Domn al Ţării Româneşti şi conducător al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi (Ţara Românească, Transilvania şi Moldova), aşa apare în conştiinţa şi istoria românilor voievodul Mihai Viteazul. Dar care este realitatea care se conturează în jurul vieţii marelui erou naţional? Tânărul istoric clujean Liviu Câmpean dezvăluie în cartea sa adevăratele chipuri ale domnitorilor români de până în secolul al VII-lea.

Publicitate

Mihai Viteazul este dezvăluit de Liviu Câmpean, istoricul care cercetează istoria medievală cu girul Academiei Române, ca un personaj desprins parcă din realităţile secolului XX: urmărit de creditorii din Constantinopol cărora le datora 1,5 milioane de galbeni, sumă plătită pentru cumpărarea tronului, un erou închipuit, produs al conjuncturilor favorabile şi nu al unei dragoste nemărginite faţă de ţară, o persoană deloc îndrăgită de nobilime şi ţărani, pe care îi legase de glie.

Publicitate

“Mihai Viteazul sub nicio formă nu a avut un resort patriotic atunci când s-au unit Ţările române. El nici nu a ştiut ce face. Naţiunea modernă apare în secolul al XVIII-lea, odată cu revoluţia franceză. La vremea lui Mihai Viteazul, naţiunea, natio desemna un grup privilegiat de oameni; saşii, ungurii erau natio”, arată Liviu Câmpean.

Mihai Viteazul şi-a cumpărat tronul cu 1,5 milioane de galbeni

Istoricul Liviu Câmpean spune în cartea sa că voievodul "Mihai Viteazul a plătit cea mai mare sumă cunoscută pentru cumpărarea tronului: 1,5 milioane de galbeni”. Acesta arată că, încă de la începutul secolului al VI-lea, domnii erau confirmaţi pe funcţie de Poarta Otomană, iar, ca şi în zilele noastre, banii reprezentau un criteriu principal de selecţie.

Publicitate

Datoria către turci l-a urmărit pe Mihai Viteazul. "Într-un document aflat în arhiva Bisericii Negre din Braşov, un fost senator de Braşov şi probabil om de încredere al voievodului, Markus Schunkabunk povesteşte cum, în 1597, a fost trimis în solie la curtea împăratului Rudolf al II-lea, împreună cu Banul Mihalcea, să ceară ajutor militar şi financiar pentru Mihai Viteazul", arată Ora de Cluj. “Scrierea lui Markus e un caieţel de 20-30 de file şi conţine informaţii despre familia sa, căsătorie, primul născut. L-am avut în mână două săptămâni”, spune Liviu Câmpean.

Publicitate

În "Letopiseţul Cantacuzinesc - cronica boierilor Buzeşti", se menţionează că Mihai Viteazul era batjocorit de creditori, care îl "suduiau" în turcă şi îl loveau cu cuşma pe cap. După urcarea sa la tron, Mihai le-a venit însă de hac: a adunat toţi creditorii în casa vistiernicului Dan şi le-a dat foc. Următorul pas făcut de voievod a fost să redirecţioneze politica externă a Ţării Româneşti către Imperiul Habsburgic şi să intre în tabăra creştină.

Liviu Câmpean pune la îndoială originea istorică a lui Mihai Viteazul

Acesta susţine că,voievodul nu putea fi fiu al al lui Pătraşcu Vodă cel Bun, iar asta deoarece Pătraşcu ar fi murit cu un an înainte ca Mihai Viteazul să se nască. În sprijinul afirmaţiilor sale, Liviu Câmpean atrage atenţia supra cronicilor citate de P.P. Panaitescu, din care reiese că Pătraşcu murea în 1557 de podagră, o boală circulatorie cauzată de alimentaţia bogată în grăsimi şi de consumul excesiv de vin.

Publicitate

"Dacă faimoasa stampă vieneză din 1601 – care apărea şi pe monedele de 100 de lei până nu demult – este corectă, atunci Mihai Viteazul s-a născut în 1558. Imaginea respectivă, realizată de pictorul Aegidius Sadeler menţionează că, în 1601 şi deci în reprezentarea sa, Mihai ar fi avut 43 de ani.
Mai mult, un raport diplomatic de la Constantinopol consemnează zvonul că Mihai ar fi fiul unui anume Ianis, un bogat funcţionar grec de la curtea otomană, frate cu Doamna Tudora – negustoreasă de rachiu din Târgul de Floci. Zvonul spune chiar mai mult, că Mihai Vodă ar fi născut din legătura incestuoasă a celor doi fraţi. Ianis este, de altfel, unul dintre creditorii care-i finanţează urcarea pe tronul Ţării Româneşti, în 1593".

Publicitate

Luviu Câmpean este doctor în istorie medievală şi beneficiar al unei burse postdoctorale la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române (filiala Cluj).

Mai multe despre  acest subiect  puteți citi pe  Ora de Cluj

Sursa: Ora de Cluj