PORȚILE CETĂȚII Bastionare Alba Carolina: Când au fost construite, ce reprezintă și cât s-a investit în restaurare

Au trecut peste 300 de ani de când a început construcția celei mai mari cetăţi din Estul Europei și sunt aproape şapte ani de când  i-a fost redată frumusețea. Astăzi, albaiulienii și turiștii se bucură de zeci de monumente care fac dovada că la Alba Iulia s-a scris istorie nu doar la 1 Decembrie 1918, ci și acum sute, chiar mii de ani. Poate cele mai importante elemente ale cetății sunt cele şapte porți. Pentru că sunt cunoscute destul de puține lucruri despre PORȚILE CETĂȚII, ne-am propus să vă arătăm unde sunt situate, ce reprezintă, când au fost construite și cât a costat renovarea fiecăreia. Reperele de ordin istoric şi arhitectural sunt oferite de Călin Anghel. 

 

Parte a celei mai importante fortificaţii de tip Vauban din Transilvania, Poarta I este situată la baza terasei pe care a fost ridicată Cetatea, pe latura de răsărit a acesteia. Reprezintă primul punct de acces în incintă, după care urmează urcarea unui sector de drum, destul de înclinat, şi anume barbacana, la capătul căruia se află Poarta a II-a.

A fost construită din piatră, are forma unui arc de triumf şi este străpunsă de trei goluri, unul carosabil şi două pietonale. Decorul arhitectural, plasat pe stâlpi şi pilaştri, prin sobrietatea formelor, sugerează, stilizat, elemente caracteristice ordinului doric.

Poarta are şi un bogat decor sculptural cu reprezentări în relief, dispuse pe panourile situate deasupra golurilor pietonale, pe ambele faţade, şi rond-boss, în partea superioară, pe pilaştrii centrali, unde sunt plasate statuile lui Marte – zeul războiului şi Venus – zeiţa frumuseţii. Pe cei laterali sunt reprezentate două bombarde cu ţeava scurtă.

În poziţie centrală, deasupra accesului carosabil, pe un mic soclu decorat cu volute, se află acvila bicefală, încoronată, pe pieptul căreia este redată monograma lui Carol al VI-lea. Ea ține în gheare un sceptru şi o sabie – ca simboluri ale puterii – şi reprezintă emblema de stat a Imperiului Austriac. Pe faţada exterioară, în partea stângă, deasupra accesului pietonal, este reprezentat Aeneas, fiul lui Anchises din Troia și al zeiței Afrodita, întemeietorul legendar al Romei, ce îl duce în spate pe tatăl său, pe care l-a salvat din Troia incendiată de ahei. În partea dreaptă este redat Hercule, un alt personaj legendar, în luptă cu Anteu. Gigantul, fiul lui Poseidon şi al Geei (Glia), nu putea fi învins cât timp rămânea în contact cu mama sa, pământul. Hercule l-a ridicat în braţe şi l-a ucis.

Pe faţada interioară, în relieful din partea stângă, este reprezentat din nou Hercule, de această dată ucigând leul din Nemeea, o fiară sângeroasă ce teroriza ţinutul, prima dintre „muncile” sale, în care s-a angajat din porunca fratelui său vitreg, Eurystheus, regele Argosului. În relieful situat deasupra accesului pietonal din partea dreaptă este reprezentat un alt personaj mitologic, Perseu, fiul lui Zeus şi al lui Danae, ce ţine ridicat capul retezat al Meduzei, cerut de Polydectes. În mâna stângă are sabia, cu vârful în jos, iar la picioarele sale se află corpul decapitat al Gorgonei.

Acest bogat decor arhitectural şi sculptural este rodul activităţii în cadrul şantierului Cetăţii (1715-1738) a unei echipe de pietrari şi sculptori, dintre care cel mai cunoscut este Johann König, originar din Bavaria.

