Răscoala de la Bobâlna: Cetatea Aiudului cucerită de iobagi, acum 585 de ani. Clujul, pedepsit de nobili: oraș transformat în sat

Răscoala de la Bobâlna din 1437-1438 a fost cea mai importantă răscoală din Transilvania, Regatul Ungariei înainte de Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja. Iobagii răsculați au reușit să obțină mai multe victorii împotriva armatei nobililor maghiari, cucerind Clujul și cetatea Aiudului, în noiembrie 1437.

Această răscoală a început după ce episcopul catolic al Transilvaniei, Gheorghe Lepes, le-a cerut nobililor maghiari şi ţăranilor români să plătească impozitul anual pe produsele obţinute din munca câmpului.

Zeciuiala impusă de episcop nu mai fusese strânsă din 1434, când năvăliseră turcii, într-o singură tranșă, potrivit wikipedia.org

Mai mult, micii nobili maghiari și locuitorii români (care înainte erau scutiți de plata zeciuielii, fiind ortodocși) au fost și ei obligați să o plătească și încă în moneda veche, cea nouă fiind de zece ori mai puțin valoroasă decît valoarea înscrisă pe ea. Când țăranii nu au mai putut să plătească, episcopul i-a excomunicat.

Țăranii erau nemulțumiți și de faptul că încă din timpul lui Ludovic I cel Mare, regele Ungariei, fuseseră scoși (în 1365) de sub autoritatea comiților regali și puși sub jurisdicția moșierilor. Treptat, aceștia i-au privat pe țărani de dreptul lor de până atunci la strămutare liberă.

Răscola iobagilor care a cuprins toată Transilvania

Răscoala a izbucnit în nordul Transilvaniei, dar s-a răspândit cu repeziciune spre comitatele Sătmar și Szabolcs și în toată Transilvania, Țara Bîrsei, Țara Zarandului, Țara Făgărașului pînă la munții Făgăraș.

În iunie, pe dealul Bobâlna s-a adunat o oaste de țărani, și au construit o tabără. Au cerut înființarea și recunoașterea unei stări proprii, care să se numească Universitas Hungarorum et Valachorum (Starea ungurilor și a românilor).

Ei erau conduși de un nobil sărac, Anton cel Mare din Buda, sau în ungurește Budai Nagy Antal, și de cinci căpitani (pe nume Toma cel Mare din Sic, Mihai Românul din Vireag, Mihail din Ceh, Benedict Gazda din Diod, Pavel cel Mare din Voievodeni) și un „bürger” (burghez) din Cluj).

Răsculații au trimis soli la voievodul Ladislau al IV-lea Csaki. Acesta i-a executat imediat, dar după ce răsculații au obținut o victorie asupra trupelor voievodului, acesta s-a prefăcut că dorește să negocieze.

Pe 6 iulie, la Cluj-Mănăștur a fost semnat un pact între părți, în care se dădea curs multora din cererile răsculaților. Apoi, cele două părți au trimis soli la împăratul Sigismund de Luxemburg, totodată rege al Ungariei, pentru arbitraj.

Cu toate acestea, pe 16 septembrie, nobilimea din Transilvania, fruntașii clerului, sașii și gărzile secuiești au format o alianță de ajutor reciproc împotriva țăranilor în mare majoritate români, semnând la Căpâlna un tratat intitulat Fraterna Unio.

Pe 6 octombrie s-a semnat la Apateu (în maghiară Apáti) un nou tratat, care respingea câteva din aspectele prevăzute în tratatul anterior.

La începutul lui decembrie răsculații au cucerit cetatea Aiudului.

Cum a ajuns Clujul din oraș sat și clujenii declarați țărani

În decembrie a murit împăratul Sigismund. Imediat aliații i-au atacat pe răsculați și i-au înfrânt. Armata nobiliară comandată de Desideriu de Losoncz a asediat orașul Cluj, care se alăturase răsculaților, pe care l-au cucerit la 9 ianuarie 1438.

Conducătorii răscoalei au fost executați la Turda, iar Clujului i s-au retras privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani.

