HARTA SPEOLOGICĂ a județului Alba. Subteranele spectaculoase ale Apusenilor sau țara de sub pământ. Peșteri unicat în Europa

Numit și țara de “sub pământ”, tărâmul peșterilor din județul Alba poate reprezenta un adevărat punct de atracție pentru orice turist ajuns în zonă și mai ales pentru cei pasionați de speologie.

Cascade de zeci de metri înălțime, săli ornamentate cu stalagmite, cele mai mari colonii de lilieci de pe continent sau vechi adăposturi ale zeilor, acestea sunt doar câteva dintre bogățiile din subteranele peșterilor din Alba.  

Vizitarea lor este posibilă acum, la începutul verii, în condițiile eliminării restricțiilor impuse de starea de urgență.

Este vorba despre Gheţarul de la Scărişoara şi Poarta lui Ionele, care pot fi vizitate pe tot parcursul anului. Programul de vizitare este cuprins între ora 9.00 și 18.00 în fiecare zi, iar prețul unui bilet de intrare este 10 lei. Astfel, turiștii beneficiază de ghid, iar pentru vizitare aceștia nu au nevoie de echipament special, ci doar de îmbrăcăminte sportivă.

În România, în total sunt amenajate 12 peşteri dintre care doar 7 sunt electrificate. În judeţul Alba, dintre cele două peşteri amenajate, doar Gheţarul de la Scărişoara este o peșteră electrificată.

Pe de altă parte, Peştera Urşilor din județul Bihor este singura peşteră din România exploatată şi amenajată la standarde internaţionale, cu 87.000 turişti plătitori în anul 2012.

Unele dintre peșterile din Alba au statut de unicat în Europa și vizitarea lor promite descoperirea unui tezaur natural al județului din care fac parte peșterile Poarta lui Ionele, Ghețarul de la Scărișoara, Ghețarul de la Vârtop, Peștera de sub Zgurăști, Peștera Pojarul Poliței, Avenul din Șesuri, Peștera Poarta Zmeilor, Peștera Huda lui Papară, Peștera Vânătarele Ponorului, Peștera Pârâul Hodobanei, Peștera Hoanca Apei, Avenul din Hoanca Urzicarului, Peștera Dîrninii sau Peștera Huda Orbului.

Peștera Poarta lui Ionele atrage privirile oricui prin dimensiunile gigantice și este cunoscută ca fiind una din peșterile înfricoșătoare ale Apusenilor. Rețeaua Poarta lui Ionele este rețeta perfectă pentru cei cărora le plac secretele naturii.

Denumirea peșterii vine de la numele haiducului Ionel care, conform legendelor locale, se ascundea aici de poteră și care nu ar fi fost prins niciodată dacă nu ar fi fost trădat.

Peștera oferă una dintre cele mai frumoase priveliști, iar plăcerea descoperirii acesteia vine din faptul că nimeni nu se așteaptă ca, atât de aproape de șosea, ascunsă de copaci să se afle un portal de peșteră înalt de 17 m.

Accesul în peșteră este simplu, și nu doar înălțimea peșterii este surprinzătoare, ci și lățimea ei. Interesant la acest loc este faptul că în partea terminală se distinge o pâlnie uriașă unde se strânge apa în vremuri ploioase. Totodată, de admirat este și pârâul care țâșnește pur și simplu din grohotișul de la intrarea în peșteră.

Peștera a suferit modificări începând cu anul 1989 pentru amenajarea în scopuri turistice, iar după 1990 aceasta a intrat în administrația Clubului Sfinx din Gârda de Sus.

Peștera se situează în Munții Bihor, aproape de valea Arieșului la sud de Parcul Natural Apuseni. Pentru a ajunge la Poarta lui Ionele se pornește din centrul Gârdei de Sus, pe DJ 750 care se desprinde la dreapta din DN 75. După 1 km de mers, în dreptul râului Ordâncușa, se vede pe un drum la stânga un podeț de piatră.

Câțiva metri mai sus urmează o punte de lemn și apoi o cărare în trepte de piatră, care urcă 100 de metri printre copaci, de-a lungul unei mici cascade. La capătul acestei cărări se observă gura peșterii.

Ghețarul de la Scărișoara este primul ghețar ca mărime din țară și al doilea din lume și se bucură de o mulțime de vizitatori care coboară până în inima peșterii pentru a vedea cu ochii lor acest mare ghețar. Vechi de peste 4000 de ani, ghețarul are o grosime de 22 m și este lung de 400 m.

