Infracțiunea de hărțuire sexuală, extinsă în Codul Penal: sunt vizați și profesorii care pretind favoruri de la elevi sau studenți

Definiția infracțiunii de hărțuire sexuală ar putea fi modificată în noul Cod Penal, potrivit unui proiect depus recent la Senat. Proiectul instituie două forme agravante ale infracțiunii, întemeiate pe natura raportului dintre făptuitor şi victimă.

Este vorba despre situațiile în care faptele au fost săvârșite împotriva unui student sau elev, de către un cadru didactic, auxiliar şi administrativ din învăţământul universitar sau preuniversitar. În aceste cazuri, pentru a se pune în mișcare acțiunea penală nu va fi necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Totodată, pedeapsa maximă urmează să fie dublată, de la 1 an la 2 ani de închisoare. 

Propunerea legislativă „Zero toleranţă pentru hărţuirea sexuală în şcoli şi universităţi” – pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul Penal, a fost înregistrată la Senat pentru dezbatere pe 8 iunie.

Potrivit inițiatorilor, un grup de parlamentari de la PNL, PSD, USR și neafiliați, proiectul modifică definiţia infracţiunii de hărțuire sexuală definite la art. 223 din Noul Cod Penal,
instituind o formă simplă şi două agravante.

Codul Penal urmează să fie modificat

„(1) Pretinderea, în mod repetat, de favoruri de natură sexuală, dacă prin aceasta victima a fost intimidată, pusă într-o situaţie umilitoare sau i-a fost cauzată o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

(2) Se asimilează hărţuirii sexuale utilizarea, chiar pentru o singură dată, a oricărei forme de presiune gravă cu scopul real sau aparent de a obţine un act de natură sexuală, fie în favoarea autorului faptelor fie în favoarea unei alte persoane, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă”, prevede proiectul.

Potrivit parlamentarilor, noua formulare adaugă claritate textului de lege, reglementând şi situaţiile în care fapta constituie infracţiune chiar şi în absenţa caracterului repetitiv al acţiunii şi adăugând în conţinutul infracţiunii sintagma „sau îi cauzează o stare de temere”, întrucât actele de hărţuire sexuală generează deseori o stare de temere, mai degrabă decât o stare de de umilire. Pedeapsa pentru forma simplă a infracţiunii de hărţuire sexuală este aceeaşi ca în cazul infracţiunii reglementate la art. 208 – hărţuirea.

La alineatul (2), „prevederea expresă în lege a ipotezei în care o singură faptă, de o anumită gravitate, să poată constitui infracţiunea de hărţuire sexuală, conform legii penale, este în acord cu practica din alte ţări care au conchis că nu se justifică condiţionarea victimei de a suporta abuzuri repetate, dacă acestea sunt de o anumită gravitate, pentru a putea fi deferite organelor de judecată”, explică inițiatorii, în expunerea de motive.

Se va elimina totodată o condiție din definiția actuală, și anume că pretinderea repetată de favoruri sexuale trebuie să aibă loc într-un context de muncă pentru a fi considerată hărțuire sexuală.

Astfel, vor exista mai multe situații în care pretinderea de favoruri sexuale va fi încadrată în categoria hărțuirii sexuale, inclusiv atunci când acțiunea are loc pe stradă.

Ce circumstanțe agravante sunt introduse în Codul Penal

La forma simplă a hărţuirii sexuale se adaugă două agravante, la alineatele (3) şi (4), întemeiate pe natura raportului dintre făptuitor şi victimă, care plasează victima într-o stare mai accentuată de vulnerabilitate, inhibându-i capacitatea de reacţie, de teama unor repercusiuni nedorite.

„(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (l) şi (2) a fost săvârşită în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau cu amendă.

(4) Dacă fapta prevăzută la alin. (l) şi (2) a fost săvârşită de către un personal didactic sau nedidactic din învăţământul preuniversitar, respectiv de către un personal didactic şi de cercetare sau de către un personal didactic şi de cercetare auxiliar din învăţământul universitar, împotriva unui elev, respectiv student, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 2 ani.”, prevede proiectul.

De asemenea, potrivit proiectului, acţiunea penală pentru faptele prevăzute în alin. (1), (2) şi (3) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

„Redefinirea hărţuirii sexuale şi definirea unor agravante este necesară. În anumite contexte sociale, hărţuirea sexuală prezintă un pericol social mai mare, drept pentru care se impune o pedeapsă mai aspră, pentru a descuraja astfel de comportamente.

Cea de-a doua agravantă, cu precădere, care prevede o faptă de hărţuire sexuală împotriva unui student sau elev, de către un cadru didactic, auxiliar şi administrativ din învăţământul universitar sau preuniversitar, comportă un grad foarte ridicat de periculozitate socială, dată fiind vârsta mai fragedă a victimei, raportul de putere dintre victimă şi agresor, precum şi situaţia victimei de a se afla în desfăşurarea studiilor. Pe lângă efectele psihologice puternice, care îi afectează performanţa şcolară sau academică, cu consecinţe importante pe termen lung, victima se află în dificultatea de a evita agresorul”, mai explică inițiatorii, în expunerea de motive.

În ceea ce priveşte punerea în mişcare a acţiunii penale, parlamentarii consideră că nu trebuie condiţionată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate în situaţiile în care agresorul este un personal nedidactic din învăţământul preuniversitar, respectiv un personal didactic şi de cercetare sau un personal didactic şi de cercetare auxiliar din învăţământul universitar, iar fapta este îndreptată împotriva unui elev, respectiv student, dat fiind raportul de putere dintre agresor şi victimă.

Hărțuire sexuală: doar 19 condamnări în 8 ani

Potrivit statisticilor, în ultimii 8 ani au existat doar 19 condamnări pentru hărțuire sexuală, în timp ce infracțiuni mai grave, precum violul sau actul sexual cu un minor, au avut un număr mult mai mare de condamnări.

România condamnată la CEDO

Inițiatorii proiectului subliniază că hărțuirea sexuală este tratată insuficient chiar și în cadrul unei relații de muncă, iar victimele suferă stigmatizare socială, în timp ce comportamentul agresorului este tolerat.

De asemenea, se menționează hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2022, în care statul român a fost condamnat pentru modul în care s-a desfășurat urmărirea penală în cazul unor fapte de hărțuire sexuală la locul de muncă.

sursa: senat.ro

foto: Imagine de Jerzy Górecki /Pixabay