Pe 2 februarie a fost reînnoită alianța de la Căpâlna, cunoscută ulterior ca alianța celor trei națiuni (Unio Trium Nationum) prin care s-a reglementat situația socială în Transilvania în următoarele secole, în dauna dreptului strămoșesc românesc, care dispare treptat.

Răscoala de la Bobâlna. O armată de țărani iobagi români, maghiari și sași a înfrânt armata nobilimii maghiare

După organizarea pe dealul Bobâlna a taberei fortificate a armatei insurgenţilor, formată din ţărani iobagi, unii locuitori ai oraşelor, lucrători de la ocne, precum şi din elemente ale micii nobilimi, reprezentanţii răsculaţilor trimişi în tabăra nobiliară pentru a duce tratative au fost executaţi din ordinul voievodului Ladislau Csaky, fapt ce a declanşat lupta.

Lupta de la Bobâlna a avut loc la sfârşitul lunii iunie 1437 şi s-a încheiat cu victoria răsculaţilor asupra nobilimii, fiind cea dintâi mare biruinţă a ţăranilor iobagi – români, maghiari şi saşi -, sprijiniţi de orăşenimea săracă, de lucrători de la ocnele din Dej, Sic, Cojocna şi de mica nobilime, indică lucrarea „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).

Izvoarele contemporane nu precizează ziua acestei mari bătălii, desfăşurată pe la sfârşitul lunii iunie 1437, menţionează şi istoricul Ştefan Pascu, în lucrarea sa „Bobâlna” (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963).

Oastea nobiliară, adunată şi ea, a pregătit atacul împotriva ţărănimii, iar unii dintre tinerii baroni şi nobili, dorind să grăbească începerea luptei împotriva ţăranilor, au năvălit asupra acestora. Ţăranii, îndârjiţi, erau gata de luptă, hotărâţi să-şi câştige pe calea armelor drepturile încălcate. („Bobâlna”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963).

Oastea nobililor feudali înconjurată și zdrobită de o armată de țărani

Atacul a avut loc chiar pe dealul Bobâlna. Ţăranii au aşteptat apropierea oastei feudale care, pe măsură ce se apropia, a fost înconjurată din toate părţile.

Cercul s-a strâns tot mai mult, astfel încât nobilimea a ajuns prinsă între şanţurile ce înconjurau tabăra de la Bobâlna şi ţărănimea care venea în iureş năvalnic de pe dealurile şi văile din împrejurimi, arată istoricul Ştefan Pascu în lucrarea amintită.

Oastea nobiliară a fost atacată din faţă şi din părţi. Călărimea nobililor a fost prinsă între metereze şi şanţ. Nobilii în armuri grele se mişcau greoi, încât topoarele, furcile, coasele ţăranilor i-au secerat. Lanţul de care şi căruţe ce înconjura tabăra a constituit o altă piedică pentru oastea nobiliară.

Prinsă între valea Bobâlna şi Valea Peşterii, armata feudală a fost înconjurată, fapt recunoscut de însuşi episcopul Gyorgy Lepes, care a nimerit în încercuire. Lupta a continuat cu îndârjire de ambele părţi. Cetele nobiliare scăpate din acest unghi au fost prinse apoi în altul, format din valea Bobâlna şi a Someşului Mic.

Au căzut mulţi morţi şi răniţi de ambele părţi, dar mai ales de partea nobililor. La lupta de la Bobâlna au participat, în primul rând, ţărănimea din părţile nordice ale Transilvaniei, apoi lucrătorii de la ocnele de sare de la Dej, Sic, Cojocna, orăşenii din Dej şi Cluj, mica nobilime din aceleaşi părţi someşene.

Cine erau căpeteniile răscoalei

Dintre cele 11 căpetenii ale răscoalei, pomenite în înţelegerea dintre ţărani şi nobili, unii erau în mod cert iobagi simpli sau juzi săteşti, tot iobagi: Ladislau Byro, judele Vincenţiu, Anton din Bogata Ungurească, Anton din Deuş, un orăşan, Ioan, fiul lui Iacob din Cluj, un târgoveţ sau lucrător de la ocne, Toma cel Mare din Sic, un mic nobil, Pavel cel Mare din Voievodeni, stegarul (vexillifer) răsculaţilor, ş.a. („Bobâlna”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963).

