FOTO-VIDEO: Cabana lui Mihail Sadoveanu din Șureanu, ascunsă bine de ochii turiștilor

Undeva aproape de Mănăstirea Oașa, pe marginea lacului, stă uitată de lume fosta cabană de lemn a scriitorului Mihail Sadoveanu. Construită în urmă cu 90 de ani, în 1927, când Sadoveanu a ajuns pe Valea Sebeșului, în timpul peregrinărilor prin țară, cabana nu este inclusă într-un circuit turistic, nici măcar nu există un indicator care să-i îndrume pe turiști spre ea. Cei care totuși ajung la ea nu au acces înăuntru, ușile fiind închise cu gratii de fier. 

De pe Drumul Județean 704, care leagă Oașa de Poarta Raiului, pe o cărare îngustă care merge pe marginea lacului Oașa, se află, ascunsă între brazi, cabana de vânătoare a scriitorului Mihail Sadoveanu. Accesul este simplu, însă puțină lume știe unde se află sau dacă au văzut-o din drum nu au știut istoria acestei construcții de lemn.

Vrăjit de peisajul și sălbăticia locurilor,  fiind un pasionat vânător și pescar, Sadoveanu a decis să construiască o cabană pentru a avea unde sta în perioada când ajungea în Munții Șureanu. Locul l-a impresionat atât de tare încât se spune că el a fost cel care a denumit poiana de la poalele Munților Șureanu, „Poarta Raiului”.

Despre aceste locuri a și publicat doua volume „Valea Frumoasei” în 1938 și „Povestirile de la Bradu-Strâmb” în 1941.

„Din locurile acestea unde am petrecut și am stat privind, cu sufletul îmblânzit de dulceața lor, se desfășura păduri după păduri, și iarăşi păduri nesfârșite. Acolo-i împărăția sălbăticiunilor, cât ţin munții și sihlele. Într-o parte se suie cătra Dumnezeu vârful lui Pătru; mi se părea aproape, dar până la el umbla pastorii două zile, și în râpile lui goale stăruiau încă – la vreme de vară – zăpezile de iarna trecută. Mai departe, se scria pe cer linia Șurianului” –  Valea Frumoasei, Mihail Sadoveanu.

La 20 de ani după ce a ridicat cabana, în anul 1943, Sadoveanu, împreună cu scriitorul Ionel Pop, a hotărât ridicarea unei biserici de lemn.

Printre cei care participau la partide de vânătoare împreună cu Sadoveanu s-au aflat și alți mari oameni de cultură români, cum ar fi Lucian Blaga sau Ionel Pop.

„Cu maestrul Sadoveanu am mai făcut eu în trecut asemenea evadări în sălbăticiune şi îi cunoşteam şi iscusinţa, şi plăcerea preparării ambroziei: păstrăvi proaspeţi la frigare sau înfăşuraţi în frunză de brustur şi îngropaţi în grămăjoară de jar“ – Ionel Pop.

De asemenea, Alexandru Craiovan scria în lucrarea „Oameni, animale şi locuri pe Valea Frumoasei“ că Sadoveanu se retrăgea în această zonă când Bucureştiul era bombardat de aliaţi: „În sângeroasa vară a lui 1944, când Bucureştiul se cutremura sub ploaia de bombe a nenumăratelor escadrile aliate, când locuinţa lui de pe strada Witting nr. 12 este avariată, Sadoveanu se refugiază din nou aici, la casa de la Bradu’ Strâmb, unde găseşte un adăpost primitor, departe de urgiile războiului“.

Cabana și biserica au fost mutate la altitudini mai mari din cauza construirii lacului de acumulare Oașa. Biserica de lemn se află acum în curtea Mănăstirii Oașa, în timp ce cabana lui Sadoveanu se găsește în apropiere, pe malul lacului de acumulare.

Imobilul numit generic «Casa Sadoveanu» a intrat în administrarea Ministerului de Interne în anul 1979. Deoarece clădirea era amplasată în cuva lacului de acumulare, în anul 1979 aceasta a fost strămutată, în baza unui proiect de strămutare şi amplasată pe un teren ce aparţine Statului Român. În anul 1997, Consiliul Local al comunei Şugag a aprobat parcelarea terenului, iar Ministerul de Interne a intabulat dreptul de administrare în cotă 1/1 parte.

Construcția se află într-o stare perfectă. Are curent electric și cel mai probabil este folosită de MAI, având în vedere că în curtea acesteia, și ea închisă cu lacătul, se află un grătar ce pare să fi fost folosit.