OPINIE Dan Lungu: Corigenți la gestionarea pandemiei

A sunat clopoțelul. Unii dintre copii s-au grăbit în bănci, alții au rămas în pijamale acasă. Ministrul Educației stă relaxat în fotoliul său și privește știrile. Oare câte îmbolnăviri și câți morți vom avea astăzi? Dar mâine? Dar peste o săptămână?

Toate aceste răspunsuri depind de modul în care mai marii noștri gestionează pandemia.

Școlile au început astăzi cu un scenariu hilar: școala e redeschisă fizic dacă peste 60% dintre dascăli sunt vaccinați.

Păi și ce naiba facem în localitățile unde colcăie Covidul și rata de infectare este peste 10 sau 15 la mie ? Ce relevanță au dascălii vaccinați, dacă incidența din localitate indică faptul că posibilitatea de îmbolnăvire este foarte mare?

Apoi, ce vină au copiii dintr-o localitate cu incidență 0 sau sub 3 la mie dacă dascălii lor cred mai mult în descântec sau deochi decât în vaccin?

Ce vină au elevii pentru că autoritățile au fost incapabile să convingă să se vaccineze niște oameni cu pregătire superioară și care educă viitoare generație?

Copii aceștia vor rămâne acasă deși riscul să se îmbolnăvească este mai redus ca în cazul colegilor lor din școli cu profesori vaccinați, dar cu incidență extrem de mare în comunitate. Și asta o spun experții care au stabilit pragul de 3 la mie ca fiind cel de la care pericolul de îmbolnăvire este foarte mare.

Dar de ce s-a stabilit 60% grad de vaccinare în rândul profesorilor? De ce nu 51%, 90% sau 100%?

Uităm apoi că sute de școli din mediul rural au în continuare toaleta în curte, fără condițiile minime de igienă. Și aceste condiții de igienă sunt valabile oricând, nu doar în pandemie.

Șocant este că Guvernul a avut un program pentru dotarea acestor școli cu toalete container cu apă și condiții de igienă, iar interesul administrațiilor locale, care trebuiau să depună solicitări, a fost aproape minim.

Apoi, școala on-line este departe de a fi surogatul educațional al școlii cu prezența fizică.

Sute de mii de copii din România nu au în continuare acces la educația on-line pentru că nu au mijlocele tehnice sau locuiesc în zone fără internet și semnal corespunzător la mobil. T

rebuie să ne asumăm și faptul că marea majoritate a dascălilor nu sunt pregătiți pentru acest sistem nou de predare, care nu înseamnă doar să pornești camera web de la un laptop.

Ministerul nu a făcut nimic pentru a-i pregăti pe acești oameni și nici nu a făcut studii pentru a vedea care este cu adevărat impactul școlii on-line asupra pregătirii și mai ales sănătății copiilor.

Cea mai mare curiozitate legată de educația românească rămâne însă efectul celor 2 săptămâni de vacanță forțată. S-a stabilizat valul 4 al pandemiei?

E adevărat că, în perioada 13 septembrie – 1 noiembrie, s-au înregistrat peste 52.000 de îmbolnăviri la copii și adolescenți între 10 și 19 ani, la care se adaugă alte 22.000 de îmbolnăviri la copii sub 9 ani. Dar asta nu înseamnă că vacanța forțată a fost o soluție, ci doar că Guvernul a stins lumina în școli speriat că nu are o soluție reală pentru siguranța elevilor.

Sau poate a vrut să facă economie pentru că în această perioadă o parte din sporurile profesorilor nu au mai fost plătite, iar părinții nu și-au luat concediul legal la care ar fi avut dreptul dacă școala trecea în on-line.

S-au economisit și banii care ar fi trebuit alocați pentru testarea elevilor și dascălilor încă din prima zi de școală. Dacă nu din responsabilitate, măcar din curiozitate autoritățile ar fi trebuit să facă o testare în masă în școlile publice.

Și iată cum statul român, Guvernul, ministrul Educației, șefii sau șefuleții plantați politic prin inspectoratele școlare au rămas cu toții corigenți la gestionarea educației în pandemie. Din păcate măsurile stângace ale acestora vor fi decontate de copiii noștri.