Mărturii cutremurătoare: 30 de deținuți politici din perioada comunistă, intervievați la 30 de ani de la Revoluție

Mărturii cutremurătoare ale unor deținuți politici din perioada comunistă sunt oferite publicului, la 30 de ani de la Revoluția din 1989. Interviurile cu foști deținuți politici scot în lumină fapte greu de imaginat.

Acestea sunt cuprinse în cartea „Mărturii și evocări din lagăre și închisori. 30 de ani de la căderea comunismului în România marcați prin interviuri cu 30 de deținuți politici din perioada comunistă”. Volumul include interviuri realizate de diacon Dumitru Bogdan Bădiță, producător la Trinitas TV.

”Sute de preoți grupați în brigăzi au fost duși la muncă silnică în lagărele din Delta Dunării și la Canalul Dunăre – Marea Neagră.

În acea perioadă, mulți deținuți politici erau numiți <duşmanii poporului> sau <duşmani de clasă>. Erau arestați de la liceu, din facultate, de la locurile de muncă sau de acasă, anchetați şi încarcerați, iar pedepsele primite erau aberante. Pentru că ştiau de existența partizanilor din munți şi nu declarau securității locul unde se ascund, primeau zeci de ani de închisoare.

Unii dintre făuritorii Marii Uniri de la 1918, ca Iuliu Maniu, preotul Ioan Lupaş, Gheorghe I. Brătianu, Ilie Lazăr, au primit sentințe precum muncă silnică pe viață, închisoare grea, regim sever de detenție.

Astfel, cu foştii lideri politici închişi, comuniştii au desființat, din punct de vedere politic şi cultural, întreaga societate românească.

Guvernul Petru Groza şi apoi toate guvernele comuniste din România au schimbat milioane de vieți, pe multe dintre ele ajungând chiar să le curme. Dar unii foşti deținuți politici aveau propriile mecanisme de rezistență”.

Diaconul amintește, în prezentarea cărții, despre închisoarea de minori la Târgşor, unde, potrivit acestuia, au fost închişi copii cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani, iar unii dintre ei au murit din cauza torturilor zilnice, în aşa-zise. Mai amintește de închisori pentru studenți la Piteşti, de cea de la Sighet, ”unde întreaga elită politică şi culturală românească a fost închisă în noaptea de 5 spre 6 mai 1950, cunoscută în istorie ca <noaptea demnitarilor>”.

Menționează și Fortul 13 din Jilava, o ”închisoare veche situată lângă Bucureşti, amplasată sub pământ, unde umezeala şi frigul iernii făceau zilnic zeci, poate chiar sute de victime şi unde vara deținuții mureau sufocați din cauza căldurii şi a aglomerării din celule”.

Bacul 16 de pe Dunăre era, potrivit sursei citate, o închisoare plutitoare unde deținuții mureau din cauza căldurii şi a lipsei de apă: ”mulți erau nevoiți să bea apă din dunăre, lucru fatal pentru mulți dintre cei închişi acolo”.

Nu în ultimul rând, este menționat „trenul fantomă” sau „trenul morții”, în care ”foştii deținuți politici care aveau de executat sentințe mari sau care erau considerați deosebit de periculoşi erau plimbați câteva săptămâni fără apă şi fără mâncare, cu scopul de a fi exterminați. Unii însă au rezistat, şi acum dau mărturie despre aceste fapte”.

Printre cei intervievați de autor, se numără şi oameni născuți în închisoare.

AICI, interviurile.