Lucrările la Poarta I au început în anul 2001 dar au fost întrerupte din cauza lipsei de fonduri. În anul 2006, a apărut primul proiect finanţat de Ministerul Culturii, “Lucrări de conso­lidare – restaurare Poarta I” şi  au reînceput lucrările de restaurare. Valoarea proiectului a fost de 2.248.772,33 lei, fără TVA și a fost finalizat în 2007.

Poarta a II-a, amplasată la extremitatea superioară a barbacanei, era următorul punct de acces în cetate de pe latura de est şi ultimul înaintea Porţii a III-a. Împreună cu Poarta I, delimitează barbacana Cetăţii, şi anume traseul şicanat ce avea drept scop îngreunarea accesului asediatorilor la poarta principală, precum şi forţarea acestora să folosească o cale ce-i expunea tirului apărătorilor.

În cazul Cetăţii Alba Carolina, traseul era un drum de acces cu o pantă destul de pronunţată care pornea de la prima poartă şi ducea la cea de-a doua.

Această poartă a avut o istorie mai zbuciumată, fiind demolată parţial în anul 1937, cu ocazia pregătirii terenului din faţa Porţii a III-a, pe care s-a ridicat obeliscul dedicat memoriei celor trei conducători ai răscoalei din 1784, Horea, Cloşca şi Crişan. Atunci au fost înlăturate elementele centrale ale monumentului, iar nivelul de călcare a fost coborât cu 1,10 m, astfel încât panta barbacanei a fost modificată pentru a se realiza un acces auto mai uşor.

Între cei doi stâlpi încastraţi în zidurile din cărămidă ce mărginesc barbacana se aflau două volume de zidărie, cu pilaştri aplatizaţi în zona mediană. La baza acestora, pe câte un postament viguros, se înalţă, fiecare pe câte o coloană, doi atlanţi, unul mai tânăr, iar celălalt mai vârstnic, ce susţin capiteluri cu volute, de factură ionică. Pe fiecare dintre acestea se află câte un leu rampant ce poartă un scut cu emblema împăratului Carol al VI-lea. Dispunerea stâlpilor şi a volumelor de zidărie delimitează, la nivelul porţii, trei căi de acces: una carosabilă şi două pietonale.

Forma cornişelor ce mărginesc în partea superioară volumele de zidărie, precum şi alte elemente de decor, cum ar fi ghirlandele din partea superioară a pilaştrilor, sunt specifice barocului imperial austriac. În partea superioară, stâlpii laterali susţin, pe câte un mic edicul prismatic, ghiulele ornamentale în explozie.

În anul 2009, poarta a fost reconstruită pe baza elementelor originale păstrate – stâlpii laterali, atlanţii şi un leu rampant – precum şi a acestei imagini, după ce în prealabil panta barbacanei a fost adusă la înclinaţia originală.

2.253.396,32 de lei, adică peste 520.000 de euro au fost plătiţi pentru reconstruirea Porţii a II-a a Cetăţii

VEZI: PREŢ SCANDALOS: Poarta a II-a a Cetăţii din Alba Iulia a costat cât un bloc cu 4 etaje. Nu este restaurare ci o construcţie asemănătoare

Poarta a III-a, amplasată pe latura de est a incintei, este principalul punct de acces în cetate. Ea se dovedeşte a fi cea mai impozantă dintre cele şase porţi ale fortificaţiei, remarcându-se, nu doar prin dimensiuni, ci şi prin bogăţia decorului, ce face parte dintr-un program mai amplu, menit a-l glorifica pe împăratul Carol al VI-lea. Totodată, prin calitatea plasticii figurative, acest monument, împreună cu celelalte porţi ale cetăţii Alba Carolina, a influenţat evoluţia sculpturii baroce din Transilvania.

A fost construită în perioada 1715-1728, aici desfăşurându-şi activitatea o experimentată echipă de pietrari şi sculptori, dintre care a fost consemnat în documente bavarezul Johann König.

