Porțile Cetății Alba Carolina vor fi restaurate și conservate printr-o investiție de peste 7,9 milioane de lei. Licitație, în SEAP

Porțile Cetății Alba Carolina vor fi restaurate și conservate printr-o investiție de peste 7,9 milioane de lei. Lucrările vor contribui la conservarea unuia dintre cele mai importante monumente istorice din România, asigurând protejarea și punerea în valoare a patrimoniului istoric al Cetății Alba Carolina pentru generațiile viitoare.

Primăria Alba Iulia a lansat pe 28 aprilie, în SEAP, o licitație pentru lucrări de consolidare, conservare, restaurare componente artistice din piatră la porțile Cetății Bastionare de tip Vauban „Alba Carolina”.

Valoarea totală a investiției este estimată la 7.952.816,8 lei, fără TVA. Proiectul este finanțat de Institutul Național al Patrimoniului prin Timbrul Monumentelor Istorice.

Proiectul are ca scop efectuarea măsurilor minimale, de maximă urgență, pentru materialul litic la Porților Cetății, consolidare, restaurare și conservare, în vederea efectuării operației de stopare a atacului biologic, conservare la partea inferioară a zidăriei și la verticala ei, ca urmare a ciclurilor repetate de îngheț – dezgheț.

Porţile Cetăţii constituie principalul punct de atracţie în ansamblul fortificațiilor defensive ale Cetăţii, pe de o parte ca urmare a amplasării lor pe principala axă de acces şi vizitare, iar pe de altă parte, ca urmare a abundenței decorație sculpturale, având ca sursă de inspiraţie legendele și mitologia Greciei antice ca tematici iconografice, iar ca modele iconologice lucrări de excepţie din perioada Renaşterii şi a Barocului matur, central şi vest-european.

Realizate din piatră naturală, respectiv gresie calcaroasă pentru socluri şi calcar pentru restul componentelor, suprafeţele arhitecturale sunt înnobilate cu abundența decoraţiei sculpturale.

Decorația sculpturală a Porţilor Cetăţii se dovedeşte a fi unică și irepetabilă din punct de vedere al plasticii decorative şi figurative, întregind și desăvârşind în același timp monumentalitatea fortificaţie militare.

Din acest deosebit de important punct de vedere, actuala stare de conservare a componentelor artistice din piatră impune o intervenţie cu lucrări specifice de mare complexitate, cu personal de înaltă calificare, la nivel de experţi, întrucât pe parcursul executării lucrărilor de intervenție asupra materialului litic se impune o permanentă expertizare a zonelor care cuprind lucrări ascunse la nivelul registrelor superioare ale monumentelor, unde practic nu s-au putut realiza sondaje pe perioada lucrărilor de proiectare în lipsa unei schele perimetrale, situație ce ar fi permis o amplă cercetare a diferitelor compoziţii, atât în privinţa stării de conservare a materialului litic, cât şi a factorilor care au contribuit direct la actuala stare de degradare.

Porțile Cetății Alba Carolina vor fi restaurate și conservate

Suprafața construită:

• Poarta I = 14,50 mp
• Poarta a II-a = 14,90 mp
• Poarta a III-a = 150,00 mp
• Poarta a IV-a = 7,45 mp

Suprafață desfășurată:

• Poarta I = 303,59 mp
• Poarta a II-a = 125,25 mp
• Poarta a III-a = 813,44 mp
• Poarta a IV-a = 268,64 mp

Printre lucrările propuse se numără:

• lucrări de biocidare a suprafețelor ce conțin atac biologic;
• lucrări de extragere a sărurilor de pe suprafețele afectate ale materialului litic;
• lucrări de consolidare definitiva a suprafețelor de material litic;
• lucrări de hidrofugare in întregime a suprafețelor materialului litic în vederea conservării lor unde se impun, executare lucrări de refacere a hidroizolațiilor la coronamentul monumentelor;

Execuția lucrărilor se va realiza în termen de 10 luni de la data înscrisă în ordinul de începere a lucrărilor.

Despre Porțile Cetății Alba Carolina

Edificarea la Alba Iulia a Cetăţii Bastionare de tip Vauban „Alba Carolina” se datorează conjuncturii istorice remarcabile la preluarea coroanei Imperiale Austriece si a coroanelor regale Boemiene şi Ungare de către Carol al VI lea.

Provincia căreia autorităţile austriece i-au acordat cea mai mare importanta din punct de vedere militar a fost Transilvania. Masurile militare trebuiau sa rezolve trei probleme importante: să facă posibil controlul asupra provinciei prin buna funcţionare a noilor instituţii de guvernare, să prevină orice răzvrătire antihabsburgica a opoziţiei maghiare transilvănene si să asigure o buna protecţie față de un eventual atac otoman.

