Povestea Mariei Cristina, principesa care a devenit spionul lui Mihai Viteazul. S-a căsătorit la Alba Iulia cu Sigismund Báthory

Una dintre cele mai frumoase femei care au locuit la Alba Iulia, în perioada Principatului, este Maria Cristina. Este considerată una dintre cele mai puternice figuri ale Transilvaniei. 

Acesta a ajuns la Alba Iulia, pentru a se căsători cu Sigismund Báthory, în anul 1595. O căsătorie care nu s-a consumat din cauza problemelor pe care Bathory le avea. 

Însă, Maria Cristina, a fost o figură marcantă a istoriei, iar în poveștile lăsate se vorbește chiar că ar fi fost spion pentru Mihai Viteazul.

Povestea ei este detaliată de istoricii din Alba Iulia, în cartea Memoria Urbis.

Căsătoria din 1595

Maria Cristina a fost născută în Graz, la origini prințesă germană, membră a Casei de Habsburg, a fost fiica arhiducelui Carol al II-lea de Austria și a Mariei Anna de Bavaria, dar şi nepoata împăratului romano-german Rudolf al II-lea.

Arhiducesa a ajuns principesă a Transilvaniei, pentru scurt timp, prin căsătoria cu Sigismund Báthory (1572-1613). Nunta celor doi, văzută ca un câștig politic extrem de important pentru Transilvania, a avut loc la Alba Iulia, în 6 august 1595, în urma unui contract de căsătorie îndelung discutat şi după o ceremonie simbolică desfăşurată la Graz.

Viitorii miri s-au cunoscut doar cu câteva zile înaintea marelui eveniment. După o călătorie de aproape o lună și jumătate, Maria Cristina, însoţită de mama sa, Maria Anna de Bavaria şi de 6000 de călăreți germani, a fost întâmpinată de Sigismund, nu departe de Alba Iulia, cu alai, muzică şi o caleaşcă trasă de opt cai albi.

Nunta care a urmat a fost un eveniment ce s-a desfăşurat cu mare fast. În cinstea mirilor a fost dat un banchet la care au luat parte soli munteni, moldoveni, turci, tătari, precum şi de la marile curți europene.

La marea sărbătoare a fost invitat şi Mihai Viteazul, care nu a putut participa. Domnitorul şi-a trimis însă reprezentanţii, boierii Stroe Buzescu şi Radu Calomfirescu, cu „daruri scumpe” de nuntă: „un cal foarte frumos, luxos împodobit, cu un paloş bătut cu pietre scumpe şi opt bucăţi de brocart cu fir de aur pentru mireasă”.

Divorțul de Sigismund

Căsătoria nu s-a putut încheia din cauza problemelor pe care Sigsmund le avea. În noaptea nunţii, Sigismund a evitat raportul conjugal şi a ales să-şi părăsească mireasa. Cu o căsătorie celebrată numai în acte, îşi trimite astfel proaspăta soţie în cetatea Chioarului, unde a stat ca prizonieră până în anul 1598.

În 1599, principesa Maria Cristina îl părăsește pe Sigismund, după ce acesta abdicase pentru a treia oară, și se întoarce pentru totdeauna în Austria. Căsătoria dintre cei doi a fost anulată la Vatican, de papa Clement al VIII-lea, în anul 1607. Motivul invocat a fost „neîmplinirea căsătoriei”.

Conform obiceiului, virginitatea principesei trebuia dovedită prin control de „specialitate” sau prin jurământ, atestat de ambii soți, cât și de alte persoane. Pentru a evita o situație jenantă pentru Maria Cristina, s-a ales cea de-a doua cale.

Spion pentru Mihai Viteazul

Pe perioada exilului său la curtea imperială a lui Rudolf al II-lea din Praga, Mihai Viteazul apare imortalizat într-un tablou, din anul 1601 (o alegorie cu temă antică), semnat de pictorul Frans Francken cel Bătrân

. Alături de domnul muntean, în poziţie centrală, este redat un personaj feminin. Cei mai mulţi istorici au identificat-o, pe singura femeie din tablou, cu principesa Maria Cristina, ajunsă prin conjuctura evenimentelor o apropiată a lui Mihai Viteazul, cel care îi inspira multă încredere şi de a cărui farmec se spune că era cucerită. De altfel, nici frumuseţea ei tipic germanică nu l-a lăsat rece pe domnitor.

Conform relatărilor istorice, Maria Cristina i-ar fi servit lui Mihai Viteazul şi ca spioană. Se speculează chiar că în uciderea lui Andrei Báthory, omul care făcuse o pasiune pentru ea , dar pe care îl ura de moarte, complice ar fi fost Mihai Viteazul, cu toate că în Cronica Buzeştilor se infirmă categoric presupunerea.

Însă, un tablou anonim din şcoala lui El Greco, contemporan perioadei, îi reprezintă pe Mihai Viteazul şi Maria Cristina în ipostaza de Irod şi Irodiada, primind ca trofeu capul cardinalului.

Devine stareță a unei mănăstiri

În anul 1608, după un destin greu încercat, sătulă de suferinţă, frumoasa Maria Cristina alege să caute iubirea lui Dumnezeu. Educaţia iezuită pe care a primit-o şi-a spus cuvântul. Se retrage într-o mănăstire din Tirol, unde va şi muri, în anul 1621, ca stareţă, a conspectat, Cristian Ioan Popa în Memoria Urbis.

sursă: Cristian Ioan Popa, Memoria Urbis.