Este o poartă monumentală de forma unui arc de triumf, având în partea superioară un edicul prismatic, pe coronamentul căruia este amplasată statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea. Dispune de trei intrări: una carosabilă şi două pietonale, mai mici, iar podul din faţa acesteia era mobil, ridicându-se seara, poarta fiind astfel închisă până la răsăritul soarelui.

Decoraţia faţadei exterioare – estice – a porţii este una mai sobră, iar în realizarea ei s-au utilizat elemente din arhitectura greacă, specifice ordinului doric. Astfel, golurile de acces sunt flancate fiecare de câte doi pilaştri masivi pe care se sprijină o friză de factură dorică, alcătuită dintr-o alternanţă de triglife şi metope, acestea din urmă fiind decorate cu arme (tunuri) şi echipament militar (coifuri şi armuri) reprezentate în basorelief. Cornişa situată în partea superioară, de forma unei acolade, protejează friza şi, în zona mediană, adăposteşte pajura bicefală, încoronată, cu aripile deschise, care are pe piept blazonul Principatului Transilvaniei şi ţine în gheare semnele puterii – spada şi sceptrul.

Deasupra intrărilor pietonale sunt amplasate două panouri în care sunt reprezentate în basorelief scenele: Învestirea lui Eugeniu de Savoia de către împărat în fruntea coaliţiei antiotomane – la dreapta şi Întoarcerea din campania victorioasă şi primirea triumfală a comandantului – la stânga. Spaţiile de forma unor triunghiuri cu latura lungă curbată, situate în partea superioară a fiecărui gol de acces, sunt decorate cu arme şi alte echipamente militare antice, reprezentate, la rândul lor, în basorelief.

La baza ediculului ridicat peste poarta propriu-zisă se află un parapet ritmat de prelungirile pilaştrilor din faţada nivelului inferior şi decorat cu aceleaşi motive militare: arme, echipament de luptă şi stindarde. La extremităţi, deasupra pilaştrilor laterali, se află două grupuri statuare alcătuite fiecare din câte doi prizonieri turci legaţi de o coloană împodobită cu echipament militar capturat: steaguri, armuri, ţevi de tun, trompete şi tobe.

Decoraţia faţadei interioare – vestice – este cu mult mai bogată, exuberantă chiar, de certă factură barocă. Pilaştrii care încadrează golurile de acces sunt profilaţi şi au în partea superioară capiteluri de factură ionică, cu volute decorate suplimentar cu ghirlande vegetale. Fiecare pilastru are angajat în partea inferioară un piedestal (stilobat) pe care se sprijină câte o coloană, servind drept soclu celor patru atlanţi care poartă capitelurile ce susţin antablamentul. Atlanţii au trupurile puternice, încovoiate de efortul depus, şi exprimă stări sufleteşti diferite: revoltă, resemnare, nepăsare şi durere.
Deasupra celor două goluri de acces pietonal se află panouri decorative realizate în basorelief, reprezentând scene din luptele împotriva turcilor. Acestea au în partea inferioară, fiecare, câte un blazon princiar redat în altorelief. Şi pe această faţadă, spaţiul din partea superioară a intrărilor a fost decorat, fiind reprezentate arme, tunuri, ghiulele, scuturi, armuri şi coifuri.

Antablamentul este alcătuit dintr-o arhitravă uşor profilată, o friză continuă bogat decorată cu piese de echipament militar şi o cornişă de forma unei acolade, ce adăposteşte în zona mediană un scut cu emblema împăratului Carol al VI-lea. În partea superioară, se află un parapet ritmat de prelungirile pilaştrilor din nivelul inferior, decorat cu aceleaşi motive militare, flancate de puti. Deasupra fiecărui pilastru ce armează parapetul se află câte o statuie reprezentând patru dintre virtuţi: Abundenţa (Pacea), Gloria (Înţelepciunea), Justiţia (Echilibrul), Forţa (Războiul).

