FOTO/VIDEO Cristian Achim, din Alba Iulia în Kenya. Experiența unui voluntar român, în țara copiilor fără mâncare și fără părinți

Un tânăr din Alba Iulia, Cristian Achim, a plecat peste vară ca voluntar în țara copiilor orfani, unde mâncarea, apa, dragostea și orice altă ”banalitate” a lumii noastre este un lux greu de atins. 700 de copii din Kenya rămân orfani în fiecare zi, o tragedie de proporții, care l-a impresionat pe Cristian.

Tânărul a decis să se alăture unui grup internațional de voluntari, împreună cu care a plecat acolo pentru trei săptămâni. O experiență care i-a arătat că viața poate fi mai dură decât și-a imaginat, dar și că fericirea poate sta în lucruri mărunte.

”Când ajungi în Kenya la o casă de copii, te lovește condiția materială în care trăiesc – clădiri cât se poate de simple, o viață fără internet, telefon, utilitățile de bază precum apa curentă sau chiar mâncare din belșug – dar în același timp te lovește și gratitudinea și bucuria cu care trăiesc acolo, chiar și pentru puținul pe care-l au” povestește voluntarul din Alba Iulia.

Alături de ceilalți voluntari, Cristian Achim a ajutat la finisarea unei case de copii și a petrecut timp cu aceștia, dedicându-și trei săptămâni din viață unei cauze care, pentru mulți, pare pierdută. Cu modestie, tânărul a fost de acord să-și povestească, pentru Alba24, experiențele pe care le-a trăit.

Cristian Achim: ”Am fost într-un proiect umanitar de 3 săptămâni în Kenya, orașul Voi, împreună cu alți 10 tineri și cu organizatorul nostru Tom, din America, Missouri. Țintă noastră principală au fost două case de copii unde am mers în fiecare zi să petrecem timp cu cei mici, să avem diferite activități, workshopuri, jocuri, povestiri și cântece, toate pentru a oferi o fundație bunăstarii fizice, sociale, emoționale și spirituale a orfanilor și copiilor dezavantajați.

Acesta este al patrulea an în care Tom a fost împreună cu o echipă în Kenya și în decursul acestor ani s-au făcut și văzut progrese mari atât legat de copii și casele unde stau, cât și față de comunitățile în care trăiesc aceștia.

Cele două case de copii, fiecare cu aproximativ 30 de copii cu vârste până la 18 ani, se află în orașele Voi și Mwatate. Anul trecut, Tom a inițiat construirea unui nou centru pentru cei din Mwatate, iar noi am ajutat la finisarea acestuia, fiind cel mai mare din regiunea respectivă, după care am avut o zi de inaugurare și celebrare.

Am pornit dimineață de la vechea casă împreună cu copiii, localnici, o fanfară, copii de la alte centre și școli care au venit în sprijinul lor, și am mers 3 kilometri în bucurie și cântece africane spre noua casă.

Inaugurarea acestui nou cămin a fost o experiență extraordinară, culminând cu fericirea copiilor, sentiment care a continuat și în zilele următoare în care am fost la ei”.

Țara cu 2,5 milioane de orfani

În Kenya, situația orfanilor și a copiilor vulnerabili este o problemă îngrijorătoare. În prezent, se estimează că există peste 2.5 milioane de orfani în țara, 47% sunt orfani că rezultat al HIV și SIDA și mulți alții rămân vulnerabili din cauza altor factori.

Cristian Achim: ”Statisticile legate de creșterea populației și suferința imensă a acestor copii pot fi copleșitoare. Peste 25% din populație trăiește cu mai puțin de 1 dolar pe zi și 700 copii devin orfani în fiecare zi (adică un copil la fiecare 2 minute).

Traumatizați de moartea părinților, uneori orfanii devin antisociali și faptul că societatea pare să fi devenit insensibilă situației lor nu ajută cauzei.

