FOTO: Povestea statuii lui Hercule, descoperită în timpul unor săpături în cartierul albaiulian Partoș

O poveste extrem de interesantă are statueta votivă a lui Hercule, o piesă intrată în colecțiile Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia. 

Statueta a fost descoperită accidental, cu prilejul unor excavări masive ale traseului străzii Dacilor din cartierul Partoş de astăzi pentru introducerea unor conducte de canalizare. În momentul descoperirii, piesa fusese spartă în mai multe fragmente, probabil în perioada postromană, însă reconstituirea s-a putut opera fără probleme. Descoperitorul a sustras fragmentele cele mai reprezentative, adică torsul, capul şi membrele, în intenţia de a le vinde ilegal pe piaţa clandestină de antichităţi. Plinta şi câteva detalii din membre au fost recuperate de proprietarul unei case din zonă şi predate poliţiei. În cadrul unui flagrant organizat de Poliţia de patrimoniu a județului Alba, au putut fi recuperate integral toate fragmentele piesei şi aceasta a fost reconstituită în cadrul Laboratorului de restaurare de la Muzeul Naţional al Unirii.

Citește și FOTO-VIDEO: Statuia lui Hercule, furată din situl Apulum din Partoş, recuperată de poliţişti. ”Găsitorul” a vrut să o vândă cu 6.000 euro

Piesa îl reprezintă pe Hercule în varianta iconografică mai cunoscută în terminologia de specialitate drept tipul „Farnese”. Eroul înfăţişat deplasându-şi parţial greutatea corpului de pe un picior pe altul şi pe ghioaga ţinută sub braţul stâng are o atitudine meditativă perfect studiată.

Podoaba capilară şi barba sunt tratate extrem de atent cu cârlionţi dispuşi simetric ceea ce contribuie la accentuarea echilibrului global al întregii compoziţii. Volumetria anatomică este foarte studiată cu detalii de mare rafinament ale muşchilor pectorali şi abdominali. Mâna stângă, vizibilă din perspectivă frontală constituie şi ea o probă a înaltului meşteşug de care a dat dovadă artizanul pentru că are o alură aproape feminină, cu degetele prelungi, de o mare gingăşie.

În schimb, partea din spate a statuetei este prelucrată oarecum în grabă. Mâna dreaptă, ce ţine la spate merele din grădina Hesperidelor, este mult mai inabil tratată, fiind mai mică decât cea stângă. De asemenea, volumetria muşchilor dorsali, deşi corect reprezentată, este abordată într-un mod mai convenţional în raport cu partea frontală. Atributele de detaliu ale eroului, adică pielea leului răpus la Nemeea şi ghioaga sunt reprezentate extrem de precis. Se remarcă în chip deosebit pliurile pieii ce atârnă pe braţul stâng ca şi capul animalului cu anatomia perfect studiată.

Există şi un detaliu iconografic ce individualizează piesa, anume prezenţa capului de taur pe care se sprijină ghioaga eroului, în partea inferioară a compoziţiei. Deşi acest detaliu iconografic lipseşte în cadrul tipului clasic al lui Hercule Farnese, în lumea provincială, vecină Daciei, acest detaliu se întâlneşte totuşi relativ frecvent.

Analogiile stilistice, trecute în revistă în cadrul unei analize mai ample, au putut aduce la lumină observaţii extrem de utile în ceea ce priveşte datarea piesei în timpul epocii lui Hadrian şi provenienţa probabilă a acesteia dintr-un atelier din Asia Mică, au explicat reprezentanții Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, într-o postare pe pagina de Facebook.