Din partea dreaptă a faţadei vestice porneşte o scară ce duce la baza ediculului – o construcţie de mici dimensiuni, de forma unui trunchi de piramidă cu laturile curbe – pe care este amplasată statuia ecvestră a împăratului, încadrată de prizonieri turci prăvăliţi, printre care trece maiestuos împăratul. Acesta poartă un echipament militar roman, sugerându-se, şi pe această cale, ideea descendenţei monarhului din vechii împăraţi ai Romei.

Edificiul are o încăpere strâmtă şi scundă, în care accesul se realizează printr-o uşă dreptunghiulară, plasată pe faţada vestică, în timp ce pe latura opusă există două mici ferestre semicirculare, prevăzute cu zăbrele. Timp de decenii s-a considerat că aici ar fi fost închis Horea, liderul răscoalei din 1784, înaintea execuţiei.

Poarta a III-a a fost prima care a intrat pe lista priorităților și pentru care au început în 1998. Finanţarea a venit abia prin anul 2007. Va­loarea proiectului a fost de 6.927.027,24 de lei, bani alocați de la bugetul de stat, prin Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Numită în trecut şi „Poarta Episcopului”, Poarta a IV-a este situată în partea de vest a Cetăţii, în zona mediană a curtinei ce uneşte bastioanele Sf. Mihail şi Trinitarienilor. Prevăzută cu o singură intrare, carosabilă, şi cu pod mobil la exterior, ea permitea accesul în incintă după trecerea de celelalte două porţi de pe latura de vest (a V-a şi a VI-a).

Tunelul porţii, acoperit cu o boltă de factură barocă, străbate curtina de la est la vest, ducând la podul mobil. Intrarea în gang este marcată de un portal monumental, decorat în maniera porţilor de pe latura de est. Doi pilaştri profilaţi, având în partea superioară capiteluri cu volute de factură ionică, decorate suplimentar cu ghirlande vegetale, susţin antablamentul. Fiecare pilastru are angajat în partea inferioară un piedestal (stilobat) pe care se sprijină câte o coloană, servind drept soclu celor doi atlanţi care, prin intermediul capitelurilor, susţin la rândul lor partea superioară a portalului.

Antablamentul este alcătuit dintr-o arhitravă uşor profilată, o friză continuă nedecorată şi o cornişă de forma unei acolade care adăposteşte, în zona mediană, acvila bicefală încoronată, ce ţine în gheare sceptrul şi sabia – simboluri ale puterii – ce reprezintă emblema de stat a Imperiului Austriac. Spaţiile de forma a două triunghiuri cu latura lungă curbată, situate în partea superioară a golului de acces, sunt decorate cu arme, stindarde şi alte echipamente militare antice (armuri, coifuri), reprezentate în tehnica basoreliefului. Bolţarul median al arcului porţii poartă o mască ce pare a fi întruchiparea Mâniei (Furor). Deasupra cornişei, în dreptul celor doi pilaştri, sunt reprezentate, pe câte un mic edicul prismatic, ghiulele ornamentale în explozie.
În spatele portalului, de o parte şi de alta a pasajului carosabil, se aflau camerele de gardă ale garnizoanei, iar la etaj erau încăperi de locuit.

Poarta a IV-a, alături de celelalte trei de pe latura de est, prin decoraţia plastică a faţadei, face parte dintr-un amplu program propagandistic, menit să glorifice persoana împăratului Carol al VI-lea şi, totodată, reprezintă un valoros monument de artă barocă transilvăneană, datând din primele decenii ale secolului al XVIII-lea.

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a alocat 2.007.693,88 lei pentru restaurarea acestui monumet. Lucrările au îmceput în anul 2003 și s-au finalizat în 2006. În incinta porții s-a dechis și un centru de informare turistică.

Poarta a V-a este situată pe latura de vest a fortificaţiei, între ravelinul Sfântul Mihail şi contragarda bastionului Trinitarienilor. Împreună cu cea de-a VI-a poartă, facilitează accesul în Cetate de pe latura de vest, dinspre Platoul Romanilor.

