Moștenirea: Cum se împarte averea defunctului între rudele acestuia și soțul supraviețuitor. Ce drepturi are concubinul

Codul civil reglementează foarte strict moștenirea. Aceasta poate fi de două feluri, legală, prin care se oferă anumite drepturi rudelor și soțului și testamentară, în care defunctul poaste specifica în mod expres persoanele care pot primi o parte din avea sa.

Există patru clase moștenitori legali într-o ordine bine stabilită, pe lângă soțul supraviețuitor: copiii și copiii acestora indiferent de gradul de rudenie, părinții, frații, surorile și nepoții, bunicii și străbunicii dar și unchii și mătușele defuncților. 

În România în 2019 concubinii încă nu au drept de moștenire legală, decât dacă este stipulat în testament. 

Atâta timp cât o persoană e în viață la momentul deschiderii moștenirii (adică la momentul decesului persoanei, potrivit Codului civil), ea are posibilitatea de a moșteni o rudă sau pe cel care a menționat-o în testament. Codul civil stabilește însă că anumite persoane sunt nedemne de a moșteni pe cineva (nu pot fi moștenitorii acelei persoane), după cum urmează:

– sunt nedemne de drept (ceea ce înseamnă că această calitate poate fi constatată oricând, la cererea celui interesat sau din oficiu, de către instanța de judecată/notarul public, pe baza hotărârii judecătorești din care rezultă nedemnitatea):persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
– persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil (moștenitor) care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului;

Pot fi declarate nedemne de a moșteni, în termen de un an de la data deschiderii moștenirii (nedemnitatea judiciară):persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.
Legislația stabilește că nedemnul nu are posibilitatea să moștenească nici legal, nici testamentar persoana în raport cu care se stabilește nedemnitatea succesorală.

Moștenitorii legali sunt: soțul supraviețuitor, descendenții (copiii defunctului, copiii copiilor acestora și așa mai departe, fără limitare cu privire la gradul de rudenie), ascendenții (părinții, bunicii și asa mai departe) și colateralii până la gradul al patrulea inclusiv.

Totuși, Codul civil stabilește că aceștia nu se îngrămădesc pur și simplu la moștenire, pentru că există o ordine de preferință și reguli care nu permit, de pildă, unui copil să vină la moștenirea tatălui și să împartă averea cu unchiul său.

Există patru clase de moștenitori legali care, în ordinea prezentată mai jos, vin la succesiunea unei persoane:

clasa întâi: descendenţii (copiii și copiii acestora, indiferent de gradul de rudenie);
clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi (părinții) şi colateralii privilegiaţi (frații și surorile, copiii acestora și nepoții de frate/soră);
clasa a treia: ascendenţii ordinari (bunicii, străbunicii etc.);
clasa a patra: colateralii ordinari (unchi, mătuși ai defunctului, veri primari și frații și surorile bunicilor defunctului).
Dacă există rude din clasa I și acestea nu renunță la drepturile lor, rudele aparținând celorlalte clase nu vor veni la moștenirea legală. Tot așa, dacă există rude din clasa a II-a (și nu există descendenți deloc sau aceștia nu vor să moștenească), nu vor veni la moștenire rude din celelalte clase, mergând pe același raționament cu toate cele patru clase de moștenitori.

Practic, cei din clasa a IV-a de moștenire vor primi ceva numai dacă în celelalte clase nu există moștenitori deloc sau pe aceștia nu-i interesează să primească ce li se cuvine de la defunct.

“Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat”, după cum prevede Codul civil cu titlu de principiu. Între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, moştenirea se împarte în mod egal, mai prevede actul.

Soțul supraviețuitor: cât îi revine din moștenire, de la caz la caz
Însă pentru a putea vedea exact ce cote revin fiecărei clase, trebuie să stabilim ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenire. Practic, fiecare dintre aceste clase, după caz, va trebui să împartă moștenirea cu soțul supraviețuitor, în anumite condiții.

