Roșia Montană reclamă ”practici abuzive” din partea ANAF. Un nou episod al procesului de la Washington, cu miză de 4 miliarde de dolari

Compania Roşia Montană Gold Corporation se plânge că este nevoită să îndure ”practici abuzive” din partea ANAF, în cadrul unei investigaţii care vizează activitatea fiscală a firmei în perioada 1997 – 2016. Reprezentanţii companiei susţin că investigaţia nu ear fi justificată de altceva decât de intimidarea firmei în contextul procesului de arbitraj cu o miză de 4 miliarde de dolari deschis în SUA împotriva României.

Toate aceste acuzații apar în raportul raportul trimestrial al companiei Gabriel Resources (acţionarul majoritar al RMGC) făcut public în 12 mai 2017, la Londra. De altfel, compania a făcut acuzații similare și în rapoarte mai vechi.

Problema constă în faptul că ANAF a cerut RMGC să plătească 26 de milioane de lei reprezentând restanțe către bugetul de stat din TVA datorat și neachitat în perioada 2011-2016. Această sumă a fost calculată fără eventuale penalități. Reprezentanții fiscului le-au propus celor care conduc compania o întâlnire de ”revizuire” a acestei situații, în care aceștia să își poată prezenta eventualele comentarii. Suma de 26 de milioane de dolari a fost oricum ”revizuită” ca urmare a contestațiilor RMGC, după ce ANAF anunțase în 2016 că datoriile companiei la stat sar de 42 de milioane de lei.

Ce zice compania

”În paralel cu evaluarea care durează de peste 18 luni, o direcţie separată a ANAF a continuat să desfăşoare o investigaţie ad-hoc a unei game largi de activităţi şi tranzacţii operaţionale ale RMGC şi a unui număr de consultanţi şi consilieri ai acesteia pe o perioadă extinsă, din 1997 până în 2016. ANAF a cerut continuu, la termene scurte şi adesea inaccesibile, ca RMGC să furnizeze cantităţi voluminoase de informaţii şi explicaţii cu privire, printre altele, la tranzacţiile cu furnizorii săi şi la tranzacţiile de finanţare ale RMGC. Deşi RMGC cooperează cu bună credinţă la ancheta ANAF, Gabriel consideră că nu există nicio justificare pentru această investigaţie. Amploarea şi profunzimea cererilor ANAF sunt intenţionat abuzive şi sunt realizate pentru a intimida RMGC şi Reclamaţii, având în vedere disputa cu statul român în cadrul Arbitrajului ICSID”, se arată în raportul făcut public de Gabriel Resources.

Acesta este de fapt un nou episod al luptei dintre RMGC și Statul Român desfășurată sub tutela Băncii Mondiale, la Washington. Procesul are loc într-o tăcere absolută, agreeată, se pare, atât de România, cât și de compania străină. Miza de 4 miliarde de dolari pe care o joacă țara noastră în acest proces ar justifica însă mult mai multă transparență.

Tratate bilaterale, la momentul ”oportun”

Gabriel Resources vs. Statul Român este ”vedeta” litigiilor aflate în dispută la International Centre for Settlement of Investment Disputes – ICSID, din punct de vedere al mizei financiare. Cu toate acestea, paradoxal dar poate nu întâmplător, publicul din România nu știe mai nimic despre acest proces. Potrivit tratatelor bilaterale între România, Marea Britanie și Canada (unde sunt înregistrate filialele ”Gabriel”), în baza cărora se desfășoară disputa juridică amintită, companiile britanice și canadiene au dreptul să dea România în judecată dacă consideră că acțiunile statului le aduc prejudicii. Și companiile românești pot da în judecată cele două țări, dar, bineînțeles, nu este cazul. În plus, tratatele au fost semnate în 2011, când situația exploatării de la Roșia Montană începea să se clatine serios. Care a fost atunci motivul pentru care România a acceptat semnarea celor două tratate din care nu câștiga nimic?

Transparența zero: punct comun al celor două părți

Tratatul cu Canada presupune transparență. În cazul unui proces, cum este acesta, publicul are dreptul să aibă acces la audieri și la documentele juridice, cu excepția cazurilor în care sunt discutate informații confidențiale sau secrete de stat. Această regulă poate fi ignorată, dacă părțile din proces au ajuns la un acord prin care doresc restricționarea accesului, iar curtea de arbitraj a Băncii Mondiale acceptă regulile stabilite de părțile implicate. Și din moment ce documentele procesului nu sunt publice, înseamnă că nici statul și nici compania să nu doresc ca publicul din România în special să nu aibă acces la acest proces cu o miză uriașă.  Nu se știe ce resurse implică procesul, ce strategie este urmată, ce pleadează partea română.

Cu cine se apără România?

Potrivit siteului celor de la ICSID, ”Gabriel Resources” este reprezentată de White & Case din Washington DC, o firmă care își propune ”să ajute companiile, guvernele și instituțiile financiare să își atingă ambițiile globale”. De cealaltă parte, România a apelat la consorțiul format din LALIVE Geneva și Leaua & Asociații din București. Statul a mai apelat la acest consorțiu și în cazul unui litigiu început în 2010 la Tribunalul Arbitral ICSID, reușind să evite plata a aproape 500 de milioane de dolari către Hassan Awdi, Entreprise Business Consultants Inc și Alfa El Corporation, într-un alt caz celebru: Rodipet.