Tunelul porţii, acoperit cu o boltă de factură barocă, este precedat de un pod de mici dimensiuni, ce asigură legătura între ravelin şi cea de-a treia linie de apărare a fortificaţiei, contragarda. Intrarea în gang este marcată de un portal din piatră, monumental, nedecorat. Doi pilaştri masivi, încastraţi în zidul de cărămidă, susţin o grindă de piatră şi delimitează poarta carosabilă ce are o deschidere de formă semicirculară, uşor turtită. Arcul porţii este realizat din blocuri mari de piatră şi se sprijină pe doi montanţi, iar în partea superioară are evidenţiat bolţarul median.

Această poartă a fost blocată pentru mai bine de cinci decenii cu un zid de cărămidă, până la restaurarea din anul 2010, când i-a fost redat aspectul iniţial şi a fost inclusă în circuitul turistic.

Poarta a V-a a fost redeschisă publicului în luna aprilie a  anului 2011. Renovarea acestui obiectiv turistic a costat 800.000 de euro.

Poarta a VI-a este situată pe latura de vest a fortificaţiei, pe ceea ce constituie a treia linie de apărare a Cetăţii, şi anume contragarda. Împreună cu cea de-a V-a, facilitează accesul în Cetate de pe latura de vest, dinspre Platoul Romanilor.

Este o poartă simplă, alcătuită din doi stâlpi masivi din piatră, încastraţi în zidul de cărămidă ce mărgineşte contragarda. Ei delimitează un acces carosabil, prin care, parcurgând un pasaj îngust, uşor curbat, se ajunge la Poarta a V-a a Cetăţii. Stâlpii porţii au, fiecare, în zona mediană, câte un pilastru aplatizat, iar în partea superioară sunt mărginiţi de o cornişă profilată şi susţin câte un mic edicul prismatic, pe care sunt reprezentate ghiulele neexplodate. În faţa porţii, la exteriorul incintei, se află un pod ce asigura trecerea peste şanţul ce mărgineşte fortificaţia.

Prin această poartă au intrat în cetate regele Ferdinand şi regina Maria în 1919, când au vizitat prima dată Alba Iulia, și în 1922, când au fost încoronaţi ca suverani ai României Mari.

Renovarea porții a început odată cu reabilitarea Laturii de Vest a cetății Alba Carolina, moment în care a fost renovată și poarta a IV-a.

Pentru finanţarea proiectului, s-a accesat un credit bancar contractat pentru mai multe obiective de investiţii locale. Pentru obiectivul “Reconstituire şi punere în valoare acces latura de Vest Cetatea Alba Carolina – municipiul Alba Iulia”, creditul aprobat a fost de 5.691.850 lei, utilizat în perioada 2010 – 2011 în sumă de 603.254,53 lei, în 2012, 496.968,54 lei, iar redistribuit pentru anul acesta 2.091.626,93 lei.

Indicatori în cadrul proiectului: carosabil şi parcaje (13.804 mp), pietonal (7.680 mp), spaţiu multifuncţional şanţ (4.580 mp), piste biciclete şanţ (730 mp), zone verzi (19.500 mp), 3 poduri auto din beton armat (cu lungimile de 8 m, 10 m şi 37 m), 3 poduri lemn fixe (pasarela I, II şi III – AC total 131,45 mp), 2 poduri mobile (AC total 32,62 mp), o estacadă fixă (poarta V – AC 209,90 mp), o pasarelă (Poarta VI – AC 39,60 mp).

Poarta a VII-a – era secretă, fiind zidită cu un strat subțire de cărămidă. A fost folosită în timpul Revoluției de la 1848 de către Avram Iancu și trupele moților care au venit în ajutorul locuitorilor cetății.

Documentare realizată de Călin Anghel (expert în reconstituiri istorice) pentru edu.kindergraff.ro

foto: Arhivă Alba 24, Adalbert Cserni