era implicat în mișcarea de împotrivire la uniatism condusă de Cuviosul Sofronie de la Cioara. Petru Pavel Aron, episcopul unit de la Blaj, care era originar din Bistra (sat învecinat cu Lupșa), în scrisoarea sa din 9 octombrie 1762 adresată generalului Buccow, o numește “per antiquum”, iar în cea din 17 iulie, același an, îl roagă să n-o dărâme, ci, alungându-l pe Procopie, să o dea uniților. Printre cărțile cu care era înzestrată mănăstirea se numărau: Faptele Apostolilor sau Praxiul, tipărit la Brașov, în 1563, de diaconul Coresi, și Noul Testament, din 1648, de la Alba Iulia, scrie wikipedia.com.

Dezvoltarea picturii a aflat la Lupșa o ambianță propice. Cele câteva icoane păstrate sunt edificatoare în acest sens: icoanele împărătești, probabil de la mijlocul secolului al XVIII-lea, cu bogat decor floral pe ramă și pe aureole, vădesc confluența aici a artei moldovenești cu aceea de la sudul munților. Icoana Adormirea Maicii Domnului, de factură bizantină, poate fi atribuită lui Simion zugravul ot Bălgrad. Pictura interioară datează din 1997, fiind realizată în tehnica fresco de către prof. Nicolae Sava. 

Lăcașul de cult are un plan dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală, cu cinci laturi și cu altarul poligonal, orientat spre răsărit. Pereții neobișnuit de înalți pentru o biserică de lemn imită alura bisericii de piatră din satul Lupșa, de la 1421, conferindu-i o siluetă unică. Silueta sa se distinge prin armonia proporțiilor și prin accentuata înălțime a acoperișului, cu învelitoare de șiță.

În decursul vremii, construcției i s-au adus înnoiri, cu prilejul lucrărilor de reparație. Între acestea se numără supraînălțarea pereților și, respectiv, desfacerea bolților originare și înlocuirea lor cu tavane drepte, casetate. Modificarea a avut loc înainte de 1694, sau în acel an, când elementele respective au fost și împodobite prin pictură, cu un decor inspirat din tavanele ale bisericilor reformate.

În naos se repetă trei motive (florale și geometric), pe tavanul altarului neapărând însă decât soarele și luna, alături de o casetă cu inscripția în limba latină, dar cu anul redat cu grafie chirilică, fapt nu lipsit de însemnătate în ceea ce privește originea etnică a semnatarilor.

În 1865, pereții au fost tencuiț la interior și exterior, ancadramentele originale ale intrărilor fiind și ele înlocuite.

O altă specificacitate o reprezintă tavanul casetat, datând din 1694, decorat cu motive florale și geometrice de factură renascentistă.

Turla existentă în partea de apus a fost adăugată ulterior bisericii, într-o perioadă necunoscută.

În anul 2009, biserica a fost restaurată, refăcându-i-se învelitoarea și pardoseala, iar pe 14 septembrie în același an a fost resfințită.