FOTO – FĂGET: Satul „fantomă” din județul Alba în care natura s-a mutat în casele părăsite

La 65 de kilometri de Alba Iulia, într-un sat uitat de lume, natura începe să-și recâștige teritoriul. Casele abandonate au încă urmele celor care cândva au locuit acolo. La Făget, căci despre acest sat este vorba, mai locuiesc 18 oameni, majoritatea trecuți de vârsta pensionării.

O plimbare pe strada principală din Făget, care arată mai mult ca o uliță, neasfaltată, te poartă în viitor. Aici se simte cel mai acut depopularea satelor românești și așa cum arată acum satul, înconjurat de hectare de vie şi pădure, așa vor arăta în curând multe localități din județul Alba și din țară.

Câteva case locuite fac notă discordantă cu ruinele „înghițite” de natură. Lăsate în paragină de ani buni, fostele locuințe au început să prindă o altfel de viață, una verde, în care „proprietari” sunt copacii și plantele. Au rămas doar urmele celor care nu demult însuflețeau cei patru pereți care acum stau să cadă.

Toate lucrurile au rămas la locul lor așa cum le-au așezat oamenii care în urmă cu câțiva ani numeau acest loc „acasă”. Masa din odaie este nemișcată și are încă pe ea broderia așezată pentru cină și cămașa este și ea încă în cuier. Așa arată una dintre zecile de case abandonate din sat.

O parte din gospodării au dispărut cu totul. Gardul și numărul încă scris pe poartă sunt singurele dovezi că în acel loc a existat cândva o gospodărie.

„Satul românilor din pădurea de fag” cum era denumirea pe harta iosefină de Oláh Bükkö face parte din comuna Valea Lungă, iar prima atestare documentară o are din anul 1296.

La recensământul din 2002 avea o populație de 58 de locuitori, acum au mai rămas doar 18, spun oamenii din zonă.

Dintre personalitățile care s-au născut în acest sat îl amintim pe Nicolae Comșa, membru în diferite colegii redacţionale la mai multe reviste din perioada interbelică şi colaborator la diferite publicaţii din ţară. Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt: Dascălii Blajului (1940), Episcopul Ion Inochentie Micu (1943), Corespondenţa între Ion Micu Moldovan şi Ion Bianu (1943) şi Manuscrisele româneşti din Biblioteca Centrală din Blaj (1944).

Ioan C. Bianu s-a născut în 1856 tot la Făget. A fost un filolog și bibliograf român, membru titular și președinte al Academiei Române.