Principalul motiv pentru care merită vizitat Ghețarul de la Scărișoara este aventura de a coborî în adâncuri. Temperatura scade considerabil la coborâre, iar turiștii sunt sfătuiți să se îmbrace gros, chiar dacă afară este vară. Accesul se face printr-un aven de 48 de metri adâncime, de până la 60 de metri diametru. Deși se simte și frigul și umezeala care nu sunt deloc confortabile, priveliștea compensează.

Cifrele arată că portalul peșterii este înalt de 24 m și lat de 17 m. De asemenea, blocul de gheață are un volum de 100.000 m cubi, o grosime de 22,5 m iar înălțimile stalagmitelor variază de la câțiva centimetri și ajung chiar până la 7 metri.

Declarată ca prima peșteră monument al naturii din România în 1938, peștera are ca atracții Sala Mare dar și Biserica, o sală ornamentată cu stalagmite de gheață. Ambele sunt accesibile publicului.

Peștera ghețar se află în Parcul Natural Apuseni, iar pentru a ajunge acolo se pornește din centrul Gârdei de Sus, la dreapta, pe drum asfaltat, apoi la prima intersecţie la stânga, pe un drum pietruit şi, după maxim 2 km de mers, înainte de a intra în sat se desprinde un drum asfaltat la dreapta, care urcă în serpentine spre Ghețar.

După aproximativ 8 kilometri, ajungeţi pe platoul Gheţar, unde puteţi lăsa maşina în parcare şi mai mergeţi aproximativ 400 de metri pe jos până la intrarea amenajată în peşteră, într-un peisaj montan feeric.

Ghețarul de la Vârtop este cunoscut ca celebra locuință a omului preistoric și nu este adresat vizitatorilor mai fricoși. Peștera reușește să dea fiori celor care se avântă să o viziteze, ea fiind totodată una dintre cele mai atrăgătoare peșteri din Estul Europei.

Peștera, cunoscută prin belșugul de formațiuni, îi întâmpină pe turiști cu o gură uriașă de somn după care urmează o mulțime de bolovani. Peștera este unică prin culoarele foarte înguste prin care poate fi străbătută.

Pentru străbaterea peșterii trebuie urcat și coborât într-un mers strecurat, în genunchi printre pereții umezi ai culoarelor. Peștera are mai multe încăperi printre care se numără Sala Ghețarului, Sala Domului, Sala Minunilor și Sala Mare dar aici pot fi admirate și ornamente cu coloane, stalactite, stalagmite sau scurgeri parietale.

Ghețarul se află în Parcul Natural Apuseni, în sudul Platoului Padiș, și reprezintă granița cu județul Bihor. Pentru a se ajunge la ghețar se pornește de la Gârda de Sus unde se ajunge pe DN 75, pe ruta Abrud-Câmpeni-Albac.

De aici pleacă drumul DC 130 din centrul comunei până la Gârda Seacă, de unde continuă până la satul Casa de Piatră. De la ultima casă din sat accesul se face pe o cărare nemarcată, ce intră spre vest în pădure.

Peștera de sub Zgurăști adăpostește cel mai mare lac permanent subteran din țară și este ieșită din comun datorită proporțiilor sale copleșitoare.

Deși nu se ajunge foarte ușor la peșteră, merită efortul atât datorită peisajelor din exterior cât și a celor din interior pentru pitorescul lor încă neatins de om.

Peștera este sculptată în calcare albe masive iar apa care se pierde aici, în calcar, apare în peștera Poarta lui Ionele. La intrarea în peșteră avenul are un diametru de 40 m, cu o adâncime de 50 m. Se remarcă la această peșteră și Sala Mare care are dimensiuni impresionante, cu o lungime de 65 m, o lățime de 40 m și o boltă înaltă de 35 m.

Aici însă nu se găsesc stalagmite, stalactite sau alte formațiuni.

Peștera de sub Zgurăști se află în gestiunea Administrației Parcului Natural Apuseni, pe latura de sud-est a Munților Bihor. Drumul spre peșteră este îngreunat de vegetația deasă a versantului deoarece accesul se face pe poteci neclare și pe pante repezi care pornesc din zona Zgurăști sau de la Poarta lui Ionele, față de care peștera de sub Zgurăști se află la 100 m distanță.

Peștera Pojarul Poliței a intrat de mult în topuri ca una dintre peșterile românești de categoria I, de valoare mondială.

