FOTO-VIDEO| Seară de poveste la Alba Iulia: Orchestra de Cameră a județului, pianistul T. Imai și dirijorul F. Crisanaz au ridicat sala în picioare

Aplauze la scenă deschisă minute în șir, zâmbete și stare de bine. Așa s-ar descrie, în câteva cuvinte, atmosfera de duminică seara, de la concertul simfonic – stagiunea 2014, susținut de pianistul japonez Tadashi Imai și Orchestra de Cameră a județului Alba, dirijați de italianul Federico Crisanaz.

Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia, s-a dovedit a fi neîncăpătoare duminică seara, când sutele de albaiulieni s-au adunat să-i vadă pe soliștii Orchestrei de Cameră a județului Alba, într-un minunat recital la care i-au avut ca invitați pe pianistul Tadashi Imai și dirijorul Federico Crisanaz. Evenimentul, prezentat de Cezara Fiț, a debutat pe un ton vesel, jovial, specific lui Mozart, cu piesele  „Divertimento în D Major KV 135” și „Concertul pentru pian și orchestră nr. 17 în Sol Major KV 453”, și a continuat mai apoi într-un stil subtil, specific lui Haydn, cu „Simfonia nr. 45 în Fa # minor <Despărțirea>, la finalul căreia, rând pe rând, instrumentiștii au părăsit scena.

Încântați de prestația instrumentiștilor și a dirijorului, la sfârșitul concertului, albaiulienii au aplaudat în picioare minute în șir și le-au oferit flori celor prezenți pe scenă.

Evenimentul a purtat marca Consiliulul Județean Alba, în parteneriat cu Centrul de Cultură „Augustin Bena”.

Istoria Simfoniei nr. 45 în Fa # minor <Despărțirea>, de J. Haydn

Se întâmpla în vara anului 1772. Prinţul Nikolaus von Esterházy se plictisea teribil la Viena şi îşi luase obiceiul de a-şi prelungi mult şederile la reşedinţa de la Palatul Esterházy. Totul era minunat, concertele orchestrei îşi urmau cursul firesc, maestrul compunea săptămânal o lucrare nouă, câte o aluzie strecurată cu umor de el în urechea princiară avea efectul dorit: ceva bani în plus pentru instrumentişti, poate şi un mic favor. Numai că bieţii muzicieni nu mai avuseseră de mult zile libere. Dar cum să-i spui prinţului că oamenii vor să dea şi ei o fugă acasă? Nemulţumirea creştea vertiginos, pe măsura poftei de muzică a prinţului. Fire generoasă şi înţelegătoare, Haydn căuta modalitatea de a-l face pe prinţ să înţeleagă că provizia de răbdare s-a epuizat. Un protest ar fi fost cea mai proastă soluţie. Cum aflase că alteţa sa ar dori o simfonie nouă, ca să poată visa în voie, ideea salvatoare veni îndată. O simfonie în care… Zis şi făcut. Tonalitatea aleasă, fa diez minor, potrivită pentru a exprima, în gustul veacului, tristeţea şi nemulţumirea, i se păru ideală pentru ce avea de „comunicat”. Exceptând tonalitatea minoră, rar folosită de Haydn în cele 104 simfonii, aceasta, a patruzeci şi cincea, nu ar fi avut nimic excepţional în cadrul de ansamblu al creaţiei compozitorului. O primă parte cu o temă relativ dramatică, uşor de reţinut, intonată de viori, un Adagio melancolic, în ton aproape romantic şi în care un critic a văzut expresia muzicală a „dorului de casă”, un Menuet obişnuit. Surpriza apare în partea a IV-a. După un început în tempo rapid, muzica se linişteşte. Pe rând, instrumentele tac iar instrumentiştii îşi părăsesc pupitrele stingând lumânările. Pleacă mai întâi primul oboist şi al doilea cornist, apoi fagotistul, urmat de al doilea oboist şi primul cornist. Se retrag contrabasistul, violonceliştii, violiştii, violoniştii. Rămân, pentru a dialoga în câteva măsuri agonice, primul violonist şi primul violist. Vioara întâi încheie stins Simfonia nr. 45 în fa diez minor, care avea să fie numită „Despărţirea”.

Cine sunt invitații speciali?

Pianistul Tadashi Imai a începul să studieze pianul la vârsta de 12 ani, după ce înainte a „cochetat” cu trombonul. Doi ani mai târziu a câștigat Marele Premiu al uneia dintre cele mai importante competiții din Japonia. De asemenea, a câștigat premiul I la Grand Prix International Chopin Competition și al II-lea la competiția internațională de pian „Twelfth Takahiro Sonoda”, precum și alte premii importante la diverse concursuri din lume. A urmat burse de studii în Texas (USA) și la Academia Regală de Muzică din Londra (Anglia). A fost oficial admis ca instrumentist la Menuhin International Violin Competition în 2008 și la Lionel Tertis International Viola Competition în 2010. Este, de asemenea, instrumentist la London Masterclasses, la Lake District Summer Music (Anglia) și la Bartok Festival (Ungaria). A lucrat cu importanți muzicieni ai lumii, precum Richard Markson, Maurice Hasson Richard Deakin și alții.

Dirijorul Federico Crisanaz a absolvit dirijatul cu cele mai înalte merite, la Conservatorul de Muzică „Benedetto Marcello” din Venezia, în 2008. De-a lungul anilor a avut ocazia să studieze în Germania, dar și în întreaga Europă, unde a fost înscris la diferite cursuri de masterclass. În 2009, Crisanaz a fost unul dintre cei opt finaliști ai primului concurs internațional de dirijat „Victor de Sabata”. De asemenea, a fondat Orchestra de Cameră „Fondazione Teatro Lirico G. Verdi” în Trieste. A dirijat „Bluebeard’s Castle” în Ungaria și recent a debutat cu opera italiană „La Traviata”, în Cluj Napoca. Ca și dirijor, a dirijat „Don Giovanni”, „Aida”, „Otello”, „La Boheme” și „Tosca” și este membru al Symphony Orchestra of Trieste’s Opera House, unde lucrează pe un vast teritoriu simfonic și liric. Întrebat de Alba24.ro care este dirijorul de la care se inspiră, Crisanaz a declarat: „de la toți. Toți mă inspiră, dar cel mai mult îmi place Arturo Toscanini”.