Când ajungi în Kenya la o casă de copii, te lovește condiția materială în care trăiesc – clădiri cât se poate de simple, o viață fără internet, telefon, utilitățile de bază precum apa curentă sau chiar mâncare din belșug – dar în același timp te lovește și gratitudinea și bucuria cu care trăiesc acolo, chiar și pentru puținul pe care-l au.

Și asta ne învață așa multe pe noi, cei care avem atâtea și totuși găsim cu ușurință motive să fim nemulțumiți, multe lucruri care noi credem că ni se cuvin și vin de-a gata.”

Copii cu probleme… și două povești

Cristian Achim are și două povești. Una tristă, iar alta pozitivă, ambele foarte simple.

”Majoritatea sunt orfani, dar sunt și destule cazuri de copii salvați din familii cu probleme. M-a impresionat povestea tristă a unui copil de la centru care a făcut parte dintr-o familie cu încă 2 frați și un tată foarte violent. Viața era atat de dură pentru ei încât cei trei fraâi s-au hotărât să fugă de acasă.

Au ajuns să stea pe străzi și să cersească o vreme până ce i-a găsit cineva și i-a chemat să le dea mâncare. În acest timp, femeia a sunat la poliție ca să ceară ajutor. După ce copiii au ajuns la poliție s-a hotărât ca un copil să meargă la centru, unul a fost dat unei familii musulmane unde am înțeles că a fost radicalizat și fratele mai mic a fost trimis înapoi la tatăl abuziv”.

”Dar o poveste pozitivă este cea a unui copil care deși era orfan și a crescut la centru, a fost un elev foarte strălucit. Mulți din acești copii sunt și foarte inteligenți si învață rapid, dar el era așa de bun încât a ajuns să primească o bursă, o sponsorizare din partea statului, acum fiind un student extraordinar și un om care va ajunge departe. Toti copiii din centru sunt foarte mândri de el și îl pomenesc mereu ca exemplu”.

Ce s-a schimbat?

Din tot timpul pe care l-a petrecut acolo, Cristian Achim consideră că cele mai importante lucruri pe care le-a făcut sunt cele legate de implicarea alături de copii, dar și de exemplu dat comunității locale.
”Timpul efectiv pe care l-am petrecut cu copiii, este un lucru important. Indiferent de activitatea desfășurată, atenția, dragostea și compasiunea arătate acestor suflete a contat mult pentru ei, ne-au arătat asta în fiecare clipă printr-o atașarea rapidă.

Încurajarea unui sentiment de familie și comunitate acolo este extrem de importantă-unora le-a lipsit aceasta toată viața. Pe lângă ceea ce i-am învățat și ce am făcut fizic și material pentru ei, am putut să le arătăm că sunt iubiți, apreciați și susținuți, noi fiind singurul grup care vine la acești copii să petreacă un astfel de timp cu ei” a spus Cristian.

Cel de-al doilea lucru important este exemplul pe care l-au dat oamenilor din acele orașe.

”Un localnic ne-a spus cum am influențat implicarea comunității și a bisericilor din Voi și Mwatate să se apropie mai mult de acești copii și să îi ajute. Prin faptul că am străbătut atâta drum, 33 de ore cu avioane, trenuri și mașini, am arătat cât de mult ținem la acești copii și la timpul petrecut cu ei în fiecare an. La îndemnul și încurajarea noastră, încă din primul an, oamenii au început să privească către aceste case de copii, să viziteze mai mult, să ajute, să doneze și să devină o inspirație și un exemplu la rândul lor” adaugă acesta.

Mică concluzie

O mică concluzie vine tot de la Cristian. ”Știind că există aceste nevoi în lumea în care trăim, fiecare din noi ne putem implica, fiindcă nu trebuie să mergi până în Kenya să găsești orfani și copii defavorizați. Există centre și la noi în oraș, copii care cu ajutorul nostru, de orice fel, pot duce o viață mai bună”.

Foto: Cristian Achim