Răsculaţii au ieşit biruitori datorită avantajului oferit de teren, de superioritatea lor numerică şi de dreptatea cauzei lor, se subliniază în vasta lucrare „Istoria românilor” apărută sub egida Academiei Române (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001).

După bătălie au început tratativele între reprezentanţii nobililor şi ai răsculaţilor. Nobilii au fost nevoiţi să accepte condiţiile formulate de ţărani. Tratativele au durat câteva zile, pentru ca, la finele lunii iunie, înţelegerea dintre nobili şi ţărani să fie încheiată, iar la 6 iulie 1437 să fie adeverită de conventul mănăstirii de la Cluj-Mănăştur.

Reizbucnirea răscoalei. Cum a fost ocupat Clujul și Aiudul de iobagii nemulțumiți

Situaţia creată prin înţelegerea de la Apatiu (6 octombrie 1437) nemulţumise ambele părţi – ţărănime şi nobilime – iar acest lucru va face ca la începutul lunii noiembrie 1437 răscoala să reizbucnească, cu o intensitate şi mai mare.

Prin înţelegerea de la Apatiu, censul anual revenea la 100 dinari, robota se menţinea la o zi pe an, iar iobagii aveau de plătit „daturile” de trei ori pe an, după vechiul obicei.

Iobagii erau obligaţi să se prezinte la oaste, la chemarea voievodului sau a vicevoievodului Transilvaniei, iar dreptul lor de strămutare era îngrădit, fiind prevăzută necesitatea de a obţine aprobarea stăpânilor, care îi puteau readuce înapoi pe cei plecaţi fără învoire, se arată în ampla lucrare „Istoria românilor”, apărută sub egida Academiei Române (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001).

Nu se menţiona nimic despre nonă, despre reducerea şi despre fixarea sumei necesare pentru zeciuiala bisericii, despre adunarea anuală a reprezentanţilor satelor şi târgurilor. Această tendinţă de revenire la situaţia anterioară înţelegerii din 6 iulie 1437 indică un raport de forţe defavorabil răsculaţilor.

Reizbucnirea în noiembrie 1437 a răscoalei a fost faza de apogeu a mişcării, care ia caracterul unui război ţărănesc, scrie istoricul Ştefan Pascu în lucrarea sa „Bobâlna” (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963).

În fruntea mişcării se impune ca un conducător cu calităţi deosebite Anton cel Mare din Buda, care devine căpetenia principală a răsculaţilor.

Nobilimea şi-a ales drept căpetenie pe Desideriu de Losoncz, unul dintre cei mai puternici nobili ai Transilvaniei. Acesta a fost impus drept căpitan general al oastei feudale, probabil, de regele Sigismund, indică lucrarea citată mai sus.

Totodată, Desideriu de Losoncz era şi personal interesat în înăbuşirea fără cruţare a răscoalei, deoarece pe domeniile sale izbucniseră cele dintâi mişcări.

Cum a fost cucerită cetatea Aiudului, în noiembrie 1437

După reînceperea luptelor, răsculaţii şi-au îndreptat acţiunile în direcţia ocupării oraşelor şi târgurilor din regiunea cuprinsă de răscoală. Izvoarele vremii, narative şi diplomatice, cuprind informaţii cu privire la ocuparea oraşelor Aiud şi Cluj.

„Este îndreptăţită însă presupunerea că, probabil, pe lângă răscularea tuturor satelor din aceste părţi, ţăranii au ocupat şi alte târguri şi oraşe aflate în această vastă arie cuprinsă de răscoală: Dej, Ocna Dejului, Sic, Turda, Cojocna, Huedia, poate şi Bistriţa” („Bobâlna”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963).

Orăşenimea săracă şi lucrătorii de la ocne au jucat un rol activ în înlesnirea ocupării oraşelor şi târgurilor respective.

Răsculaţii au ocupat oraşele Cluj şi Aiud, cel mai probabil, la sfârşitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie 1437. Aiudul a fost ocupat cu ajutorul orăşenimii mijlocii şi sărace.

Concomitent, în părţile Clujului s-au concentrat atât grosul armatei ţărăneşti cât şi cel al armatei feudale, ambele tabere dându-şi seama de importanţa stăpânirii oraşului Cluj.

