Proiectul de dezvoltare minieră a Roșiei Montane trebuie să fie armonizat cu lucrările arheologice

Zilele trecute a avut loc a doua întrunire a Grupului Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roșia Montană (GIMPCRM), consacrată discuțiilor pe marginea rapoartelor privind săpăturile preventive, desfășurate la Roșia Montană, în perioada 2001 – 2006, în cadrul Programului Național de Cercetare ”Alburnus Maior”. Președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române a arătat că proiectul de dezvoltare minieră a Roșiei Montane nu poate fi blocat pe considerente de patrimoniu. În opinia sa, acesta nu se poate constitui într-o piedică în calea dezvoltării economice, ci, dimpotrivă, trebuie să fie armonizat şi să beneficieze de acest proiect, prin atragerea de noi resurse care să fie canalizate spre cercetare și conservare.

 

Săpăturile de la Roşia Montană, model pentru arheologia românească

Arheologii și experții care au susținut comunicări pe marginea rapoartelor de săpături au arătat că Programul Național de Cercetare ”Alburnus Maior”, inițiat de Ministerul Culturii şi Cultelor în 2001 și finanțat de RMGC, conform legislației în vigoare, a reprezentat un câștig indiscutabil pentru arheologia națională. Formarea unei echipe naționale, cu specialiști proveniți de la cele mai prestigioase instituții de profil (peste 80), folosirea unor metode și tehnici moderne de cercetare, precum și a unei baze logistice superioare, asigurarea resurselor necesare publicării rezultatelor săpăturilor au generat un model pentru arheologia românească, recomandat pentru a fi aplicat și pe alte mari șantiere de salvare.

Mii de morminte de incineraţie investigate

Coordonatorii sectoarelor de săpături de la Roșia Montană au subliniat importanța informațiilor științifice obținute în urma prelucrării materialului arheologic și a studierii vestigiilor arhitectonice relevate. Cercetările preventive, care au fost executate cu mult profesionalism, au contribuit esențial la cunoaşterea procesului de colonizare a Daciei, a habitatului din afara marilor aşezări urbane și centrelor militare  romane, a formelor de arhitectură vernaculară din lumea clasică, a tehnicilor antice de minerit şi de prelucrare a metalelor prețioase, precum și a tipologiei riturilor funerare din lumea romană. În cadrul săpăturilor au fost investigate nu mai puțin de 7 necropole, conținând peste 1.430 morminte de incinerație, număr impresionant față de numărul total al mormintelor de incinerație investigate pe întreaga suprafață a Daciei romane. Pe lângă acestea, au fost identificate mai multe tipuri de locuinţe de mineri, mai multe clădiri cu caracter sacru şi chiar clădiri “oficiale”.

Recuperarea, inventarierea, restaurarea și studierea materialului arheologic rezultat de pe șantierele de la Roșia Montană au facilitat obținerea de informații prețioase cu privire la Panteonul Daciei romane, ducând la sporirea considerabilă a fondului epigrafic al României și a dat primele imagini referitoare la modul de locuire şi standardele de viaţă ale minerilor.

Concluziile cercetărilor arheologice de până acum

Cercetările întreprinse până acum au dus la concluzia că ipoteza unei activități miniere în subteran, în perioada dacică, înainte de cucerirea romană, în zona Roșia Montană este contrazisă de absența materialului arheologic specific și de cel epigrafic, argument completat și de prezența masivă a unor populații provenind în majoritatea lor din Vestul Peninsulei Balcanice, dar şi din Asia Mică, transferate aici de administrația romană, în acest scop.

Aspectele tehnice relevate de specialiștii participanți la întâlnire au arătat faptul că legislația națională privitoare la patrimoniu mai are nevoie de modernizare, în conformitate cu practicile contemporane europene, de natură să impulsioneze cercetarea românească, prin folosirea unor resurse provenind din mediul privat.

