FOTO-VIDEO: Cetatea uitată de la Petrești, un loc unic cu ruine vechi învăluite în mister. Cum arată turnul îmbrăcat în iederă

Pe Valea Sebeșului, la ieșirea din localitatea Petrești spre Sebeșel se află un loc unic, cu ruine vechi învăluite în mister, din care se înalță un turn îmbrăcat în iederă.

Cetatea Petrești este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Transilvania, obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratați dacă vă aflați în trecere, pe DN 67C – Transalpina. În prezent se mai pot vedea zidul cetății și ruinele turnului-clopotniță, situate în centrul cimitirului evanghelic, în trecut curte a cetății medievale.

Petrești este satul cu care încep primele dealuri ale Munților Șureanu. Localitatea este amintită documentar în 1309 sub numele roman de Vila Petri. În 1317 Petrești este pomenit sub denumirile de Petrifalau (maghiară) și Petersdorf (germană). În secolul al XIII-lea, localitatea a fost colonizată cu „oaspeți germani”, iar populația romană a fost izolată la margini, unde și-a construit colibe, de unde și denumirea de colibari.

Satul a dat numele cunoscutei culturi neolitice cu a sa faimoasă ceramică pictată – cultura Petrești.

Localitatea este totodată ultima așezare săsească de pe Valea Sebeșului, coloniștii germani evitând locurile muntoase ascunse și reci. Sașii au imprimat localității o arhitectură tipică, cu străzi largi, străjuite de canale de apă, cu case înalte, cu porți mari.

Din primele secole ale așezării nu a mai rămas decât cetatea sub formă de donjon, care a fost cândva turnul unei basilici romanice, înconjurat cu un zid de incintă, pomenită la 1530, dar mai veche cu cel puțin un secol.

Una dintre cele mai bizare cetăți din Transilvania, Cetatea Petrești domină ieșirea din sud a localității, lângă podul peste râul Sebeș. Cetatea a fost construită de populația săsească, care obișnuia să ridice astfel de monumente în localitățile în care se stabilea și a avut atât un rol militar, cât și civil, fiind folosită ca spațiu de provizii pentru întreaga comunitate.

Ruinele turnului-clopotniță se află astăzi în mijlocul cimitirului evanghelic, fosta curte a cetății medievale de stil romanic. De jur împrejur s-a păstrat și curtina (zidul) de piatră care înconjura odinioară biserica.

Biserica, construită în jurul anilor 1260 – 1280, a ars în mai multe rânduri de-a lungul istoriei sale, iar în 1805 a fost dezafectată și dărâmată, materialele fiind folosite la construcția noii biserici. Turnul fostei biserici și zidul fostei cetăți sunt unele din cele mai importante atracții turistice ale localității.

Ruinele turnului-clopotniță se află astăzi în mijlocul cimitirului evanghelic, fosta curte a cetății medievale de stil romanic.

Curtina elipsoidal neregulată, cu axele de aproximativ 60 x 52 metri, a fost ridicată în jurul bisericii parohiale medievale. Potrivit istoricilor, cea mai veche imagine a locului dezvăluie că în zonă ar fi existat două turnuri, spre sud-vest, cu poartă, şi altul către sud-est. De asemenea, pe curtină se distingeau contraforturi şi o nişă de construcţie.

Ici-acolo se mai disting urmele unor elemente din drumul şi ferestrele de tragere.

Alte evenimente distructive, care privesc biserica (1599-1600, 1637, 1704), trebuie să fi afectat şi curtinele. Doar astfel se explică apariţia mai tardivă a cărămizii în curtinele care au fost majoritar din piatră.

Potrivit istoricilor, este posibil ca la construcţia noii biserici evanghelie, demolări să fi suferit nu numai biserica, ci şi părţi din fortificaţii. Turnul din mijlocul incintei care înconjoară cimitirul nu este un donjon, ci un turn-clopotniţă rămas izolat, în urma dispariţiei totale a bisericii din care a făcut parte integrantă.

Acces la cetatea din Petrești

Cetatea se află la ieșirea din localitatea Petrești, înspre satul Sebeșel, comuna Săsciori, pe partea dreaptă a drumului național DN 67C – Transalpina. După traversarea podului peste râul Sebeș, se virează dreapta pe strada Dobrogeanu Gherea.

Intrarea spre cetate și cimitirul evanghelic se află la aproximativ 70 de metri de la intersecția cu drumul național, pe partea stângă a străzii.

surse: O. Velescu – Cetăţi ţărăneşti din Transilvania,