Povestea elicopterului prăbușit la Alba Iulia, în zilele Revoluției din 1989. Crimă cu premeditare sau incident ”îngropat”?

Un episod mai puţin cunoscut şi neelucidat în mod oficial s-a întâmplat la Alba Iulia, acum 32 de ani, înainte de Crăciun.

Revoluția din Alba înregistrează, așadar, un mister îngropat adânc: era seara zilei de 23 decembrie 1989, când un elicopter cu cinci persoane la bord s-a prăbuşit sau a fost doborât în apropierea oraşului, lângă o unitate militară.

Două dintre persoanele aflate în elicopter erau generalii Constantin Nuţă (foto detaliu) şi Velicu Mihalea, comandantul Inspectoratului General al Miliţiei, respectiv adjunctul acestuia.

Generalii erau însoţiţi de locotenent-colonelulul Nicolae Tudor, pilotul elicopterului, căpitanul Victor Matica şi maistrul militar Nicolae Galaftion. Toţi cinci au murit carbonizaţi în explozia elicopterului.

Cei trei însoţitori au avut misiunea de a-i transporta pe generali la Sibiu, de la Deva unde au fost prinşi şi arestaţi într-un tren ce venea de la Timişoara. Din motive neelucidate încă, în apropiere de Alba Iulia, elicopterul ce urma cursul râului Mureş şi-a schimbat traseul de zbor spre nord, în sens opus faţă de Sibiu.

Incidentul descris pe larg de Mihai Babițchi

Incidentul este descris cu amănunte în cartea „Revoltă în labirint“, publicată de Mihai Babiţchi, lider al mişcării revoluţionare din Alba Iulia.

„Pe la orele 20.00 în seara zilei de 23 decembrie, comandantul garnizoanei mi-a raportat că depozitul de armament de la marginea oraşului este atacat din aer şi din patru puncte terestre. Nu eram foarte îngrijorat deoarece fusesem informat că depozitul era gol.

Un curier a infirmat, ulterior, orice atac. Totuşi un elicopter se prăbuşise lângă depozit deşi, am fost asigurat, apărătorii nu trăseseră niciun foc“, afirmă Mihai Babiţchi.

Revoluţionarul susţine că l-a vremea respectivă s-a acreditat şi idea că, zburând la joasă înălţime pentru a nu fi detectat de radare, aeronava s-a încurcat în aracii de beton ai viţei de vie din zonă şi a explodat, variantă susţinută, potrivit acestuia, şi de şeful Parchetului Militar Cluj, colonelul Tit Liviu Domşa.

• „De după deal s-a ivit o coadă de foc după care a urmat o explozie foarte puternică. Explodaseră probabil o parte din rachetele din dotarea aparatului. Imediat s-au auzit răpăituri de armă dar nu era decât muniţia care exploda. Aproape simultan din incendiul uriaş au ţâşnit cinci proiectile nedirijate. Se declanşaseară din cauza căldurii“, a declarat căpitanul Silviu Bărăştean, comandantul depozitului la data respectivă.

Aceste zgomote au făcut, probabil, ca unii martori să aibă impresia că depozitul era atacat. În mod oficial nici după 32 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 nu se știe s-a întâmplat la Alba Iulia.

În seara zilei de 23 decembrie 1989 un elicopter cu cinci persoane la bord s-a prăbuşit în apropierea oraşului, în zona Schit, lângă o unitate militară.

Prezenţa elicopterului în zona depozitului de armament şi a bazinului de apă potabilă al oraşului Alba Iulia a fost confirmată şi de alţi martori.

Paznicul bazinului, Gheorghe Muntean, a confirmat că elicopterul zbura foarte jos şi fără lumini şi a spus că a tras două focuri de avertizare ca să anunţe soldaţii din apropiere.

• „Pe măsură ce ancheta avansa conculziile au devenit tot mai dificile. Comisia parlamentară condusă de Sergiu Nicolăescu, care a anchetat evenimentul, a acreditat idea că aeronava a fost lovită în zona Blandiana de rafale care au ciuruit rezervorul de benzină“, a completat Mihai Babiţchi.

Dosar închis cu ”autor necunoscut”

Revoluţionarul este, însă, convins că elicopterul a fost doborât de soldaţii care păzeau depozitul de armament. „Din mărturisirile culese rezultă că cel care a doborât elicopterul a fost soldatul de la postul doi al depozitului militar. Deşi el nu reucunoştea acest lucru.

Primise, ca toţi ceilalţi ordinul de a trage fără somaţie în tot ce se apropia la cincizeci de metri de depozit, dar, probabil, aflând de de importanţa prizonierilor morţi a considerat că e mai bines să nege cu înverşunare“, mai spune revoluţionarul. Declaraţia soldatului era susţinută şi de comandantul unităţii, astfel încât ancheta oficială nu a luat în considerare această variantă.

În 1995 dosarul a fost închis pe motiv de „autor necunoscut“. A fost redeschis în 2007, după ce pe parcursul cercetărilor efectuate într-un alt dosar al Revoluţiei procurorii au ajuns la concluzia că doborârea elicopterului IAR 330, în care se aflau cei doi generali de Miliţie, s-ar putea datora acţiunii sau inacţiunii unor generali aflaţi la conducerea MApN şi a Comandamentului Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene.

Expertizele tehnice, efectuate încă din 1994, atestă că elicopterul în care au murit cele cinci persoane a fost doborât de rafalele unei arme de calibrul 7, 62. Astfel, ipoteza că aparatul de zbor s-ar fi prăbuşit din cauza unui accident sau a unei erori de pilotaj a fost înlăturată.

• Generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea au fost arestaţi într-un tren şi urcaţi în elicopter din ordinul lui Nicolae Militaru, fost . În scurt timp, aparatul de zbor a fost doborât, iar generalii au fost ucişi. În 1978, generalul Nuţă se ocupase, alături de colonelul Gheorghe Trosca, de anchetarea lui Militaru. Cei doi ofiţeri capturaţi aveau dovezile măcelului de la Timişoara.
• Generalul Trosca a fost și el ucis la București, după ce a fost atras într-o capcana orchestrată de același Militaru. Detaliile acestui caz se găsesc într-un articol extraordinar publicat de Vice.com, ”Povestea cavalerului fără cap care bântuie România”.

Cine era Militaru. ”Nimeni de acolo nu ştia că cel care pusese la cale lichidarea lui era un moş străveziu, care îşi odihnea cu calm oasele pe scaunul ministrului Apărării, în clădirea de lângă. Numele lui: general Nicolae Militaru.

Între cel mort de afară şi cel viu dinăuntru existaseră în trecut mai multe legături misterioase. Cu 11 ani în urmă, generalul Nicolae Militaru conducea Armata a II-a a Republicii Socialiste România şi era în plin avânt al carierei.

Era însă un trădător şi avea să fie descoperit în scurt timp. Fusese cumpărat de serviciul de spionaj sovietic şi lucra de zor pentru ruşi. Numai că toată povestea a fost mirosită la timp de spionii români din unitatea specială Anti KGB.

Cel care a condus operaţiunea de contra-spionaj era tânărul Gheorghe Trosca. În urma raportului său, Ceauşescu l-a scos pe Militaru din Armată şi l-a umilit, adică i-a dat un post de funcţionar la un minister civil.

Un ditamai generalul care condusese sute de mii de soldaţi ajunsese rob hârţoagelor într-un birou prea strâmt pentru mantaua lui” (”Povestea cavalerului fără cap care bântuie România” – vice.com).

Urmăriți știrile Alba24.ro și pe Google News