Noul Cod de procedură fiscală: Principalele modificări de la 1 ianuarie 2016. Sancţiuni, obligaţii şi plăţi

Potrivit noului Cod de procedură fiscală, ce a fost publicat în Monitorul Oficial şi intră în vigoare din 1 ianuarie 2016, sancţiunile pentru unele contravenţii vor fi mai reduse. Este cazul persoanelor juridice ce nu sunt contribuabili mijlocii si mari, care vor avea sancţiuni la nivelul celor aplicabile persoanelor fizice.

Principale modificări:

– penalitatea de nedeclarare pentru obligaţiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de entitate şi stabilite de organul de inspecţie fiscală prin decizii de impunere este de 0,08/zi;

– penalitatea de întârziere scade de la 0,02% la 0,01%/zi de întârziere;

– penalitatea de nedeclarare nu elimină obligaţia de plata a dobânzilor, ci doar a penalităţii de întârziere;

– dobânda scade de la 0,03% la 0,02%/zi de întârziere;

–  se va aplica doar penalitatea de nedeclarare, dacă obligaţiile fiscale principale sunt stabilite de organul de inspecţie fiscală ca urmare a nedepunerii declaraţiei de impunere; nu se mai impune şi sancţiunea contravenţională pentru nedepunerea declaraţiei;

– în cazul obligaţiilor datorate şi neachitate bugetelor locale se datorează majorări de întârziere; nivelul acestora scade de la 2% la 1%/lună sau fracţiune de lună;

– se introduce principiul „in dubio contra fiscum”, conform căruia, dacă după aplicarea regulilor de interpretare, prevederile legislaţiei fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului;

– se introduc termene de 2, 4 sau 6 luni pentru solutionarea cererilor contribuabililor (se aplică inclusiv rambursărilor de TVA);

– se extind situaţiile în care un contribuabil poate fi declarat inactiv, ceea ce înseamnă că îi sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivităţii, respectiv nu pot fi deduse cheltuielile şi TVA aferentă achiziţiilor;

– se modifică termenul de prescripţie; acesta începe să curgă de la data de 1 iulie (în loc de 1 ianuarie) a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală, ceea ce duce la o extindere a perioadei în care organul fiscal poate efectua o inspecţie fiscală;

– perioada supusa inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior, în condiţiile încadrării în termenul de prescripţie, pentru toţi contribuabilii, nu doar pentru cei mari; prevederea conform căreia la contribuabilii care nu intră în categoria celor mari inspecţia fiscală se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii 3 ani fiscali a fost abrogată;

– durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organul de inspecţie fiscală şi poate fi de 180, 90 sau 45 de zile, în funcţie de categoria de contribuabil la care se referă;

– contribuabilul are dreptul să-şi prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările organului de inspecţie fiscală, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale (anterior, termenul era de 3 zile lucrătoare);

– durata efectuării controlului inopinat este stabilită de conducătorul organului de control, în funcţie de obiectivele controlului şi nu poate fi mai mare de 30 de zile;

– contestaţia formulată se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii (anterior, termenul era de 30 de zile), iar contestatorul poate solicita organului de soluţionare competent susţinerea orală a contestaţiei;

– suspendarea executarii actului administrativ fiscal inceteaza de drept si fara nicio formalitate daca actiunea in anularea actului administrativ fiscal nu a fost introdusa in termen de 60 de zile de la data comunicarii deciziei de solutionare a contestatiei;

– în situatia nesolutionarii contestatiei in termen de 6 luni de la data depunerii contestatiei, contestatorul se poate adresa instantei de contencios administrativ competenta pentru anularea actului. La calculul acestui termen nu sunt incluse perioadele in care procedura de solutionare a contestatiei este suspendata;

– reducerea amenzilor aplicabile persoanelor juridice care nu se incadreaza in categoria contribuabililor mijlocii si mari la nivelul celor aplicabile persoanelor fizice pentru majoritatea contraventiilor; de exemplu, nedepunerea declaratiilor fiscale va fi sanctionata astfel: pentru contribuabilii mijlocii si mari, amenda va fi intre 1.000 lei si 5.000 lei;, iar pentru persoane fizice si alte persoane juridice, amenda va fi intre 500 lei si 1.000 lei;

– certificatul de atestare fiscala se emite in maximum 3 zile lucratoare de la data depunerii cererii, fata de 5 zile lucratoare cat se prevedea anterior;

– se introduc prevederi suplimentare privind stabilirea raspunderii in solidar: atragerea raspunderii in solidar cu debitorul pentru anumite persoane, prevazute la art 25, priveste obligatiile fiscale principale si accesorii ale perioadei pentru care acestea au avut calitatea ce a stat la baza atragerii raspunderii solidare;  raspunderea acestor persoane se stabileste prin decizie emisa de organul fiscal competent pentru fiecare persoana fizica sau juridica in parte, insa inaintea emiterii deciziei, organul fiscal trebuie sa efectueze audierea persoanei, aceasta avand dreptul sa isi prezinte in scris punctul de vedere, in termen de 5 zile lucratoare de la data audierii. Decizia de atragere a raspunderii solidare emisa fara audierea persoanei careia i s-a atras raspunderea este nula;

– modificarea tarifelor de emitere a Solutiilor fiscale individuale anticipate de la echivalentul in lei al sumei de 1.000 de euro, la cursul comunicat de BNR in ziua efectuarii platii, astfel: tariful este de 5.000 euro, la cursul comunicat de BNR pentru ziua efectuarii platii, pentru contribuabilii mari; tariful este de 3.000 euro, la cursul comunicat de BNR pentru ziua efectuarii platii, pentru celelalte categorii de contribuabili/platitori.

– organul fiscal central renunta la stabilirea creantei fiscale si nu emite decizie de impunere in situatia in care creanta fiscala principala este mai mica de 20 de lei; in situatia in care decizia are ca obiect mai multe tipuri de creante fiscale principale, plafonul se aplica totalului acestor creante;

– regulile de compensare se aplica si sumei negative a TVA solicitata la rambursare de reprezentantul unui grup fiscal; astfel, aceasta se poate compensa cu obligatiile fiscale ale membrilor grupului fiscal, in urmatoarea ordine: obligatiile fiscale ale reprezentantului grupului fiscal; obligatiile fiscale ale celorlalti membri ai grupului fiscal, la alegerea organului fiscal central.

– introducerea unor prevederi cu privire la modalitatea de stabilire a dobanzilor datorate in cazul impozitelor administrate de organul fiscal central pentru care perioada fiscala este anuala;

– masurile asiguratorii pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, insa daca titlul de creanta nu a fost emis si comunicat in termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse masurile asiguratorii, acestea inceteaza de drept; in cazuri exceptionale, acest termen poate fi prelungit pana la un an, de organul fiscal competent, prin decizie. Organul fiscal are obligatia sa emita decizia de ridicare a masurilor asiguratorii in termen de cel mult 2 zile de la implinirea termenului de 6 luni sau un an, dupa caz, iar in cazul popririi asiguratorii sa elibereze garantia;

– precizarea faptului ca stabilirea cuantumului tranzactiilor pentru care contribuabilul are obligatia intocmirii dosarului preturilor de transfer, a termenelor pentru intocmirea acestuia, a continutului dosarului preturilor de transfer, precum si a conditiilor in care se solicita acesta vor fi aprobate prin ordin al presedintelui ANAF.

sursa: hotnews.ro