În anul 1686 generalul austriac Scherfenberg cere principelui transilvan Mihai Apafi să-i cedeze trei cetăţi pentru încartiruirea armatei imperiale: Cluj, Deva și Alba Iulia.

Planul primului proiect de fortificare a oraşului Alba Iulia în sistem bastionar de tip Vauban a fost întocmit de arhitectul și inginerul militar Giovanni Morando Visconti. Propunerile ulterioare ale lui von Weiss și Bohn au avut ca suport proiectul lui Visconti, aprobat de către Curtea Imperială și semnat de către Eugeniu de Savoia. Lucrările s-au desfăşurat între anii 1715-1738.

În acest sistem bastionar de tip Vauban I se creează un ax principal de traversare a cetăţii prin şase porți de acces, din care patru, prin plastica barocă ce o poartă şi soluţia arhitecturală, dobândesc o monumentalitate aparte, care particularizează fortificația de tip Vauban de la Alba Iulia închinată glorificării monarhului Imperiului habsburgic, Carol al VI-lea.

Prima poartă este situată pe latura de sud-est, la mijlocul anvelopei dezvoltată între bastioanele Eugeniu de Savoia şi Capistrano (Transilvaniei). Aceasta se leagă de o barbacană de mari dimensiuni dezvoltată în pantă şi care face legătura între baza anvelopei şi partea ei superioară unde este amplasată Poarta a II-a.

De pe această platformă pe care se ridica un mamelon de pământ în faţa șanțului principal al magistralei, la mijlocul curtinei dintre bastionul Eugeniu de Savoia și Transilvaniei se află amplasată Poarta a III-a.

În ax cu aceasta, la vest, în corespondenţa aceluiași segment de magistrală se află Poarta a IV-a care o subtraversează. În axul Porții a IV-a, peste șanțul magistralei, la partea superioară a contragărzii cuprinsă în anvelopa dezvoltată la exteriorul şanțului, ce talonează curtina dintre acestea şi fetele lor de apărare, se află Poarta a V-a. Aceasta este amplasată relativ pe cota superioară contragărzii, (amplasare similară Porții a II-a), de care se deosebeşte prin faptul că se îngroapă sub cota de nivel a contragărzii şi printr-un tunel gen caponieră săpat la limita superioară a contragărzii face legătura cu Poarta a VI-a.

La toate acestea se adaugă tunelele caponierelor proiectate în axul ravelienelor, tunele care subtraversează magistrala, coboară în şanţ şi prin planuri înclinate facilitau amplasarea tunurilor pe fetele de apărare ale ravelienelor şi în situaţii limită de retragere, a acestora în interiorul cetăţii.

Gorjele bastioanelor sunt acele planuri înclinate prin intermediul cărora se amplasau tunurile pe fetele de apărare ale fiecărui bastion sau care puteau facilita suplimentarea cu tunuri a fiecărui bastion în funcţie de situaţie în timpul atacului, tunuri aflate în arsenalul cetăţii. În situaţii limită, gorjele bastioanelor asigurau transferul unor tunuri de la un bastion la altul şi în special la bastionul pereche, astfel încât atacatorul putea crea o breşă în cetate doar cucerind două bastioane.

Realizate ca linie arhitecturală sub forma arcelor de triumf, pentru Poarta I şi pentru Poarta a III-a, mai ales pentru aceasta Poartă care se remarcă prin masivitatea ei, având forma unui edicul prismatic la partea ei superioară pe terasă, edicul ce poartă ansamblul statuar ecvestru Carol al VI-lea.

Poarta a II-a dezvoltă patru stâlpi fără arce, dintre care stâlpii centrali, deosebiți ca formă arhitecturală şi stilistică, dezvoltă coloane cu atlanți ce susțin imense simboluri ale imperiului austriac.

Poarta a IV-a este realizată ca portal de intrare pe fațada de est a monumentului.

Realizate din piatră naturală, respectiv gresie calcaroasă pentru socluri şi calcar pentru restul componentelor, suprafeţele arhitecturale sunt înnobilate cu abundența decorație sculpturală.

Alegerea tematicilor iconografice conduce spre glorificarea Monarhului, sugerată în relaţia dintre artă şi autoritate, care prin conceptul politic de conducere a Imperiului Habsburgic se identifică drept urmaş al anticilor împărați romani.

La baza lucrărilor menite să glorifice pe monarhul Carol al VI-lea şi descendența sa din vechi împărați romani stă lucrarea care stabileşte normele de realizare a tematicilor sculpturale şi a simbolurilor pe care acestea trebuie să le reprezinte, respectiv Codex Albrecht.