Un lucru care nu este cunoscut de foarte mulți turiști este faptul că Peștera Pojarul Poliței este legată subteran de Ghețarul de la Scărișoara. Această peșteră merită vizitată de cei care reușesc să se bucure de belșugul de galerii.

Peștera este unul dintre punctele forte ale rezervațiilor Parcului Natural Apuseni datorită exuberanței neobișnuite a interiorului, care cuprinde săli mari, culoare înguste, lacuri temporare, coloane, stalactite, stalagmite, scurgeri de ape sau coralite. De asemenea, Peștera Pojarul Poliției este ideală pentru fotografia subterană.

Peștera Pojarul Poliței este situată în ținutul carstificat al Munților Bihor, pe stânga pârâului Gârdioara. Accesul pornește din Gârda de Sus, pe DC 130 ce se desprinde la dreapta din DJ 750. Se continuă pe DC 130, 18 km pe Valea Ordâncușii, până se ajunge în satul Ghețar.

De acolo se urcă pe o potecă marcată, care se bifurcă într-o poiană. La dreapta aceasta duce la Ghețarul de la Scărișoara, pe când la stânga coboară, câteva sute de metri, până la Peștera Pojarul Poliției.

Avenul din Șesuri este o peșteră cunoscută și sub numele de peștera 1 Mai după ziua în care primul picior de explorator a trecut pragul acestui aven. Avenul deține cea mai înaltă scurgere parietală din Carpați și mai ales una din cele mai mari adâncimi carstice din țară.

Vizitarea acestei peșteri este înfrumusețată de priveliștile ce acompaniază drumul până acolo. Așa că, oricât de greu este de ajuns la peșteră, „recompensa” este garantată de frumusețea acestui ținut cu versanți puternic împăduriți cu colibe, garduri de lemn și poieni. De asemenea, de jur împrejurul rezervației sunt culmi domoale care formează un contrast cu încăperile peșterii care au adâncimi de 220 m.

Acum 30 de ani, într-un clasament al avenelor, Avenul din Șesuri ocupa locul șapte între avenele cu cele mai mari diferențe de nivel din țară. Interiorul abundă de puțuri, praguri, cascade, fiind pe de o parte spectaculos, dar pe de altă parte foarte solicitant în explorare.

Avenul din Șesuri se află la doar 500 m de gura Peșterii Scărișoara iar accesul se poate face pe o cale aproape în întregime rutieră și pornește din Gârda de Sus, pe DJ 750 din DN 75, preț de 19 km până la drumul forestier care duce la Ghețarul Scărișoara, și apoi la Avenul din Șesuri.

Peștera Poarta Zmeilor este o peșteră pe care mulți o caută, dar puțini o găsesc. Peștera se află departe de drum și este greu de descoperit de turiști datorită faptului că se află ascunsă într-un cadru încă sălbatic dificil de localizat pe hartă.

Peștera este una dintre cele mai vechi de mare altitudine ale Trascăului, lucru care se vede din portalul prăbușit aflat la 15 m de gura rezervației.

Portalul este mai degrabă un pod de piatră care amintește de peisajele stâncoase ale Hudei lui Papară și ale Vânătoarelor Ponorului care nu se află departe.

Peștera dispune de un interior lung de 125 m care îi poartă pe vizitatori printre pereți cu scurgeri de apă, stalactite tubulare, bazine umplute cu apă specifice cavernelor și hornuri care atârnă de tavan.

Peștera și portalul se află la aproximativ 1.150 m înălțime în sud-vestul Culmii Bedeleu din lanțul Trascăului. Pentru a ajunge la Peștera Poarta Zmeilor se pornește din centrul satului Sălciua de Jos, pe un drum nemodernizat (DC 130), care se desprinde la dreapta din DN 75 pe direcția Câmpeni-Turda. În curând se părăsește DC 130 și apoi accesul se face pe o potecă marcată cu cruce roșie până la peșteră.

Peștera Huda lui Papară este cea mai denivelată peșteră de pe teritoriul României și găzduiește cea mai mare colonie de lilieci de pe continent.

Peștera cumulează toate superlativele fiind cea mai lungă, cea mai denivelată, cea mai dificilă, cu cea mai mare sală, cu cea mai înaltă galerie, cu cel mai lung curs subteran, cu cel mai mare debit, cu cele mai lungi și mai numeroase excentrice din România.

