Sfântul Ștefan sărbătorit în 27 decembrie. Semnificația numelui pe care îl poartă peste 400.000 de români. Tradiții, superstiții

În fiecare an pe 27 decembrie Biserica Ortodoxă  îl prăznuiește pe Sfântul Ștefan. Conform Noului Testament, Ștefan se trăgea din Ierusalim și avea origini iudeice. De asemenea, Sfântul Ștefan este recunoscut ca fiind primul martir creștin care a fost condamnat de către autoritățile Iudaice. Iisus Hristos l-a luat sub aripa Sa, să il urmeze pretutindeni și să ia parte la faptele și minunile Sale.

Originea numelui Ștefan. Câți români sunt sărbătoriți în 27 decembrie. Cui trimiți mesaje de Sfântul Ștefan

Potrivit wikipedia.org Sfântul Ștefan (greacă: Στέφανος, Stephanos ; latină: Stephanus, însemnând Coroană de flori sau Încununat, de multe ori dat ca un titlu mai degrabă decât ca un nume) (n. 1 – d. 34/35) după Noul Testament a fost un diacon iudeu (evreu) din Ierusalim, considerat drept primul mucenic sau martir creștin condamnat la moarte de autorități.

Numele Ştefan vine de la grecescul Stephanos care înseamnă „coroana”, „ghirlanda” sau „cununa” cu care erau încununaţi învingătorii.

În țara noastră, cele mai populare forme sunt Ştefan şi Ştefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănica, Făniţă, Fana, iar uneori, sub influenţă străină, Fanny.

Totodată se folosesc şi diminutivele Ştefanel, Ştefăniţă, sau Ştef(i). Recent, a apărut şi forma feminină Ştefanela, ce pare să fi prins mai bine decât vechea Ştefanida (numele unei muceniţe trecute în calendar).

Numele Sfântului Arhidiacon Ştefan este purtat de peste 400.000 de români, dintre care aproximativ 300.000 sunt bărbaţi şi peste 100.000 sunt femei, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Afacerilor Interne.

Dintre bărbaţii sărbătoriţi pe 27 decembrie, peste 280.000 poartă numele Ştefan, aproximativ 18.000 se numesc Istvan şi peste 8.000 au fost botezaţi Fănel.

De asemenea, îşi vor serba onomastica peste 3.000 de bărbaţi care se numesc Ştefănel, circa 1.000 care au numele Ștefănuț şi peste 500 al căror nume este Fane.

De asemenea, cele mai multe femei sărbătorite poartă numele Ştefania, respectiv peste 90.000, alte aproximativ 20.000 se numesc Ştefana, circa 9.000 au fost botezate Fănica, peste 1.000 Fănuța şi peste 300 Fana.

Sfântul Ștefan – Unul dintre cei șapte bărbați plini de duh și înțelepciune

Potrivit Noului Testament, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, precum și datorită credinței sale profunde și puterii sale de a săvârși minuni și semne, Sfântul Ștefan a fost numit și arhidiacon.

Sfântul Ştefan era un evreu care trăia în provinciile elene, înrudit cu apostolul Pavel şi unul dintre primii şapte diaconi rânduiţi de apostoli pentru a sluji Biserica din Ierusalim (făcându-l astfel arhidiacon). Evreii în ura lor faţă de Sf. Ştefan au minţit despre el oamenilor, dar Sfântul Ştefan, cu faţa luminată, a reamintit oamenilor minunile pe care Dumnezeu le-a făcut prin el şi chiar i-a mustrat pe evrei pentru uciderea lui Hristos nevinovat.

Întrucât, în Biserica primară, rolul diaconului era unul mult mai important decât în zilele noastre, Sfântul Ştefan a intrat rapid în atenţia fariseilor, care erau nemulţumiţi de faptul că el predica public învăţăturile lui Iisus din Nazaret. La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, el a fost adus în faţa Sinedriului, a fost acuzat de blasfemie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu şi condamnat la moarte prin Lapidare. Evreii l-au dus în afara oraşului şi l-au ucis cu pietre.