 

Recomandare pentru RMGC

În contextul discuțiilor științifice de la Sibiu, GIMPCRM recomandă ca, în viitor, în perioada de construcție a minei, dar și în timpul diverselor faze de operare, RMGC să pună la dispoziție mijloace tehnice, resurse adecvate de timp și fonduri prin intermediul Protocolului pentru Descoperiri Întâmplătoare (document integrat, parte din procedura de evaluare a Raportului de Impact asupra Mediului), pentru a se investiga zonele inaccesibile cercetării în etapa de cercetare arheologică preventivă, din motive independente de companie, așa cum este cazul proprietăților pentru care nu s-a primit acceptul proprietarilor pentru cercetare, zone împădurite, halde de steril etc. În consecință, GIMPCRM îşi propune să monitorizeze continuarea cercetărilor în aceste zone, în diversele faze de implementare a proiectului minier şi situația eventualelor descoperiri întâmplătoare, care pot apărea în urma activităților industriale.

Posibilitatea amenajării unei rezervaţii arheologice pe Dealul Carpeni

Dată fiind importanța descoperirilor de pe Dealul Carpeni, GIMPCRM susţine la rândul său crearea unei rezervații arheologice, sub formă de parc arheologic, care să cuprindă inclusiv instalația hidraulică cu roți de lemn pentru evacuarea apei din sectorul subteran Păru Carpeni, datând din epoca romană, unică în Europa.

 

Zona trebuie lăsată să se dezvolte economic

În încheierea reuniunii de la Sibiu, academicianul Alexandru Vulpe, șeful Secției de Arheologie și Științe Istorice a Academiei Române, membru al GIMPCRM, a declarat că dezvoltarea economică a zonei, pe lângă efectele negative inerente, prezintă efecte pozitive indiscutabile în planul cercetărilor arheologice, al conservării și restaurării patrimoniului cultural. Acesta a evidențiat calitatea ireproșabilă a cercetărilor arheologice întreprinse, afirmând că publicarea rezultatelor săpăturilor este exemplară, în raport cu practica națională. De asemenea, acad. Alexandru Vulpe a recomandat continuarea cercetărilor în anumite zone, în etapele desfășurării proiectului industrial, prin intermediul Protocolului pentru Descoperiri Întâmplătoare. În completare, academicianul Alexandru Vulpe a atras atenția celor prezenți cu privire la starea îngrijorătoare în care se află situri arheologice esențiale pentru istoria Daciei romane, așa cum este cazul fostului sediu administrativ al zonei antice miniere Ampelum (Zlatna), aflat într-o avansată stare de deteriorare. Președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române a arătat că proiectul de dezvoltare minieră a Roșiei Montane nu poate fi blocat pe considerente de patrimoniu, care nu se poate constitui într-o piedică în calea dezvoltării economice, ci, dimpotrivă, trebuie să fie armonizat şi să beneficieze de acest proiect, prin atragerea de noi resurse care să fie canalizate spre cercetare și conservare. Președintele Secției de Științe Istorice și de Arheologie a Academiei Române a declarat în final că găsește ridicolă propunerea de includere a Roșiei Montane în lista tentativă a UNESCO.

La reuniune au participat, pe lângă membrii GIMPCRM, invitaţi ai acestora, dr. Paul Damian, coordonatorul Programului Naţional de Cercetare ”Alburnus Maior”, dr. Mihaela Simion, drd. Corina Borş (Muzeul Național de Istorie a României din București), prof. univ. dr. Alexandru Barnea (Facultatea de Istorie a Universității București), Adriana Rusu Pescaru (care a condus anterior Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva), dr. Emilian Bota, dr. Carmen Ciongradi (Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca), drd. Inel Constantin (Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia), arheolog Cristina Crăciun (care a lucrat anterior în cadrul Institutului Național al Monumentelor Istorice) și dr. Sorin Cociș (Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca). Majoritatea invitaților menționați sunt coordonatori ai sectoarelor de săpătură din cadrul programului de cercetare arheologică din Roșia Montană.