În vremea dacilor peștera era folosită ca locuință de cult. Se spune că Zamolxes, zeul dacilor s-a retras în peștera din Trascău, fiind la acel moment cea mai mare și cea mai vizibilă.

Huda lui Papară este cunoscută ca fiind și foarte periculoasă. Intrarea aflată la o altitudine de 567 m, este înaltă de aproape 40 m și pare o despicătură artificială în peretele de calcar, baza îngustă de 6 m fiind ocupată de un lac cu o adâncime de până la 2 m.

Lungimea lui de 50 m este primul obstacol în explorarea peșterii și este urmat imediat de Cascada Evantai, un bloc de piatră peste care alunecă întregul debit de apă al pârâului și care trebuie escaladată.

Peștera este de asemenea și o rezervație speologică. Aceasta a fost amenajată pentru vizitare în 1986. Locul reprezintă o adevărată capcană care îi poate surprinde pe vizitatori în caz de ploaie torențială. Peștera poate fi vizitată doar cu ghid specializat și cu echipament adecvat.

La Huda lui Papară se poate ajunge pe drumul național DN75 Turda-Câmpeni, până în localitate Sălciua de Jos, iar de acolo pe drumul comunal parțial asfaltat se merge aproximativ 5 km până în cătunul Sub Piatră.

Peștera Vânătarele Ponorului oferă probabil cel mai impunător peisaj din județ deoarece vizitatorii care ajung la această peșteră pot vedea o cascadă lungă de 100 m, ape repezi care se pierd sub stânci și zeci de metri de pereți vineți care compun în totalitate peisajul de la Vânătarele Ponorului. Cascada se recunoaște după vuietul puternic al celor 92 m de apă în cădere.

Rezervația propriu-zisă, aflată la marginea sud-vestică a culmii Bedeleu, conține uriașul aven oval Vânătarea. Dimensiunile avenului sunt extrem de mari, de peste 150 m lungime, 100 m lățime și 80 m adâncime. Și aici, ca și la Huda lui Papară s-au produs tot feluri de prăbușiri care au dus la formarea pereților abrupți.

Drumul spre Peștera Vânătarele Ponorului începe din centrul satului Sălciua de Jos, cum se trece de al doilea pod și continuă la dreapta cu un drum îngust cât pentru o singură mașină.

Apoi urcă tot mai abrupt până ce iese din pădure și drumul se continuă pe un platou montan cu priveliști rare. Drumul este asfaltat până sus, astfel că urcarea nu este foarte dificilă. Pe ultimii 800 m însă traseul continuă cu mers pe jos până la rezervație.

Peștera Pârâul Hodobanei este o peșteră situată pe versantul stâng al pârâului Hodobana și unicitatea ei constă în faptul că această peșteră are o singură intrare foarte îngustă de 1m/1m.

Explorarea peșterii este dificilă deoarece dispune de o rețea complicată de galerii fiind etajată pe 8 nivele. Peștera este una dintre cele mai greu de explorat din România, mulți speologi renunțând la a mai reveni aici datorită greutăților de parcurgere întâmpinate.

Peștera reprezintă practic un mister pentru speologia românească existând totodată multe alte posibilități de continuare a explorării peșterii și prezența unor elemente încă nedescoperite.

Peștera a fost descoperită în anul 1979 când a început explorarea ei și se află pe teritoriul satului Hodobana, din Arieșeni.

Peștera Hoanca Apei este un loc din Apuseni despre care se spune că speologii au ce povesti. Peștera se găsește pe drumul spre Ghețarul de la Vârtop. Principalul motiv pentru care această peșteră merită vizitată este faptul că la Peștera Hoanca Apei se găsește singurul izvor carstic intermitent din România. Acest lucru este remarcabil dat fiind faptul că în România se găsesc aproximativ 900 de peșteri. De asemenea, întreaga rezervație este clasificată drept o peșteră de valoare excepțională reprezentativă pentru patrimoniul speologic internațional.

Peștera a fost descoperită în anul 1980 și este faimoasă pentru urmele de viață animală ce le deține fiind un muzeu al ursului de peșteră.

Accesul la această peșteră se face din Gârda de Sus de unde se continuă 6,5 km pe DC 130 până la satul Hodobana iar de aici pe o potecă până la aven.

Avenul din Hoanca Urzicarului supranumit și Avenul Independenței, este una dintre peșterile din România cu cea mai mare denivelare din România. Peștera se găsește în inima Parcului Natural Apuseni, într-un decor rustic, aproape de cătunul Vârtop.