Sfântul Ștefan – ucis cu pietre de farisei

Conform Noului Testament şi tradiţiei creştine, printre cei ce l-au judecat şi care au asistat la uciderea lui s-a aflat şi Saul, convertit ulterior la creştinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel. De departe, pe un deal, se afla Fecioara Maria şi Sfântul Ioan Teologul, care au asistat la acest prim martiriu pentru Fiul lui Dumnezeu şi s-au rugat pentru el în timp ce era omorât. Acest lucru a avut loc la aproximativ un an după Rusalii.

Când evreii l-au ucis cu pietre pe Sfântul Ştefan, i-au lăsat trupul la poalele oraşului timp de două zile pentru a fi mâncat de câini. Dar în a doua noapte, Gamaliel – învăţătorul apostolului Pavel şi al apostolului Barnaba – a venit şi i-a mutat trupul în propria ţară din Capharganda. Nicodim, care a murit în timp ce plângea la acest mormânt, a fost de asemenea îngropat acolo, împreună cu fiul lui Gamaliel, Abibus şi Gamaliel însuşi.

După mulţi ani, amintirea locului de înmormântare a Sfântului Ştefan a fost în mintea oamenilor, până în 415 când Gamaliel i-a apărut de trei ori părintelui Lucian, preot la Capharganda şi i-a dezvăluit pr. Lucian locul înmormântării sale şi totul despre asta. Pr. Lucian a primit binecuvântarea Patriarhului pentru a-i dezgropa pe sfinţii din mormântul lor, unde un parfum puternic şi dulce a umplut peştera.

Moaştele Sfântului Ştefan au fost traduse în Sion şi îngropate cu cinste, iar mulţi dintre bolnavi au fost vindecaţi de moaştele sale. Celelalte trei moaşte au fost aşezate în interiorul unei biserici din vârful peşterii de pe un deal. În cele din urmă, moaştele sale au fost duse la Constantinopol.

Sfântul Ştefan diaconul este sărbătorit de creştinii romano-catolici, anglicani, reformaţi, evanghelici şi unitarieni pe 26 decembrie, iar de cei ortodocşi şi greco-catolici pe 27 decembrie.

Obiceiuri, tradiţii și superstiții de Sfântul Ştefan

O veche tradiţie spune că de ziua Sfântului Ştefan este bine să se aducă în casă icoana care îl înfăţişează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creştinii care au probleme de sănătate, dar şi pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.

Tradiţia mai spune că, pentru sporul casei şi sănătatea rudelor bolnave sau păgubite, este bine ca, pe 27 decembrie, să se dăruiască o icoană a Sfântului Ştefan sau o candelă nouă, aprinsă.

În această zi, în biserici se pomenesc creştinii care au murit în împrejurări dramatice şi se împart pachete cu mâncare celor care poartă numele Sfântului Ştefan.

În unele zone din Muntenia se prepară pâinicile lui Ştefan, care au formă rotundă şi sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan. După ce se sfinţesc la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.

Sfântul Ștefan – persoanele certate trebuie să se împace

Se mai zice că în această zi persoanele certate trebuie să se împace.

De această zi sunt legate o serie de tradiţii, obiceiuri şi superstiţii: creştinii care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase, este bine să aducă în casa lor o icoană cu Sfântul Ştefan, sfinţită în această zi, sau este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie.

Se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart şi persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ştefan.

În unele zone din Muntenia se prepară „Pâinicile lui Ştefan”. Dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, se fac pâinici în forme rotunde.

Aceste dulciuri, care amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan, se sfinţesc la biserică în ziua praznicului şi se împart copiilor săraci.

Tot de Sfântul Ştefan, se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească.

Pentru sporul casei şi pentru sănătatea rudelor cu probleme mari de sănătate, trebuie să-l cinstim pe Sfântul Ştefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în această zi.

În ziua praznicului, este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în pericol.

surse: crestinortodox.ro, wikipedia.org