Oastea ţărănească sub conducerea lui Anton cel Mare din Buda, Mihail Românul din Vireag, Ioan din Cluj şi a altor căpitani s-a apropiat de oraş din mai multe părţi.

Răsculaţii şi-au aşezat tabăra pe un platou întins situat între satul Floreşti şi satul Cluj-Mănăştur, pregătindu-se pentru ocuparea Clujului.

În acelaşi timp, s-a apropiat din diferite direcţii şi oastea nobiliară, condusă de Desideriu de Losoncz, „căpitanul întregii nobilimi din părţile Transilvaniei”, Lorand Lepes, vicevoievodul Transilvaniei şi de alţi nobili.

Bătălia dintre cele două oşti s-a dat pe la sfârşitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie 1437, probabil chiar pe locul taberei unde poposise oastea ţărănească.

În urma bătăliei răsculaţii au ocupat Clujul, având şi ajutorul locuitorilor din Cluj-Mănăştur şi al populaţiei sărace care trăia în afara zidurilor oraşului, iobagi şi jeleri, lucrători, plebe orăşenească.

Puternice detaşamente nobiliare s-au concentrat împotriva ţăranilor, care la apropierea iernii s-au stabilit în incinta cetăţii Cluj.

Cele mai importante răscoale ce au urmat după Bobâlna

Războiul ţărănesc condus de Gheorghe Doja (1514)

După răscoala de la Bobâlna, dările plătite de ţărani au crescut foarte mult, stârnind nemulţumirea acestora. La începutul anului 1514, Papa Leon al X-lea a început să recruteze ţărani pentru o cruciadă împotriva Imperiului Otoman, care a ajuns să bată la porţile Europei.

În aceste condiţii, la Buda s-au strâns zeci de mii de ţărani din întreaga Transilvanie. Cum nobilii au refuzat să-i lase pe ţărani să plece de pe terenurile lor şi să lupte împotriva turcilor, aceştia din urmă se răscoală şi pornesc un veritabil război.

Conduşi de Gheorghe Doja, ei reuşesc să cucerească mai multe cetăţi şi târguri de pe Mureş, obţinând două victorii importante la Cenad şi Nădlac.

Răsculaţii lui Gheorghe Doja au încercat, însă fără succes, să cucerească Cetatea Timişoarei, loc unde s-au adăpostit marii nobili ai ţării. Voievodul Transilvaniei, Ioan Zapolya, a cerut sprijinul armatei ungare, reuşind să-l captureze pe Gheorghe Doja.

Acesta din urma, la data de 15 iulie 1514, a fost executat într-un mod barbar, fiind pus pe un tron încins pe foc. Odată cu executarea lui Gheorghe Doja a fost înăbuşită şi răscoala ţăranilor.

Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan (1784)

La fel ca şi în cazul primelor două răscoale, motivul pentru care ţăranii s-au ridicat împotriva nobilimii a fost faptul că erau obligaţi la plata unor impozite foarte mari, iar iobagii trebuiau să muncească din greu.

În toamna anului 1784, Crişan i-a anunţat pe ţăranii din Brad că Horea a obţinut o împuternicire de la împăratul Iosif al II-lea prin care iobagii îşi puteau hotărî singuri soarta, respectiv puteau rămâne în continuare iobagi ori se puteau înscrie în regimentele de grăniceri de la Alba Iulia.

Ţăranii şi iobagii, conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan, au pornit spre Alba Iulia, însă pe drum au atacat oraşul Brad, răscoala ajungând să se întindă până la Arad, Maramureş şi Sibiu. După ce la data de 7 decembrie 1784 răsculaţii au fost învinşi la Mihăileni, iar iarna şi-a făcut simţită prezenţa, Horea le-a propus ţăranilor să se întoarcă la casele lor.

Pentru a-i captura pe capii revoltei, nobilii au promis tot felul de recompense, astfel că în scurt timp Horea, Cloşca şi Crişan au fost trădaţi, fiind prinşi şi arestaţi. Crişan s-a spânzurat în închisoare, în timp ce Horea şi Cloşca au fost traşi pe roată.

surse: agerpres, Wikipedia, adevarul.ro