Intrarea în peșteră este o adevărată aventură iar pentru a pătrunde în interior este nevoie de echipament special deoarece interiorul avenului este periculos pentru cei neinițiați în speologie.

Pornind din Alba Iulia drumul urcă din Câmpeni spre Vârtop (DN 75) înainte de care se desprinde spre nord-est o potecă. E locul unde începe drumeția propriu-zisă pe cărarea ce trece prin Poiana Vârtop și continuă de-a lungul caselor localnicilor, apoi printr-o pădure de molid, coborând pe lângă Pârâul Luncșoara.

Peștera Dîrninii adăpostește un număr mare de insecte cu patru aripi și urme de viață ale ursului de cavernă. Deși este lungă de 5.545 m, peștera are o deschidere de doar 3 m înălțime iar galeria de intrare se întinde pe 70 m.

Podeaua Peșterii Dîrninii este foarte argiloasă și umedă. Ineditul peșterii constă în farmecul surd al unei ape subterane care se aude în golurile încăperilor.

Accesul spre peșteră se face din Albac pe DN 1 R până în satul Mătișești, de unde se continuă cca 4 km pe un drum forestier. Acesta se desfășoară de-a lungul Văii Albacului, până la baza versantului în care se află peștera. De aici se urcă pe o potecă pentru 150 m. Aceasta duce până la gura peșterii, situată la o înălțime de 50 m față de fundul văii.

Peştera Huda Orbului dezvăluie o veritabilă abundență de stalagmite. Cursul de apă al peșterii prezintă tot felul de rupturi de pantă, ca niște cascade, dintre care cea mai înaltă are 8 m.

Toate acestea se întâmplă la 180 m de la intrarea în peșteră, loc în care galeria devine îngustă și inaccesibilă. Această peșteră este des inundată iar turiștii pot avansa doar până la cascada de 8 m.

Huda Orbului este accesibilă printr-un traseu care pornește din Gârda de Sus pe DC 130 care este de aproximativ 13 km. Acesta duce până în satul Casa de Piatră, apoi se continuă pe o potecă ce urcă brusc de la 1000 la 1250 m, prin fânețele gospodăriilor risipite, pe o distanță de maxim 5 km.

Peştera Coiba Mare este una dintre cele mai valoroase peşteri din Carpaţi datorită interiorului spectaculos. Acest lucru se confirmă prin cifrele care arată că peştera are o lungime de 6.064 m, intrarea este înaltă de 47 m, cu o înălţime de 74 m, fiind totodată cea mai lată din ţară.

Peştera este săpată la poalele unui perete gigantic, înalt de 150 m. Interesant este faptul că vârfurile muntoase ce străjiesc rezervaţia ating chiar şi 1500 m. Interiorul peşterii cuprinde numeroase săli, ultima dintre acestea fiind chiar sala mare unde se găseşte un lac imens cu ape negre pe care plutesc trunchiuri aduse de viituri.

Pentru a ajunge la Peştera Coiba Mare turiştii trebuie să intre pe DC 130, care se desprinde din Gârda de Sus, spre nord, după care se continuă 12,5 km până în satul Casa de Piatră. De acolo, din limita din care pădurea intersectează drumul, se coboară până la gura peşterii aproximativ 20 km.

Peştera Coiba Mică este îngustă şi implică totodată un parcurs sinuos deoarece apa pârâului Gârdioara se pierde în interiorul peşterii într-o cascadă ce măsoară 12 m. La 25 m de intrarea în peşteră începe o serie de cascade, lacuri şi galerii iar pentru parcurgerea lor este necesar un echipament special.

Accesul la această peşteră este identic cu cel pentru peştera Coiba Mare, diferenţa constă în faptul că drumul forestier care porneşte din satul Casa de Piatră continuă în lungul văii Gârdioara aproximativ 600 m până la peşteră.

Turismul speologic este o formă de turism mai puțin cunoscută dar la nivel mondial numărul celor care ale să exploreze peștrile este în creştere. Pe de altă parte, neamenajarea peşterilor din România poate împiedica creșterea numărului turiştilor, comparativ cu alte țări europene.

În patrimoniul speologic al României există 12.000 de formaţiuni carstice, bunuri care se află în proprietatea statului de diverse dimensiuni ce pornesc de la 10 m şi ajung chiar şi până la 50 km.

Oana ALEXA