Important! Codul civil impune ca, la momentul deschiderii moștenirii, să nu existe între soțul decedat și soțul supraviețuitor o hotărâre definitivă de divorț. Prin urmare, va moșteni și soțul supraviețuitor care se afla în plin proces de divorț, atâta timp cât acesta nu s-a finalizat prin hotărâre definitivă.

“Soţul supravieţuitor este chemat la moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali”, prevede actul normativ. Singura situație în care soțul poate să ia toată moștenirea (și dacă nu există un testament, firește) este aceea în care în celelalte clase nu există moștenitori sau aceștia refuză drepturile. Altfel, acesta va lua o parte mai mică sau mai mare, în funcție de ceilalți moștenitori.

Potrivit Codului, cota soţului supravieţuitor este de:

un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului (copiii);
o treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi (unul sau ambii părinți), cât şi cu colaterali privilegiaţi ai defunctului (frați, surori sau copiii lor);
o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;
trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari (bunici), fie cu colaterali ordinari ai defunctului.
Dacă soții nu au avut copii, iar părinții celui decedat nu mai trăiesc, se poate ca soțului să-i revină tot dacă defunctul a lăsat așa prin testament.

Atenție! În legislația noastră, concubinii nu au încă drept de moștenire legală, iar singura posibilitate în care aceștia pot să obțină ceva de pe urma partenerului decedat este aceea în care acesta i-a menționat în testament. Însă nici în această situație nu este garantat că vor primi tot ceea ce le-a lăsat concubinul, întrucât sunt anumite categorii de apropiați ai defunctului care au dreptul la niște cote minime din moștenire, în pofida dorințelor contrare ale celui care lasă testamentul.

Rezerva succesorală și moștenitorii rezervatari
“Rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”, potrivit actului normativ în discuție.

Moștenitorii rezervatari au dreptul să primească în mod obligatoriu măcar jumătate din cota succesorală la care aveau dreptul, după cum am arătat mai sus.

Aceștia sunt, potrivit Codului:

soțul supraviețuitor;
descendenții (copiii și nepoții);
ascendenții privilegiați (părinții, dar NU și frații).
Aceste categorii sunt astfel protejate prin lege de tot felul de mișcări care le-ar fi lăsat fără drepturi succesorale. Așadar, chiar dacă defunctul a lăsat prin moștenire mai mult decât trebuia altor categorii de persoane, a dezmoștenit pe cineva din aceste trei categorii ori a făcut donații în timpul vieții și din averea acestuia n-a mai rămas, în felul acesta, aproape nimic, atunci voința sa nu poate fi respectată în totalitate, când există astfel de moștenitori rezervatari.

Cum putem moșteni pe cineva prin testament

“Testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă”. Aceasta este definiția oferită de Codul civil testamentului, iar același act normativ prevede că el nu trebuie întocmit neapărat la un notar public sau în prezența unui avocat.

Acest act de voință al omului poate să îmbrace și forma olografă, însă valabilitatea sa depinde obligatoriu de următoarele lucruri: să fie scris în întregime de cel care lasă testamentul, să fie datat de acesta și semnat de mâna testatorului.

În situația în care se descoperă mai multe testamente după moartea unei persoane, nu are o forță juridică superioară cel care este autentic, ci acela care a fost ultimul întocmit. Cu alte cuvinte, chiar dacă defunctul făcuse, în urmă cu ceva vreme, un testament autentificat la notar, dar ulterior s-a răzgândit și a pus totul în scris, pe o simplă foaie de hârtie, semnată și datată așa cum prevede Codul, atunci testamentul în baza căruia se va împărți averea este ultimul, în pofida formei sale mai puțin “oficiale”.

“Un testament nu poate fi revocat expres, în tot sau în parte, decât printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior. Testamentul care revocă un testament anterior poate fi întocmit într-o formă diferită de aceea a testamentului revocat”, se prevede în Codul civil.

 

sursă: avocatnet.ro