Povestea tragică a unei familii din Alba Iulia, arătată întregii lumi, într-un documentar, la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin

În aceste zile (9-19 februarie 2012), Berlinul se găseşte în forfota pe care o aduce, anual, săptămâna de Film la Festivalul Berlinale, unde oameni ai cinema-ului din toată lumea se adună să participe şi să vizioneze măcar câteva din cele peste 400 de filme proiectate, foarte multe, în premieră mondială.

Invitaţi cu nume grele, de genul Angelinei Jolie sau al lui Shahrukh Khan, se plimbă pe acelaşi covor roşu al Berlinului cu oaspeţi la fel de speciali, din contexte sociale total diferite.

Este exemplul Mariei Călderar, împreună cu fiul ei, Călin, din Alba Iulia sau al lui Colorado Velcu din Craiova, români de etnie romă, protagonişti în documentarul propriei lor vieţi, „Revision”, în premieră mondială, duminică, 12 februarie 2012, la Berlinale.
„Revision” este povestea cu o multitudine de începuturi a tragediei familiilor de români de etnie romă, Călderar şi Velcu, ai căror pater familias, în cel mai complet sens al cuvântului, au fost împuşcaţi la graniţa germano-poloneză, lăsând în urmă două soţii tinere, cu mulţi copii mici şi foarte mici, fără niciun sprijin.

Cazul a fost tratat cu superficialitate la vremea respectivă în Germania, astfel încât vinovaţii nu au fost pedepsiţi în niciun fel. Poveste cu o multitudine de începuturi pentru că regia filmului s-a concentrat exact pe această întrebare, adresată fiecărui intervievat, din familie sau din afara ei, din rândul autorităţilor germane sau locale, şi însuşi regizorului: Cum începe această poveste pentru tine?

În răspunsurile de o subiectivitate atât de clară într-o astfel de situaţie nu se regăsesc nici măcar coincidenţe de similitudine: pentru familiile rămase fără tată şi soţ, această poveste începe cu mult înaintea sfârşitului, cu imagini fericite şi prospere, transformate subit şi fără explicaţie într-un dezastru fără sfârşit; pentru autorităţile juridice, aceasta începe cu raportarea unor crime şi se termină cu punerea dosarelor lor la raft fără soluţie, iar, pentru alţii, cu un articol în ziar.
Documentarul reconstruieşte circumstanţele care au dus la moartea celor doi bărbaţi în 1992, pe 29 iunie, într-un lan de grâu, în apropierea graniţei germano-poloneze.

Un  fermier descoperă două cadavre într-un lan de grâu în nord-estul Germaniei. Din cercetările poliţiei se deduce că este vorba despre doi cetăţeni români, care, în timp ce încercau să treacă graniţa, au fost împuşcaţi de către doi vânători. Vânătorii susţin că au confundat oamenii cu porci mistreţi. După patru ani, începe un proces din care criminalii scapă basma curată: expertiza balistică a conchis că cei doi au fost ucişi cu un singur glonte, iar, întrucât nu s-a putut dovedi care dintre ei a tras glontele fatal, ambii sunt eliberaţi.

Cu toate că dosarele proceselor au conţinut date clare despre familii şi adresele lor, acestea nu au fost înştiinţate despre existenţa procesului, şi, mai mult decât atât, nu au ştiut nimic despre cum s-a întâmplat că nu şi-au mai văzut niciodată soţul, respectiv tatăl.
În vara anului 2011, regizorul Philip Scheffner şi echipa lui au venit în România, la Alba Iulia şi Craiova, pentru a afla şi a pune cap la cap, în imagini şi cuvinte, povestea acestor familii, dinainte şi de după crimele care le-au prefăcut cursul firesc şi frumos al vieţii, într-un coşmar. Aceştia au fost cei care au adus lumină în ceea ce, de douăzeci de ani, era o cauză aproape pierdută, dar niciodată uitată, pentru cei rămaşi în urma victimelor: ce s-a întâmplat exact cu soţul şi tatăl lor.
După proiecţia filmului, regizorul, împreună cu membrii celor două familii, Maria Călderar, soţia lui Eudache Călderar, împreună cu unul dintre cei cinci copii ai săi, Călin, din Alba Iulia şi Colorado, unul dintre cei patru copii ai lui Grigore Velcu din Craiova, prezenţi la Berlin au participat la o discuţie cu publicul şi au răspuns, cu emoţii,  la toate curiozităţile spectatorilor.

La întrebarea Aţi reuşit să aflaţi lucruri pe care nu le-aţi ştiut niciodată despre copiii/fraţii dumneavoastră în timp ce se turna acest film? răspunsul lui Colorado Velcu a fost afirmativ, cu explicaţia că între el, fraţii şi mama lui, nu au avut loc niciodată dialoguri pe tema efectelor afective ale morţii tatălui: Da, desigur, pentru că noi nu am vorbit niciodată despre ce s-a întâmplat atunci. Era mult prea dureros, aşa că nu puteam vorbi între noi, iar când am văzut filmul, când am auzit-o pe sora mea vorbind, am simţit pentru prima dată cum a fost pentru ea.

Documentarul „Revision” a fost nominalizat pentru premiul „Amnesty International Film Award 2012”. Producătorii filmului intenţionează să îl aducă şi în România, cel mai probabil în această vară,  la TIFF, în Cluj-Napoca.

Adina E. Curta,

Berlin, 14 februarie 2012